6,661 matches
-
îmbiind la meditație. Ziua se micșorase și o adiere răcoroasă, ca întotdeauna când vine toamna pe aceste locuri, îl întâmpină cu suflul ei mângâitor, prietenos. Pe aici erau cândva locurile lui de joacă în momentele de repaus între prânz și amiază, când vitele erau ostoite între două pășunări. Se opri... Aici era poienița unde altădată, pe timp de seară, se făcea focul pentru Furcă, un obicei în serile de sfârșit de vară și început de toamnă, când la un foc ce
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
să-și acopere capetele cu pălăriile de camuflaj. Libelule colorate se zbenguiau în voie, asistând la regalul de pescuit pe care Unchiul Victor îl oferi nepoților prinzând pește după pește, unul mai frumos ca altul. În curând avea să fie amiază. Timpul zbura pe lângă ei, fără să-l simtă și fără să le pese de el. Zgomotul unui motor, care se auzi la un moment dat din dreptul drumului de țară, îl făcu pe Unchiul Victor să scoată undițele din apă
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
fete. Tot acolo se jucau oina, rișca, țurca și alte jocuri care mi-au încântat copilăria. Duminica, de dimineață, Piața era plină de chiote, râsete și hârjoneli, care se terminau pe la prânz, când toți plecau acasă, obosiți și flămânzi. După amiază venea un grup de flăcăi cu lăutarii. Mergeau în partea de nord a Pieței sub cei doi duzi bătrâni, groși, de nu puteau fi cuprinși de trei-patru oameni. Coroanele lor formau o boltă înaltă sub care cântau lăutarii, iar mulțimea
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
clipă ce a pâlpâit o fracțiune de secundă cu speranța eternității. Edwina a gustat o secundă eternitatea. A început să construiască în secunda paradisiacă munți de vise. A pășit spre răsărit. Pe urmă s-a avântat spre raza soarelui de amiază. Nu s-a oprit și a alergat mai departe. Dorea să cucerească înălțimile. Soarele a privit spectacolul și a topit picătura de ceară ce a îndrăznit să urce spre el. Acum ea nu mai știe cine este, unde este și
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
grijă de mână prin livezi, Când te chemam la joacă pitulat în vie Cu cântecul acela fals de ciocârlie. În ochii ca măslina aprinși ca doi tăciuni Vedeam lucind iubirea în raiul de sub pruni. Ne ascundeam adesea în grabă la amiază Sub un bătrân și falnic nuc care cutează Să pună barieră infernului de cald Și să creeze-o oază din frunze de smarald. Visam cu voce tare adeseori pe rând Apoi tăceam de-odată în liniște-admirând Și clipocitul leneș al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
Publicat în: Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului Se învârte în cercul creatorilor de invidie, plutește cu nasul pe sus în propria admirație. Orgoliile și mândria păunului de sticlă locuiesc în cutele memoriei și dorm la amiază pe un pat de fluturi vegheat de păsări, clipele zboară din aripă-n aripă unde gândurile se-nveselesc singure... Despre oglinzi se spune că nu visează ci reflectă, sunt nedrepte, nu ascund nimic din ceea ce se vede liber cu ochiul
ATITUDINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379754_a_381083]
-
organizate noi alegeri. La noi, nu. Parlamentul devine ilegitim, la fel ca toți aleșii locali de pe listele USL. Ei fuseseră votați pe o anumită realitate politică, care nu mai exista. Ce fac șobolanii roșii? Nimic mai simplu! Fură, ziua în amiaza mare, programul USL, cu toate componentele liberale. Ca să dea o spoială de legitimitate, este scos din joben un așa-zis partid de dreapta prin coruperea trădătorului manechin. Exact ca în 1947-1948! Mai mult, corupe peste 5.000 de aleși! De la
TABLETA DE WEEKEND (113): STAFIA USL, SAU MARELE FURT de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379763_a_381092]
-
crizanteme, să mă-mbolnăvesc, să zac, într-o pădure de mac, pe un plai de iasomie, așa cum îmi place mie, să-mi tragă oasele albe, nouă fete, nouă salbe, și cu umbra după mine, să plâng lacrimă de mire. e amiază,-i paradis, mi-a venit dorul de scris, am oprit noaptea în rai ca să dau versului grai, se-aude vântul lingău, lovind streșina în hău, la fereastră-mi trec toți cerbii așa triști, de dorul ierbii, iar pe boltă-n
TRECĂTOARE MAI SUNT TOATE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379808_a_381137]
-
