3,682 matches
-
din Ion Barbu și postumele lui Eminescu, eu din Nietzsche și Rilke, „apărându-l” intens și „excesiv” pe Dostoievski; ne convingeam pe noi Înșine și ne „produceam” nouă Înșine, În ambientul fals și mocirlos al literaturii vremii, un alt aer, ambițios, și care se potrivea cu tendințele și obsesiile noastre. Nichita, dragul meu prieten și incomparabilul poet, este mort, dar sunt convins că dacă el ar fi, azi, viu, lângă mine, s-ar afla pe aceleași poziții, În credința că ceea ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încarc atributul cu alte valori, ce țin nu numai de talent sau geniu, dar și de o anume forță morală. Iar la Dostoievski - și la contemporanul său, Nietzsche, care a fost capabil să fie „sincer” Într-un alt, dificil și „ambițios” domeniu -, sinceritatea este forma supremă a artei creatoare: capacitatea de a exprima ceva despre ființă, lume, destin, poate chiar și istorie! Într-un fel, cum se vede, confund sinceritatea cu forța creatoare, o anume forță creatoare ce ne este oferită
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
necesar pentru a Înfrunta adulții și rigorile socialului și se auto-suprimă. (Se știe, rata sinuciderilor la adolescenți este mare.Ă Eu am identificat tinerețea - tinerețea mea, se’nțelege! - cu un labirint, iar vârsta matură, care mi-a adus legitimarea aspirațiilor ambițioase puberale - cu un cerc. Nu, nu am fost fericit În „labirintul tinereții” - Bacovia e mai aspru, el vorbește de „liceu, cimitir al tinereții mele” și dacă unii interpretează acest vers ca un protest la formele de Învățământ, eu Îl decriptez
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înrobiți de trei imperii?!... Sau... În „pasivitatea” noastră se ascundea o „altă” luptă, o altă „rezistență”, dovadă că suntem Încă o dată?... Voi Încerca să aflu eu Însumi, scriind, așa cum am „aflat” și În alte dăți, preocupat fiind de teme la fel de „ambițioase”, de „rezistente” la prima analiză.Ă „Uimirea”, cum o spuneam, „planează” asupra acestor pagini de parcă aș fi fost o pasăre lucidă, o cucuvaie instalată În „colțul unei camere” sau, cum se speculează În unele texte de sorginte americană În legătură cu „traiectul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca o formă a rezistenței, a viului” - ulterior, filosofii francezi au numit acest proces „deconstrucție”; În ’77, un studiu al kitschului, dar și al seducției politice printr-o „fracturare” tipologică radicală În persoana lui Grobei, din Bunavestire; În ’81, abordarea ambițioasei teme a lui Don Juan (ce avea să cuprindă, apoi, Încă patru volume, patru romaneă și, În ’84, ultima apariție sub dictatură, „tema viului” - o temă improprie epicului clasic și de aceea am botezat textul: „poem epic” - Drumul la zid
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iubire a românilor. Exceptând monarhia, aproape Întregul cadru politic, juridic, administrativ, cultural a avut Parisul ca principală sursă de inspirație. Ce n-ar fi dat România să devină o mică Franță a Orientului! Dacă nu o Franță, proiect poate prea ambițios, cel puțin o „Belgie a Orientului“, sintagmă care apare frecvent spre sfârșitul secolului al XIX-lea. țară mică, la fel ca România, cu o elită francofonă, ca și ea, cu regim monarhic (În această privință modelul belgian fiind mai adecvat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
creează mari dificultăți de infrastructură, de Întreținere și de administrare. Populația stabilă este În jur de două milioane (2067000 În 1992; 1926000 — o scădere accentuată — În 2002). Preocupat de „cartierele muncitorești“, comunismul a cruțat un timp centrul istoric. Ansamblul cel mai ambițios, datând din 1960, a fost construit În spatele Palatului Regal (În parte, pe locul grădinii acestuia): o mare „sală a congreselor“ și un șir de blocuri de aparență cam modestă. Pentru Ceaușescu era prea puțin. Noua lui Românie trebuia să aibă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și Șt. Albu, fost prefect, ca și D-na Gorovei (piano) . După câte știu, M. Havriș a fost (după moartea Doinei Bucur, colaboratoarea „Înmuguririlor”) la Caracal și a scris un articol În această revistă, articol de comemorare. Cum Îl știu ambițios, n-are să-l dea matale; dar trebuie să recurgem la d. Prof. V. Popa, care să-i spună, că D-sa se interesează de această artistă, și cred, că așa vom izbuti . Zadarnic i-am cerut lui Havriș să aibă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de drum - în vara anului 2000 -, străbătând 11 țări, poposind în 18 orașe, acoperind circa 7 mii de kilometri, schimbând opt garnituri de tren, trecând prin trei fusuri orare, străpungând 13 frontiere - doar această simplă statistică impresionează. Proiectul, cel mai ambițios din câte s-au derulat până acum în materie de „aventuri literare”, a celebrat procesul de unificare europeană în siajul magic al sfârșitului de secol și de mileniu. Expediția a demarat la Lisabona și a continuat cu Madrid, Bordeaux, Lille
