8,708 matches
-
strecurându-i în ureche șoapte de alint. De sub pala de vânt, Europa privea spre soarele stacojiu care dădea să apună, grăbindu-se să coboare peste zidurile fortificației. Nori purpurii și vineții își făceau hatârul, mușcând din seninul de altădată al Antichității. În cealaltă parte a bolții, dădea să răsară palid luna. Urca, dosită după un văl auriu care plutea pe deasupra orașului, pentru a se împlânta într-unul dintre vârfurile castelului. Din ceruri, lumina aștrilor scobora pentru a mângâia blând cetatea. Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pământurile noastre au fost evitate de rutele prin venele cărora curgeau mărfurile și ideile între apusul și răsăritul Eurasiei. Destinul ținuturilor românești a continuat să fie marcat și după Evul Mediu de paradoxul geografic care îi influențase evoluția încă din Antichitate. Atât de aproape, din punct de vedere al distanței, de polii civilizaționali, dar atât de departe de ei, din punct de vedere al accesibilității. Norii pluteau peste tărâmurile noastre, apăsându-le, în perioada turco fanariotă, cu umbra lor densă și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mult înainte de întemeierea Moldovei 32. Frontiera pe Ceremuș a principatului a fost stabilită definitiv de extinderea în regiune de pe direcția nord vest a Poloniei. La miazăzi, Moldova nu avea nevoie de un hotar natural care să o apere. Încă din Antichitatea timpurie, locuia același popor, cu unele diferențe nesemnificative tribale, iar apoi regionale. Dar întreaga ecuație a frontierei naturale nu trebuie redusă doar la cursul Siretului Inferior. Spre deosebire de malul stâng al Siretului, partea sa dreaptă se continua, în Muntenia, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu sufletul mâhnit, pornise în galop spre fluviu. Fusese urmat în grabă de spahii disperați. Hăituiți ca niște lighioane înspăimântate se aruncau în apele înghețate unde dispăreau sub valuri. 5. COLINDÂND PRIN TÂRGURI a. Cetăți de prin Transilvania Încă din Antichitate, au fost trasate drumuri pentru exploatarea și valorificarea bogățiilor pământului. Aceste căi au format scheletul a ceea ce avea să devină infrastructura statelor. Nucleul lor s-a coagulat în jurul unui oraș din proximitatea resurselor naturale, iar cu timpul s-au dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
arcului carpatic din zona stepei panonice (pustei). Celălalt culoar a fost deschis de Crișuri și de Someș. Așa cum am văzut, ambele rute au fost exploatate încă din neolitic de primele civilizații agricole care s-au înrădăcinat în spațiul românesc. În Antichitate, pe fiecare din aceste culoare, romanii au întemeiat, în Podișul Transilvaniei și la adăpostul Munților Apuseni, două castre. Nu întâmplător, în perioada medievală și modernă, așezările respective aveau să devină capitalele Transilvaniei: Apulum și Napoca. Urbanizarea indusă de cucerirea romană
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
puteri, Clujul, Brașovul și Sibiul au rămas, până în perioada contemporană, principalele centre urbane din Transilvania. b. Orașe de prin Muntenia Drumul pornit din Brașov, pentru a se continua prin Bran Râșnov, spre Câmpulung București Giurgiu, a fost folosit încă din Antichitate. Dispunerea așezărilor dacice întâlnite de-a lungul traseului reprezintă o mărturie în acest sens. În epoca romană, axul principal care lega Transilvania de Muntenia s-a situat mult mai la vest. Trebuia ferit din calea turbulențelor din sectorul estic al
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Oltului, care, de la vărsarea în Dunăre, se continua în aval, din motive de siguranță, pe malurile sale (mai ales pe cel stâng). Primele capitale medievale, Câmpulung Muscel și Curtea de Argeș, au valorificat, prin poziționarea lor, cele două culoare existente încă din Antichitate. Desigur, suntem tentați să explicăm situația, aproape exclusiv, prin prisma localizării târgurilor în bazinul Argeșului... Adică, să luăm în calcul doar vecinătatea lor cu Țara Făgărașului de unde s-a petrecut descălecatul dinastiei Basarabilor care a împlinit moștenirea politică lăsată de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
relativ ferit în comparație cu alte târguri din Muntenia. Era plasat într-o zonă împădurită, parte a Codrilor Vlăsiei, mărginită de bălți și mlaștini (Snagovul, Căldărușanii, Balta Comanei). Poziția centrală deținută în cadrul Câmpiei Române și protecția naturală a zonei fuseseră exploatate din Antichitate de geto daci. Să ne amintim că, în apropiere de București, a ființat Argedava, presupusa capitală a puternicului regat al lui Burebista. Cu timpul, Bucureștiul și-a găsit o cale directă cu Brașovul, pe valea Prahovei, prin pasul Predeal 46
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
