5,110 matches
-
l’homme et sa vie, l’acteur et son décor, c’est proprement le sentiment de l’absurdité“ („Divorțul dintre ins și viața sa, dintre actor și decorul său, reprezintă chiar sentimentul absurdului“). Nu pot să cred că un individ anonim, ce nu și-a pus niciodată problema ontologică a propriei existențe, neștiind altceva decât să mănânce, să muncească, să doarmă și să fabrice copii, este cuprins așa brusc de un sentiment de l’absurdité. Mă Îndoiesc că acesta poate ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceva rar și straniu, de care nu scapă nici un bărbat intrat Întâmplător În câmpul lor de atracție. Eram În clasa a VII-a, când am observat-o printre participantele la o denie din săptămâna Paștelui, deși era ascunsă În masa anonimă a femeilor ce se Înghesuiau smerite Într-un unghi Întunecos al bisericii. Poate că doliul ce purta sau voalul, tras pe față până la ochi, m-au făcut să notez imediat o prezență misterioasă, ce mi-a dat o tresărire bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu e ea, poate... S-a Îndepărtat, s-a pierdut În mulțime. Ah, așa fac Întotdeauna și ratez atâtea iubiri neîntâmplate. Sunt iubiri care se trăiesc mai intens Într-o privire decât altele Într-o viață Întreagă. Ele rămân Însă anonime. Aș vrea să le captez pe toate acestea și să le fac să trăiască În pagină, pentru a le scoate din neființă, pentru a mă scoate din neființă pe mine Însumi, pentru că nu am fost eu, viu și Întreg, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
l-am găsit. Este ediția a VI-a a Dicționarului latin-român complect pentru licee, seminarii și universități, lucrat după cei mai buni lexicografi ca: Bréal, Quicherat, Muhlmann etc., de Ioan Nădejde și Aurelia Nădejde-Gesticone, apărut la Editura Viața Românească, Societate anonimă, Iași.) Pe pagina de gardă este scris În cerneală cu litere Îngroșate: „3 Iunie 1961 - O amintire“. Scrisul Îmi aparține. Pe aceeași pagină, cu creionul, aproape șters, se mai citesc aceste Însemnări așezate una sub alta: „120 carne 62 medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cea care se ocupase de partea financiară a lucrurilor, care mutase fondurile în funcție de necesități în și din contul curent comun și conturile de depozit de-a lungul anilor, câtă vreme averile noastre crescuseră și scăzuseră, împingându-mi în față bucățele anonime de hârtie pe care să le semnez când fusese necesar. Îmi lăsasem în urmă la recepția hotelului astfel de bucăți și bucățele, alături de permisul de conducere și așa mai departe, ca să-i asigur că nu-i las cu buza umflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să îl supraaglomerez în mod periculos dacă mai lăsam pe altcineva înăuntru, chiar și sub forma unui contact vizual de o fracțiune de secundă sau a unui „pardon“ mormăit. La câteva minute de mers am dat peste o băcănie asiatică anonimă, perfectă, și după o scurtă deliberare am ales un borcan de orez pentru bebeluși ca fiind cel mai potrivit. Am adăugat o franzelă ca să-mi refac puterile și am reușit să le plătesc și să le îndes în mica sacoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am ridicat, trăgându-mi brațul din mâna lui. Nerăbdarea era arma mea împotriva sentimentelor. —E adevărat, Charlie? Sau tot mai speri s-o vezi pe fufa ta? Cum naiba ai ajuns în halul ăsta? Spre uluirea mea, un alt morman anonim prinse viață și mă privi. Era unul din cei mai tineri, unul din băieții a căror înfățișare neîngrijită mă deranjase în mod deosebit. —De tine e vorba, a zis, reușind să zâmbească și împungându-l puternic în coaste pe Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Și vîntul ridică ușor peste asfalt ziarul ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. CÎte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din vreun plop, așezîndu-se moartă pe caldarîm. Arsă de vară. Moartea unei frunze, o moarte anonimă. Într-un ultim grad de oinfidențialitate”. Filosofia vieții și viziunea asupra epocii istorice este cea firească, a Omului sau a „cetățeanului de rînd”, cum Îi place să spună naratorului plin de vitalitate, dar pînă la urmă și stresat și sceptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pământul În straiță. Pe femeie o cheamă Maria. A plecat din sat, s-a măritat și va trebui