2,969 matches
-
mereu o atenție sporită În fiecare seară când intram În apartament, mă Întreba mereu cum Îmi mersese În ziua aceea sau mă complimenta pentru o treabă bine făcută. Firește, nevastă-sa nu se molipsea de nici un aspect al acestui comportament amabil, dar cel puțin Îmi făcea plăcere prezența lui. Eram pe punctul de a suna câțiva inși de la departamentul de la RP ca să văd dacă pot face rost de la ei de niște haine ceva mai acătării pentru serviciu, când vocea Mirandei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i fi avut nici pe‑ăștia. A scos țigara din gură, a expirat Îndelung și a adresat aproximativ În direcția mea un salut din cap. — Salut, a zis el și mi‑a făcut un semn de salut cu țigara. Ești amabilă să Închizi ușa aia, pr’etino? Ce? „Pr’etino“? Australianul ăsta slinos chiar Își permitea să fie obraznic cu mine? — Fumezi cumva iarbă? am Întrebat eu, fără să mă mai intereseze bunele maniere și altele asemenea și fără să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar telefonul a sunat exact În clipa În care am Închis ochii. — Ahn‑dre‑ah, vino imediat În camera mea, a lătrat ea după care a trântit receptorul În furcă. — Da, firește, Miranda, mulțumesc că m‑ai rugat așa de amabil. Plăcerea e de partea mea, am zis eu fără a mă adresa cuiva anume. Mi‑am smuls de pe pat trupul obosit de diferența de fus orar și m‑am căznit să nu‑mi Încâlcesc vreun toc În covorul holului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
odaia din fundă”. Între timp, se fâțâie pe lângă mine, toc-toc, toc-toc, și continuă. „Ieri mă duc din nou până la fereastra lui, dar nu ajungeam. Atunci, am oprit un bărbat care trecea și l-am rugat să se aplece, a fost amabil făcându-se capră!“ „Și ce-ai văzut?“ „Păi ce să văd?“ „L-ai văzut pe M.?“ „Da, l-am văzut“, spune ea cam evaziv. „Și ce făcea?“ „Era În pijama și...“ „Și ce?“, o forțez eu să spună tot. „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plecat la birou. Ușa dinspre antreu era larg deschisă, iar doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă. ― Sărut mâna, doamnă Alexandrescu! strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar cheia de la camera lui și potrivind-o în broască. ― Bonjur, bonjur, domnul... răspunse gazda încîntată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. Dar ce ești așa de grăbit? Poftim încoace nițel, că doar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceasuri să fie?... Două! murmură dânsul amărât. La nouă mă așteaptă Dumescu și eu visez treaz la Nadina!... Doamne, Doamne, cât sunt de idiot! 6 A doua zi, până la prânz, Grigore a isprăvit cu bine toate afacerile. (Dumescu a fost amabil, ca totdeauna, a scontat polița armeanului și a reținut pentru amortizarea datoriei numai cât i s-a oferit.) Trecu pe urmă, să zică bună ziua, pe la Victor Prede-leanu, prietenul lui cel mai bun, unde fu oprit la masă. Se simțea ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ocrotitor. Colonelul pensionar Ștefănescu, arendașul moșiei Vlăduța, își adusese toate trei fetele, deopotrivă de drăgălașe, în speranța că Nadina, cu relațiile ei în lumea bună, va fi adus de la București și tineri serioși. Nadina le-a îmbrățișat într-adevăr foarte amabil și a poruncit lui Raul să le facă curte, însărcinare de care el se achita conștiincios și cu cîte-o privire tainică desperată după Nadina. Căpitanul Lache Grădinaru, crezîndu-se irezistibil pentru că numai cu săbioara lui a cucerit proprietatea Cantacuzu, de peste trei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să înduplece până și pe Miron Iuga să facă un vals bătrânesc cu ea. Totuși aici rolul principal revenea lui Raul care, pentru a fi pe placul Nadinei, dansă pe rând cu toate cucoanele. Singură soția prefectului îl refuză, scuzîndu-se amabil că nu mai e în vârsta când unei femei îi șade bine să-și arate grațiile. Gogu Ionescu, în ciuda celor aproape cincizeci de ani, făcea o concurență redutabilă lui Raul; adevărat că el juca mai mult cu Eugenia și de dragul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de familie. Firește, Nadina e o femeie cam dificilă. Oricât obișnuiește dânsul să fie de rezervat față de afacerile intime chiar ale rudelor, ei i-a spus