generează numeroase arii umede. De aceea, în zona situată între Buzău (unde se află orașul omonim) și Ialomița (unde se află Târgoviște), era dificil să găsești un sit pentru oraș48. c. Târguri de prin Moldova Siretul a reprezentat încă din Antichitate un ax cu o valoare deosebită. A deschis, pe diverse direcții, căi de comunicații pe teritoriile situate la est de Carpați. Romanii au explorat valea Siretului, pornind de la Barboși (Galați) de unde au înaintat până la confluența Trotușului (la Adjud), pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fi făcut parte din Ungaria, aceste orașe ar fi fost nevoite să crească în umbra unor centre urbane regionale mult mai puternice: Seghedin, respectiv Debrețin. e. Localități de prin Dobrogea Primii germeni ai urbanizării în spațiul românesc au încolțit în Antichitate în Dobrogea. Desigur, avem în minte fondarea de către greci a unor polisuri pe țărmul vestic al Mării Negre (Histria, Tomis și Calatis). Mult timp, aceste orașe au prosperat pe litoralul pontic din comerțul maritim, chiar dacă și-au schimbat frecvent stăpânii (romani
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Bucureștiul a continuat să fie capitala țării fără prea multă dificultate dintr-un motiv foarte simplu. În plină epocă a naționalismului, în numele căruia se purtase și marele război, Bucureștiul era cu mult mai românesc decât Brașovul. g. Sub puterea metamorfozei În Antichitate, procesul de urbanizare a purtat în spațiul românesc amprenta puternică a civilizației greco romane. Desigur, a existat o nuanță care le diferenția semnificativ. Orașele grecești de pe litoralul pontic aveau preponderent un caracter comercial, în timp ce în Dacia romană, jucau precumpănitor un
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
precis, trăind cu impresia că amenințările au debordat numai din zbuciumata Asie Interioară și au curs năvalnic spre Balcani. Tentația își trage seva din memoria îmbibată cu amintiri dureroase și îndelungate, începând cu migrațiile devastatoare ale triburilor indo europene din Antichitate și sfârșind cu cele turco mongole din Evul Mediu. Dar să nu ne lăsăm înșelați, pentru că Bosforul nu a fost doar capul de pod care racorda peninsula la ritmul civilizației așa cum s-a întâmplat în neolitic și Antichitate (culturile agricole
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
europene din Antichitate și sfârșind cu cele turco mongole din Evul Mediu. Dar să nu ne lăsăm înșelați, pentru că Bosforul nu a fost doar capul de pod care racorda peninsula la ritmul civilizației așa cum s-a întâmplat în neolitic și Antichitate (culturile agricole și civilizația greco romană). A fost și strâmtoarea pe unde s-au furișat, în bezna istoriei, ca un pumnal, pericole mortale. Destinul Balcanilor a fost îndeaproape conectat la cel al Anatoliei. Platforma micro asiatică a conexat Europa de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de partea estică a bazinului mediteranean, unde au înflorit nu doar civilizații avansate economic, ci și militar. Așadar, legătura cu lumea civilizată a Orientului Apropiat s-a realizat în cadrul unor schimburi comerciale pașnice, dar și al unor confruntări militare. În Antichitate, pe această direcție, a pătruns Darius I, învins de geți, aliați cu sciții, cărora persanii le invadaseră teritoriile din apusul Mării Negre. Mai târziu, în Evul Mediu, prin aceste locuri s-a revărsat potopul otoman. Fiind influențată profund de evoluțiile din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nebănuite de invadatori. Aveau opțiuni atât spre sud, pentru a ajunge în Câmpia Padană, cât și spre nord vest, în direcția masivelor hercinice germane și Valea Rinului, de unde se pot traversa Vosgii spre câmpiile galice. Orașul s-a înscris, în Antichitate, pe o axă perpendiculară Munchen Viena Budapesta. Era corespondentă oarecum nucleului civilizației La Tene, iar, mai târziu, a fost exploatată pe vremea lui Charlemagne (celebrul nepot al lui Carol Martel). Afinitățile dezvoltate pe această linie au durat în timp și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
una istorică, ci și geografică, dată fiind interpunerea lui cu zona umedă de la Dunărea de Jos. Nevoia ocolirii regiunii a generat interesul medieval pentru Chilia, Brăila, Cetatea Albă, iar mai târziu, pentru Galați sau Ismail. g. Strânsoarea cleștelui Încă din Antichitate, pământurile noastre au fost prinse în fălcile puternice ale unui clește geostrategic, respectiv, între cele două rute care se dirijează din zona Bosforului pentru a ajunge direct sau indirect pe meleagurile noastre. Să ne întoarcem în vremurile antice pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