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și negre, ca niște alge marine, unduindu-se în bătaia valurilor pe care le stârnește elicea vaporașului din apropiere. Uriașul pod suspendat leagă cele două maluri ale râului - splendid simbol al luptei dintre natură și mintea umană, două stihii la fel de ambițioase. Berea „Sagres”, o marcă locală excepțională, servită în bistroul de pe chei - mic premiu cu care ne răsplătim elanul de exploratori. VASILE GÂRNEȚ: Senzații contradictorii în Catedrala din Lisabona, Se Patriarcal, unul dintre monumentele cele mai vechi ale capitalei lusitane, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al Estului. Lumea de acasă îmi pare mult prea îndepărtată, minusculă, izolată, atemporală. Atât timp cât nu ieși din „țarc”, cât rămâi în universul tău strâmt, capeți dimensiunile umile ale lumii la care te raportezi. Când însă comunici cu alte spații, mai ambițioase, ești excedat, te extinzi pe dinăuntru, nu te mai poți întoarce în carcera inițială, „naturală” a existenței tale. Sunt gânduri care se scriu aproape singure. Mâine-dimineață, vom pleca spre Polonia, la Malbork. Înainte de culcare, îmi fac bagajele. 22 iunie, joi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vilniusul aproape familiar, ca Oradea sau Sibiul, ori Clujul vechi, unde religiozitatea și barocul din Biserica Sfânta Ana, sau Sfinții Apostoli Petru și Pavel ori Poarta Orașului (cu arcul dedicat icoanei Mater Misericordiosa) ocrotesc un ritm pe măsura omului: Letonia ambițioasă și feerică, în 29 iunie, sărbătorindu-l pe Apostolul Petru cu fastuoase focuri de artificii peste Daugava și impresionantul Dom al Mariei; Estonia cu capitala sa, Tallin, cu străzi și clădiri policrome, cu esplanada amintindu-mi de cea din Lisabona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zile de drum - în vara anului 2000 -, străbătând 11 țări, poposind în 18 orașe, acoperind circa 7.000 km, schimbând opt garnituri de tren, trecând prin trei fusuri orare, străpungând 13 frontiere - doar această simplă statistică impresionează. Proiectul, cel mai ambițios din câte s-au derulat până acum în materie de „aventuri literare”, a celebrat procesul de unificare europeană în siajul magic al sfârșitului de secol și de mileniu. Expediția a demarat la Lisabona și a continuat cu Madrid, Bordeaux, Lille
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
familiale. Sigur, tineretul de azi - când spun azi, mă gândesc la întregul secol scurs, secolul XX - nu mai are în față ilustrele modele ale ambiției, de nivelul unui Alexandru cel Mare, Cezar sau Napoleon - Napoleon, idolul lui Julien Sorel, primul ambițios din galeria numeroasă a ambițioșilor romanului burghez, Napoleon, marele model al amoralității, „boală” de care se îmbolnăvește Raskolnikov, boală pe care o presimte și o descrie lucid contemporanul lui Dostoievski, Nietzsche, ambii profeți prin aceasta ai marilor boli și catastrofe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
când spun azi, mă gândesc la întregul secol scurs, secolul XX - nu mai are în față ilustrele modele ale ambiției, de nivelul unui Alexandru cel Mare, Cezar sau Napoleon - Napoleon, idolul lui Julien Sorel, primul ambițios din galeria numeroasă a ambițioșilor romanului burghez, Napoleon, marele model al amoralității, „boală” de care se îmbolnăvește Raskolnikov, boală pe care o presimte și o descrie lucid contemporanul lui Dostoievski, Nietzsche, ambii profeți prin aceasta ai marilor boli și catastrofe sociale ale secolului ce le
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
65, când „grupul” nostru „funcționa” într-adevăr ca o celulă compactă, tensionată, lucidă de sine, de animozitatea mediului specific și de utopia țelurilor noastre estetice, Nichita, încă de pe atunci valoarea cea mai „frapantă”, conștiința estetică cea mai formată și mai ambițioasă, părea „a se ascunde” în spatele „autorității” celor doi prieteni: Matei și Grigore. Matei, coleg de an la facultate, devenise în timp „spiritul critic”, referința culturală „de bază, sigură”, prin detașarea sa de orice „idealism romantic, utopic” ca și ironia sa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mă impresionase în tinerețea noastră printr-o ambiție și o vigoare în a-și lansa opera care o întrecea cu mult pe a mea. Ca și în „luciditatea socială”, deoarece el îmbina, la modul absolut paradoxal, un anume „cinism al ambițiosului”, al „carieristului” din orice timp, cu o candoare și impulsivitate psihologică și poetică afară de măsură! Și... cu toate acestea, el arăta, trăia acea unitate a persoanei și operei de care vorbeam mai sus, în sensul goethean al termenului. Fără îndoială