și chiuituri, străbătea aproape tot satul, până când Govia ajungea în Piață. Aici se dejugau boii, în timp ce lăutarii cântau hore și sârbe. Între timp, alți flăcăi aduceau „odoarele”. Acestea se „strigau” la Govie, când se aduna tot satul la horă după amiază. Pe la începutul lunii aprilie, când flăcăii strângeau plata pentru lăutari, luau de la fete și tinerele neveste odoarele pentru strigat la Govie. Se considera odor pentru Govie orice obiect lucrat de tinerele fete sau de mamele și bunicile lor. Astfel de
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
verticală” (Translare) - spre înălțimile spiritului. Și aici,poate, e șansa fiecăruia dintre noi. Teo Cabel este un poet diurn. În dihotomia noapte-ziuă, câștigă mereu - dimineața - un nou început, de fiecare dată, un nou început. Totul se întâmplă azi, ziua în amiaza mare, pe tipsia zilei, într-o zi sau când „A început ziua să se facă / Precum ochiul pisicii noaptea” (Primăvara), ș.a. Ori, „În prag de răsărit” - care nu e altceva decât: „Ritualul ochiului / De-a învăța / Să se deschidă”. (Răsăritul
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
neștiute. Mă-ndrept spre centrul vieții. Vreau să mă răsfrâng în sărutul soarelui, în stabilitatea stâncilor, în râsul florilor, în profunzimea adâncimilor albastre. Le simt deja mângâierea prelingându-mi-se pe fiecare unduire de suflet. Mă las înghițită de sorbirea amiezii în condeiul dorințelor. Hai sa bem o cafea! Și să lăsăm fermoarul clipelor să ne pecetluiască răsuflarea cu fericirea! Sunt o oglindă pentru cântecul ce crește în mine arzând.Te ating într-un gând. (21 /22 sept 2015) Referință Bibliografică
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
se fi lăsat pradă pseudolaudativei apologii a Seniors Residence! Multora nu le convenea monotonia vârstnică, nefiind îmbătrâniți galopant, posedând încă suflete și minți proaspete... Încartiruiți aci, casa, masa asigurate la standarde ridicate, zăboveau, ce-i drept, cu adaptarea... Într-o amiază de aprilie se-anunță la postul local TV că se va deschide a doua zi un market în zonă. Vestea îi animă pe mulți, mai ales pe amatorii de chilipiruri, era clar că urma să fie aruncate-n joc niscaiva
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
locuința noastră să fie situată peste drum, fapt ce îi permitea mamei să fugă, în jurul orei 12, până acasă, să vadă ce-i face fiul, adică eu, rămas singur, în grija vecinelor care se nimereau a lucra în tura de după amiază. Apoi, mama mă lua cu ea, până se întorcea tata de la fabrică. Era tocmai timpul potrivit: la cantina activiștilor de partid, se încheia prepararea prânzului. Stăteam sub geamul cantinei și adulmecam, încercând să mă dumiresc ce se pregătea și așteptând
CANTINA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374791_a_376120]
-
mai ales că la Ierusalim venea destul de rar. Aflați pe trepte către sala Augusta el mai spuse către însoțitorii săi că avusese niște dureri de cap cumplite în cursul nopții și deși abia în cursul dimineții acestea îl slăbiseră, după amiază durerea reapăruse, însă nu chiar atât de tare, iar doctorul său personal îi administrase niște prafuri care nu reușiseră totuși să-i restabilească liniștea în totalitate. Apoi, petrecerea începu când toți cei invitați pășiră pe splendidul mozaic din sala Augusta
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DILEME ( FRAGMENT 33) Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017 Toate Articolele Autorului A doua zi, toată familia era în fierbere. Carlos își anunțase sosirea la Otopeni, în după amiaza zilei în curs dar, deși toată lumea îi înțelegea graba, nimeni nu se simțea pregătit pentru o asemenea confruntare. Lea era convinsă că dormise, numai datorită viselor felurite care îi animaseră somnul, în continuu. Sentimentele îi erau amestecate cu frenezia intensă
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
NIMIC FĂRĂ TINE Nu vreau dimineți fără tine, Nu vreau nici nopți fără noi, Nu vreau nici zile, nici clipe, Nu vreau nici soare, nici ploi. Nu vreau nimic fără tine, Nici zâmbet, nici lacrimi ce dor, Nu vreau nici amiezi însorite, Fără tine nu vreau nici să mor. Nu vreau fără tine seninul, Fără tine nici dorul nu-l vreau, Nu vreau nici apusul ce curge, Doar pe tine și-atât eu te vreau. Fără tine culoarea e mută, Fără
NU VREAU NIMIC FĂRĂ TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375667_a_376996]
-
din îmbinările a două bing banguri contopite în explozii hormonale târzii. Originea vieții mele este apărată de un zid sonic unde nimeni nu a pătruns venind doar cu intenții. De vrei să exist, fă- mă stăpâna futunilior solare deslănțuite în amiezi. Altfel rămâi o simplă aripă dreaptă a unui vis doritor ce așteaptă veșnic explozia unui bing bang între corpuri. Îndepărtează- te de sistem. Și eu voi pleca spre capătul unei galaxii din neant, altfel riscăm descompunerea în părți de materie