de mai multe ori, ca unei surori, că exagerează cochetăria și abuzează de toleranța amabilă a bărbatului ei... În sfârșit, se însărcină să se intereseze, din partea lui Grigore, la Nadina, dacă a început demersurile divorțului și-n ce stadiu se găsesc, înțelegînd perfect că Grigore, din moment ce a plecat din casă, n-ar mai vrea să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și sub ochii lumii... Toată noaptea s-a zvârcolit fără somn, cercetând de nenumărate ori dacă e bine încuiată ușa și tresărind de groază la fiece zgomot de afară. Nu avea mare încredere nici în arendaș, oricât se arăta de amabil. Cine garantează că nu e și dânsul înțeles cu țăranii în taină, să se pomenească deodată cu tâlharii în cameră? Înainte de a coti pe poarta conacului, avocatul zări un grup de vreo cinci țărani într-o ogradă. ― Uite-i ș-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
salută cu mare plecăciune. După ce trecu bătrânul Iuga, zgomotul, care încetase o clipă, reîncepu. Se auzea limpede glasul lui Petre: ― De ce să puie mâna pe mine? 5 Oricât se silea avocatul Stavrat să-și uite spaima și să fie numai amabil și curtenitor, îi era peste putință. Își zicea că ar da dovadă de mare nesimțire și cinism dacă, în împrejurările acestea, când toate primejdiile roiesc în aer gata să se abată asupra lui, s-ar mai putea gândi la aventuri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mai bine să bem, spuse Efrem, ridicând paharul, dar observă, înciudat, că se golise. — La drept vorbind, nici nu prea aveam pentru ce să închi năm, spuse Filip, când rămaseră singuri, în drumul spre casă. — Efrem n-a fost prea amabil, îl luă Cosmina de braț. S-o fi gândit că e mai bine să ne supere puțin, să nu lase amintiri prea frumoase. — Îl bănuiești de prea mult rafinament. — Nu pune la suflet... — Nu e asta, le am și eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ascultă doar, era, într-adevăr, pentru ea, omul în uniformă îi făcu semn spre ușa de alături. Ea se ridică, la urma urmei, își spuse, nu m-a obligat nimeni să vin, de data asta puteam să refuz. Polițistul fusese amabil la telefon, toți fuseseră întru totul amabili, ea însă nu avusese timp să se vindece. Camera cealaltă era la fel de goală ca prima, doar o masă și un scaun, un dulap din metal de culoare kaki și încă un scaun, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
omul în uniformă îi făcu semn spre ușa de alături. Ea se ridică, la urma urmei, își spuse, nu m-a obligat nimeni să vin, de data asta puteam să refuz. Polițistul fusese amabil la telefon, toți fuseseră întru totul amabili, ea însă nu avusese timp să se vindece. Camera cealaltă era la fel de goală ca prima, doar o masă și un scaun, un dulap din metal de culoare kaki și încă un scaun, care nu aparținea nimănui și, cu siguranță, nimeni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întreb doar cum de o astfel de comoară rară se află în afara Orașului Interzis. Pentru a evita privirea stăruitoare a patroanei, mă întorc să privesc picturile murale. — E suficient pentru consultația ta? întreabă Fann Sora cea Mare. — Ești mult prea amabilă. Patroana își ia pipa și o umple cu frunze uscate. Singura mea problemă e că nu sunt sigură dacă e înțelept să îl păstrez. Dacă e un lucru furat... Face o pauză. Mâna ei trasează în aer o funie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
putea să-mi spună pe nume. — Pe nume? — Știți cum mă cheamă? — Ce întrebare nemaipomenită! Nu, normal că nu știu. Sunt soția Majestății Voastre. Sunt consoartă de rangul al patrulea. Da? Cum mă cheamă, Majestatea Voastră? — Ai vrea să fii amabilă să-mi reamintești? Dacă vreau? A mai avut cineva de pe acest tărâm norocul să-l audă pe Fiul Cerului spunând „Ai vrea să fii amabilă“? — Haide! Cum te cheamă? La ce bun osteneala? — Majestatea Sa vrea să se ostenească. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