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost iute receptat de critică drept un „înnoitor” al formulei romanești, drept un promotor al „romanului citadin” și țin minte că-mi arăta cu multă mândrie că în multe cronici numele noastre erau alăturate. Apoi, poate prin mimetism literar sau ambițios de a „atinge” un public mai larg, a „abordat proza realistă”, servindu-se de „uneltele” acesteia, personaje vii, dialog, intrigă, comentarii sociologice etc. Vârful de reușită a fost romanul Păsările, care a avut un succes remarcabil de critică, altele precum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Moscovei, și apoi felul în care, spre stupoarea bătrânului „sforar” și amic al lui Dej, ce fusese Maurer, Ceaușescu s-a debarasat de el, în aceeași vară fatidică a lui ’71, vara „Tezelor din Iulie”, arată că tânărul agramat și ambițios știa să se folosească de oameni, știa să-i înlăture la timp - la timp?! - și să strângă în mâna sa toate frânele puterii. Pentru nenorocirea țării românești și, până la urmă, spre nenorocirea lui și a propriei sale familii... Dar vara
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu îndrăznea să spere în același timp, deși, ca să zic așa, nu avea încotro!, trebuia să spere, dacă nu într-o răsturnare radicală a situației - începuse, cu Hrușciov, politica de coabitare „pașnică” a celor două blocuri, iar Ceaușescu, abil și ambițios, nu făcea decât „să se infiltreze” în aparentele sau realele fisuri ale vechiului dogmatism post-stalinist! -, măcar într-o ameliorare, „cât de cât” a situației! Nu, lucrul pe care unii români exilați înainte de ’48 - începutul real al stalinismului - nu-l puteau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
premianții clasei noastre la „Brediceanu” și care, spre deosebire de unii dintre colegii noștri care au ajuns profesori la Medicină la Timișoara sau chiar în SUA, la New York (profesorul medic C. Bona, de curând coleg cu mine la Academia Românăă, mai puțin ambițios și poate pătruns de „inactuala” vocație de apostolat a unui medic sau profesor, a petrecut decenii ca medic generalist prin satele din jurul Lugojului, făcând ani și ani naveta, din gara Lugoj, la primele ore, încă întunecate ale dimineții, apoi luat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
gândeam „a face carieră”, cum se spunea odată, pe stradă, în saloane, dar și în literatura acelei vremi. Încă din pubertate nu numai că eram extrem de atras de romanele „unde se făcea carieră”, numeroase și multe exemplare, de eroii lor, „ambițioșii” Lucien de Rubempré, Rastignac sau Julien Sorel până la un Dolgoruki (din Adolescentulă sau Raskolnikov. Sufeream împreună cu ei până la cote neverosimile de „domnișoară” și, culmea ridicolului în lectură al unui ins lucid, versat cât de cât în lumea complicată și vastă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lor sociale, deși înțelegeam și acceptam morala socială sau religioasă sub ale cărei „cuțite” ei cădeau, adeseori învinși definitiv și dezonorați, nu mă puteam împiedeca, aproape de fiecare dată și la fiecare lectură sau relectură, de a „lua partea lor, a ambițioșilor”! Era, probabil, cum o spuneam mai sus, o instinctivă preluare a unor iraționale tendințe genetice ale ramurilor mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil sub „presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spuneam mai sus, o instinctivă preluare a unor iraționale tendințe genetice ale ramurilor mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil sub „presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în primul rând spre acei „ambițioși”. Care, la rândul lor, îi admirau pe alți „ambițioși”, de data aceasta staturi istorice, proeminente, un Cezar sau Alexandru, pentru generațiile mai vechi, un Napoleon, idol universal al tinerei burghezii în plină evoluție, nu numai fantasticul strateg, legiuitor și conducător
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tendințe genetice ale ramurilor mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil sub „presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în primul rând spre acei „ambițioși”. Care, la rândul lor, îi admirau pe alți „ambițioși”, de data aceasta staturi istorice, proeminente, un Cezar sau Alexandru, pentru generațiile mai vechi, un Napoleon, idol universal al tinerei burghezii în plină evoluție, nu numai fantasticul strateg, legiuitor și conducător de oameni, dar și cel ce a răspândit de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]