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
în Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014. Pe strada cu plopi doar vântul colindă, Frunze foșnesc și-n aer se plimbă. Jos un covor din frunze uscate, În galben-ruginiu și maro pictate. E toamnă deplină, și-i soare-n amiezi, Rămas-au, din toate, trei frunze mai verzi. Spre seară, pe ramui, păsari s-adună, Acolo-noptează, sub clarul de lună. În zori, cade bruma și ceața se lasă, Din horn iese fumul, ce bine e-n casă! Stau vitele-n
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
carte învață, Tinerii se-nsoară ... Citește mai mult Pe strada cu plopi doar vântul colindă,Frunze foșnesc și-n aer se plimbă.Jos un covor din frunze uscate,În galben-ruginiu și maro pictate.E toamnă deplină, și-i soare-n amiezi,Rămas-au, din toate, trei frunze mai verzi.Spre seară, pe ramui, păsari s-adună,Acolo-noptează, sub clarul de lună. În zori, cade bruma și ceața se lasă,Din horn iese fumul, ce bine e-n casă!Stau vitele-n
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
mai ușoare fiind, să se ridice la suprafață în butoiașe, apoi să fie strânse de la suprafață cu un linguroi mare. Deși plăcută și îndelung așteptată, era destul de grea munca asta de scos mierea de la atâția stupi. De abia spre după amiază, toată treaba fusese isprăvită. E drept, au mai rămas vreo patru stupi cu mierea neluată, dar asta o va face bunicul în altă zi. Au scos în tindă centrifuga, o spălară cu mare grijă, și-au pus-o la uscat
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
Era un sfârșit de săptămână îmbietor, și un început de decembrie promițător. Sâmbăta, Laura avea ore puține, așa că profită de această zi superbă și ajunsă acasă, nu zăbovi prea mult, și împreună cu Ioana, Ionuț, și bineînțeles bicicleta, își petrecură după amiaza în parcul copiilor, unde Ionuț învăța cu sârg să pedaleze. Și Laura, și buni, îl secondau de-o parte și de alta, ca să nu cadă. Deja strunea bicicleta destul de bine și era tare mândru de progresele pe care le făcuse
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
ușa zăvorâtă / unde sufletul îngână / „simfonia viselor pierdute”... (În fiecare ticăit). Imaginarul și realitatea, în poezia Valentinei Becart, fac casă bună. Dacă frământările ei interioare sunt dezarmante: " Din toate câte-au fost, / n-au mai rămas decât / cuvintele, (Ca o amiază îndrăgostită), în schimb ceea ce simte, reînvigorând miracolul iubirii, se revarsă ca o apă atinsă de aripile blânde ale zefirului: "Mai scrie-mi / la ora când orice clipă / devine un semn de întrebare..." (Mai scrie-mi...). Sau: ” salvează-mă, iubite,/ c-
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
departe de locuințe și fără să facă victime, dar care pe mine - că le-am auzit șueratul în cădere și suflul exploziei - m-au speriat cumplit. Zgomotul și vibrațiile detunăturilor produse pe rând, au spart liniștea și tihna oamenilor în amiaza acelei zilei de vară. Era duminica și sătenii erau în preajma caselor. Țara se găsea în plin război și frontul luase o întorsătură deosebită. După pierderea luptelor de la Stalingrad de către trupele germane, armata sovietică nu se mai oprea din marșul ei
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
a fost să fie așa. Asta este, când ai ghinion și fatalitatea trebuie să se întâmple. Înainte de terminarea programului și plecarea cadrelor acasă (ofițeri și subofițeri), comandantul navei ne-a strâns pe punte și ne-a trasat sarcinile pentru după amiaza respectivă, adică continuarea rașchetării operei vii (partea imersă, aflată sub apă). Comandantul Cucu Ioan, un căpitan locotenent mi-a dat dispoziție să trec și eu la rașchetat, chiar dacă aveam concediu medical. La atenționarea mea că sunt în concediu medical mi-
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
comandant de unitate, colonelul Drăghia, care m-a luat la rost ce caut în afara infirmeriei și, imediat a chemat ofițerul de serviciu și mi-a făcut expedierea la vapor, trimițându-mă cu un curier. Norocul a fost că era după amiază și nu era decât ofițerul de cart la navă. A doua zi comandantul mi-a interzis categoric să mai ies de sub punte. Începusem să văd dublu, așa că am ieșit la raport și cum eram aproape de policlinica civilă, mi-au pus
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]