să nască. Ea va naște sub semne. Greu de reconstruit o astfel de zi norocoasă. În zori, umbre de oameni se trag anonime pe lângă zidurile cetății. La piață bărbatul femeii primește ca rest, trei cocoșei de aur. Este primul semn. Acasă femeia Încă doarme. Somnul ei, un somn lihnit. Visul ei: O fetiță cu o lumânare aprinsă În mână, ieșind dintr-o căpiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de Înviere, la liceu, se organizează În sala de sport o reuniune cu bufet și dans. Te vei duce precis, după ce vei aprinde lumânarea la o biserică de pe strada Petre Ghergheleasa. Cât despre personajul rătăcit, rămâne așa cum este. Neștiut și anonim. Într-un oraș cuprins etern de vijelie. Unde pământuri se macină zvârcolindu-se, pulverizate În văzduh. Mereu pentru el, mereu, luna aprilie a anului 1962. Campionatul Mondial de fotbal. Viña del Mar, statul Chile. Meciul dintre Brazilia și Cehoslovacia. Brazilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de pergament și cenușă al unui martir. Ți-e rușine de asta, dar se pare că asta nu se vede la televizor. Nu onoarea unui pluton ai fi vrut-o pentru el, ai fi vrut o judecată și o moarte anonimă În curtea vreunei Închisori, care să-ți ajungă la urechi printr-un comunicat, așa cum obișnuia chiar el să o facă. Că tot dădea comunicate. Ți-e silă, ți-e milă, te aduce la disperare moartea asta care murdărește definitiv acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din câte un plop, așezând-se moartă pe caldarâm. Arsă de vară. Moartea unei frunze, o moarte anonimă. Într-un ultim grad de confidențialitate. București, Sibiu, Sighișoara 1976-1996 PAGE PAGE 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să poată să sufere În liniște departe de ochiul presei. Nu a fost nici un actor. Astea sunt doar bârfe. Claudia n-a mai avut nici o relație de la divorț Încoace. A pus să-i fie fertilizate niște ovule de către un donator anonim - un membru al Mensa, cred. Se pare că are o idee fixă, „să-și ofere semințele pentru binele umanității“. — Dar embrionii nu au fost implantați În ea? — Nu. Au fost implantați În mine. Au fost trei la rând. Doi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Suntem căsătoriți de doisprezece ani și nu am simțit niciodată nevoia să adăugăm ceva cuplului nostru. Știi că nu cred. Ce nu crezi? — Nu cred în lumea asta. Ce spui? Ce-mi pasă mie de lume, de toată carnea aceea anonimă. Acum vorbesc de noi. De micul meu penis, de mica ta vulvă. Acum vorbesc despre un punctuleț. De un licurici în întuneric. Nu mă simt în stare să aduc un fiu pe lumea asta... Îți strângi picioarele, te faci mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Seara privesc pe fereastră. Mă aflu în dormitor, dau la o parte perdeaua și cercetez strada dincolo de coroanele copacilor, pe o parte și apoi pe cealaltă, unde clipește semaforul. Nu se vede nimic în afară de o mașină care trece, o mașină anonimă care duce acasă pe cineva. O caut pe ea. Nu știu dacă o caut pentru că îmi lipsește sau pentru că mă tem că s-a postat aici dedesubt și că ne pândește. Privesc în direcția în care locuiește ea: acoperișurile, antenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din nou chipul împietrit, golit de oricare din expresiile pe care i le cunoșteam. Cenușa zorilor îi intra în urechi, aluneca pe obrajii ei colorați de o sănătate falsă. Se afla în fața mea, dar dispăruse deja în viața ei. Distrată, anonimă, ca una din mâinile acelea umede care ne dau restul la piață. — Plec. — Te conduc. Nu-i nevoie. În timp ce se îndepărta, m-am așezat pe bordura trotuarului și fără să o privesc, mi-am aplecat capul între mâini. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cum e, Bob. Poate fi cineva despre care am uitat cu desăvârșire. Cei doi rămaseră tăcuți, contemplând misterul, timp de câteva momente. Amândoi erau vag neliniștiți: orice premieră era riscantă și imprevizibilă, chiar dacă nu mai adăugai stresul urărilor de rău anonime, venite pe fir. — Vreau să ții totul pentru tine, Bob, spuse Alexander Într-un târziu. Nici o vorbă trupei și, orice ar fi, nu-i pomeni nimic domnului James. E și-așa un pachet de nervi. — N-o să fie aici astă-seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alături de un articol despre „Valoarea nutritivă a nutrețului cultivat la fermele din Marea Britanie“, și descoperi că este incapabil să reziste impulsului de a Își arunca ochii peste coloana lungă, tipărită, pentru a vedea măcar care era tonul. Era defavorabil. Criticul anonim Începea prin a face referire la primirea controversată făcută piesei la premieră, plasându-se neechivoc de partea galeriei. „«Spectatorii sunt cei care fac legile În teatru.» Este inutil să insistăm asupra meritelor literare ale unui spectacol nereușit sau să punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era salvat! Încă, sau din nou, te puteai baza pe providență. Au fost cântate amândouă imnurile. De trei ori s-a strigat Sieg Heil. Ne-a cuprins mânia, sau mai degrabă o furie lipsită de țel împotriva unor trădători încă anonimi. Cu toate că niciodată nu întâlnisem aristrocrați, nici la școală și cu atât mai puțin în prăvălia de coloniale a mamei, am încercat să-mi îndrept ura inoculată împotriva celor presupuși a avea sânge albastru; e de presupus însă că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Lehmbruck, dar care-mi atrăgea atenția și asupra unor sculptori tolerați precum Wimmer și Kolbe, risca să fie turnată de elevul ei care, cum credea ea, nu era lipsit de talent. Trădarea era la ordinea zilei. Era suficient un denunț anonim. În anii aceia, gimnaziști zeloși întru credință își trimiteau destul de des profesorii - cum s-a-ntâmplat un an mai târziu cu dascălul meu de latină, monseniorul Stachnik - la Sttutthof, în lagărul de concentrare. Ea a supraviețuit războiului. La începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gros, nici prea subțire, i-o datoram meșterului Singer, care mi-o încredințase la despărțire ca secret profesional ce se cerea păzit cu strășnicie. Dar în ceea ce privește arta, obiectul propriu-zis al foamei mele constante, provocarea a venit abia atunci când niște clienți anonimi au comandat mai multe copii ale unui tors înalt de 90 de centimetri. În orice caz, șeful firmei a făcut pe misteriosul atunci când a scos la iveală modelul înfășurat, cu grijă, în pături de lână. Ghipsul trăda fără echivoc faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să revin asupra ei. Asta înseamnă că stratul de piatră ce lipsea între omoplați trebuia compensat, dar ceea ce fusese luat din suprafața totală, dus a rămas. Cine știe pe cine bucură astăzi una dintre copii, Lehmbruck-ul meu: pe clientul cumpărătorului anonim de odinioară sau - după ce va fi fost revândut - pe un proprietar ulterior al originalului falsificat; dar mă încearcă în continuare dorința să apară un prilej de a-i cere îngăduitoare iertare lui, lui Wilhelm Lehmbruck, care, la scurt timp după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
faimoasa în toată lumea Uta von Naumburg. Atunci când nava de vest a domului și-a dobândit statuile de întemeietori ce aveau să fie numite mai târziu gotice, nu existau încă roșii și fasole albă. Dar, pentru oaspeții mei adunați în jurul meșterului anonim, s-ar putea găti o mâncare din bob proaspăt și stomac de vacă, mâncare ce mă săturase atât de ieftin în cantinele populare din Roma. Chiar și nevasta unui dogar, frumoasa Gertrude, care pozase în locul inaccesibilei Uta von Naumburg, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi încă liber ca autor, dacă nu m-au preluat de mult Suhrkamp sau Hanser. Caz în care el, Peter Frank, voia să-mi publice un volum de poezii. O, frumos început, care a pus capăt în același timp existenței anonime a poetului și inocenței sale ascunse: „Cât timp nu știți cum mă cheamă, nu am nici un pic de teamă...“ Căci Peter Frank, un om tăcut, mereu înclinat într-o parte și vorbind în dialect austriac, a venit în văgăuna noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ie nepoata lu merceria, umbla cu Fainberg decât să-i poată cere tișortu ăla cu bonu-cupon. Cu gându că până și muștele dân Imparțial tre să afle pătărania, am zmângălit În fiecare inemă un anunț haios - beton, că cu litere anonime - În care spuneam: Știre bombă. Cine se ia pă juma cu J.M.? Dezlegare: Pensionaru cu tișortu. Mandea m-am ocupat Însumi să risipesc bancu care, când nu mă vedea nimenea, Îl Împlementam sub uși, chiar și la prevate. Vă zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]