îndepărtat, după cum și momentul contemporaneității va fi un reper pentru a explica în viitor anumite evoluții. Confruntarea geostrategică actuală nu își are originea în Epoca modernă, ci datează din Evul Mediu. Această lupta durează de milenii având ca miză moștenirea Antichității, mai precis custodia patrimoniului politic și cultural roman (de fapt, greco roman). În vest, încercarea lui Carol cel Mare de restaurare a Imperiului roman a atras după sine o competiție franco germană pentru supremație pe continent. Ideea s-a coagulat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
balcanică (Hg R1b și R1a). În paralel, apele ginților italo celtice și central europene (Hg R1b) s-au decantat în arcul carpatic, de unde, limpezindu-se, au curs mai departe spre apus. Zona caucaziano iraniană a continuat să reprezinte, atât în Antichitate, cât și în Evul Mediu, o sursă generatoare de râuri de populații care au inundat, mai mult sau mai puțin, plaiurile mioritice. Așa a fost cazul sarmaților și a numeroaselor ramuri care s-au desprins din trunchiul lor: iazygii, roxolanii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și a numeroaselor ramuri care s-au desprins din trunchiul lor: iazygii, roxolanii, alanii, iașii (Hg G2, dar aflat într-un proces avansat de mixare, pot fi adăugate și componente specifice genotipurilor R1b și R1a sau chiar J2). La sfârșitul Antichității și începutul Evului Mediu, s-a vărsat în marea etnogenezei noastre cel de-al patrulea fluviu. A fost ultimul și cel mai mic, dar care a colectat râuri tumultoase curgând în cataracte. În apele sale, s-au împletit varietăți de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în care omul era doar un simplu vânător și culegător (respectiv Hg mt H, HV, U, K, X2)85. Figura nr. 2: Fluvii și râuri de populații (Hg masculin) Paleolitic Hg I2 Neolitic Hg J2 + G2 + E3 Neolitic Hg R1b Antichitate Hg R1b + R1a Antichitate Ev Mediu Hg R1b + R1a Antichitate Ev Mediu Hg Q + Hg N Ev Mediu Epoca modernă Hg R1b + R1a + H + Q Cel de-al doilea s-a îndreptat spre pământurile noastre în neolitic, adus de grupurile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
doar un simplu vânător și culegător (respectiv Hg mt H, HV, U, K, X2)85. Figura nr. 2: Fluvii și râuri de populații (Hg masculin) Paleolitic Hg I2 Neolitic Hg J2 + G2 + E3 Neolitic Hg R1b Antichitate Hg R1b + R1a Antichitate Ev Mediu Hg R1b + R1a Antichitate Ev Mediu Hg Q + Hg N Ev Mediu Epoca modernă Hg R1b + R1a + H + Q Cel de-al doilea s-a îndreptat spre pământurile noastre în neolitic, adus de grupurile de agricultori (corespondent Hg
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
respectiv Hg mt H, HV, U, K, X2)85. Figura nr. 2: Fluvii și râuri de populații (Hg masculin) Paleolitic Hg I2 Neolitic Hg J2 + G2 + E3 Neolitic Hg R1b Antichitate Hg R1b + R1a Antichitate Ev Mediu Hg R1b + R1a Antichitate Ev Mediu Hg Q + Hg N Ev Mediu Epoca modernă Hg R1b + R1a + H + Q Cel de-al doilea s-a îndreptat spre pământurile noastre în neolitic, adus de grupurile de agricultori (corespondent Hg mt J, T)86. În rest
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
spre pământurile noastre în neolitic, adus de grupurile de agricultori (corespondent Hg mt J, T)86. În rest, nu s-au dirijat decât râuri fără însemnătate care au însoțit diverse triburi și populații ajunse pe pământurile noastre începând cu perioada Antichității până în Epoca modernă. În general, nu au făcut decât să consolideze componenta haplogrupurilor / subcladelor mt deja existente. Doar prin excepție, și-au făcut apariția haplogrupuri noi, dar în proporții reduse (așa cum este cazul lui W). Ne raportăm la un ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ansamblu vechi și compozit cu o pondere mai consistentă a genotipurilor mt rare față de restul Europei 87. Figura nr. 3: Fluvii și râuri de populații (Hg mt) Paleolitic Hg mt H + HV + U + K + X2 Neolitic Hg mt J + T Antichitate Epoca modernă Hg mt W b. O evaluare necesară Analizând, din punct de vedere genetic, structura populației noastre, atât pe linie maternă, cât și paternă, putem spune fără urmă de tăgadă că este definită de două trăsături esențiale. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
importanță variabilă de la un caz la altul 95. Privind la construcția noastră ca popor, vom vedea că substratul reprezintă o temelie solidă, clădită pe linie maternă și paternă încă din paleolitic și neolitic. Peste această fundație, s-a așezat, în Antichitate, superstratul. Deși nu a avut consistență genetică, a marcat definitiv identitatea și trăsăturile edificiului nostru. A urmat, în Evul Mediu, adstratul cu o contribuție minoră la completarea genetică a construcției noastre ca popor. Contribuția haplogrupurilor din paleolitic și neolitic la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]