consoartă de rangul al patrulea. Da? Cum mă cheamă, Majestatea Voastră? — Ai vrea să fii amabilă să-mi reamintești? Dacă vreau? A mai avut cineva de pe acest tărâm norocul să-l audă pe Fiul Cerului spunând „Ai vrea să fii amabilă“? — Haide! Cum te cheamă? La ce bun osteneala? — Majestatea Sa vrea să se ostenească. — Ar fi mai bine să nu o facă. O să-i dea coșmaruri. — Cum așa? — Habar nu am dacă mă voi transforma într-o fantomă bună. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mâncare. Nici prințul Kung nu se atinge de fructe. Ne uităm fix la împăratul care doarme. Încet, privirile noastre se întâlnesc și eu mă hotărăsc să profit de acest răstimp: Mă întrebam, Al Șaselea Frate, dacă ați putea să fiți amabil să-mi povestiți, vă rog, despre omorârea misionarilor străini. Îmi este foarte greu să cred așa ceva. — Aș vrea ca și Majestatea Sa să fi avut dorința de a afla despre asta, zice prințul Kung. Știi cum se spune: „Un țurțure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lordul Elgin a întârziat trei ore. A intrat cu două mii de oameni, cu mare pompă. Mergea într-un palanchin roșu aprins, purtat de șaisprezece bărbați, știind că acest privilegiu e rezervat numai împăratului Chinei. Am făcut eforturi pentru a fi amabil, deși dezgustul meu era fără margini. M-am înclinat ușor și i-am strâns mâinile lui Elgin în stilul chinez. M-am chinuit și am reușit să-mi țin sentimentele în frâu. Admir înțelepciunea cuvintelor sale de încheiere adresate lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ostilitățile, ne expunem unei catastrofe neașteptate. Trebuie să ne sfătuim oamenii din toată țara să acționeze în conformitate cu tratatele și să nu le permită străinilor să le încalce nici măcar un pic. În exprimarea noastră exterioară ar trebui să fim sinceri și amabili, dar în taină să încercăm să-i ținem la locul lor. Așa, în următorii câțiva ani, ei nu ne vor provoca o nenorocire imensă. Timpul este crucial pentru noi“. Simt din nou că Tung Chih e binecuvântat să aibă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o gură din Slim Jim-ul meu, un aliment pe care Începusem să-l consum de când descoperisem cât de tare Îi oripila pe părinții mei. —Bette, asta s-a Întâmplat atât de demult Încât abia Îmi mai aduc aminte, remarcă el amabil. Ascultă, draga mea, nu te-am sunat ca să te bat iar la cap, deși nu reușesc să găsesc vreun motiv pentru care o fată atrăgătoare de vârsta ta stă acasă singură joi noaptea, mestecând batoane cu carne și vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bag la orice, spuse Davide, jucându-se cu părul Elisei. Cu condiția să avem masă garantat. Altfel nu pot - nu În seara asta. — Evident, fu de acord Elisa. Când veni nota, trecuse deja de miezul nopții și chiar dacă Penelope discuta amabil cu Leo, Îmi dădeam seama că-și dorea cu disperare să ajungă acasă. Dar ideea cu Bungalow suna bine, așa că i-am aruncat câteva priviri semnificative și am plecat la baie, unde am așteptat-o. — Ce seară drăguță, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
murmură ea, uitându-se cum Rick și Thomas prinseseră la mijloc o fată ca Într-un sandvici și se Învârteau. Înțeleg. —Pen, hai, iubito, nu e chiar așa. Le știu pe fetele astea de la serviciu și vor doar să fie amabili. —Serviciu? Vocea ei era oțelită, iar ochii se transformaseră În ace de gheață. Toată lumea se aștepta la un scandal colosal, așa că am Început să discut simultan cu Elisa, Philip, Danny și Sonja, În timp ce-i făceam semn Penelopei să se Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și mă privi aspru. —Ce? Ți-ar plăcea ca o ceată de țărani să se holbeze la tine toată noaptea? Nu trebuia să zbor până aici pentru chestia asta - am fi putut merge doar până la New Jersey! Kamal o ignoră amabil, În timp ce ne ajuta să coborâm de pe vas și ne prezentă unui grup de bărbați, care păreau toți arătoși și foarte, foarte prosperi. Ei erau restul clienților noștri și fiecare avea Între două și patru fete trăsnet care le sorbeau fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mod evident că eram și eu acolo și apoi renunțând la tonul plângăcios când Își aduse aminte. —Scuză-mă că ți l-am furat, Isabelle. Marlena și tipul cu care era se făcuseră cam praf, iar Sammy a fost foarte amabil și m-a ajutat să-i pun În mașină. Tocmai ne Întorceam Înăuntru. Asta păru s-o Înmoaie, deși Încă nu conștientizase prezența mea. Se holba la Sammy, care se concentra intens asupra picioarelor lui. —Bine, păi eu mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]