11,250 matches
-
Clinic: caracterele erupției (suficiente de cele mai multe ori) Epidemiologic: contact infectant și receptivitate Laborator (necesar în formele atipice): o Izolarea virusului în culturi celulare o Imunofluorescența directă a celulelor veziculare o Evidențierea genomului viral prin polymerase chain reaction (PCR) o Evidențierea anticorpilor anti VVZ prin tehnici ELISA, RFC. Diagnostic diferențial Diagnosticul varicelei necesită diferențierea de alte erupții virale (herpes simplex, enterovirus, boala Orf), rickettii variceliforme, infecții bacteriene (impetigo, septicemii stafilococice, meningococice), sindrom Stevens Johnson, reacții medicamentoase, înțepături de insecte. Îngrijorarea pentru atacurile
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
activă cu virus Epstein Barr (VEB) este discutabilă. Infecțiile asimptomatice sunt frecvente la vârste mici (2 4 ani). Formele atipice de boală sunt obișnuite la vârste mari. După unele studii, 95% dintre adulții între 35 și 40 de ani au anticorpi anti-VEB. Imunitatea după boală este durabilă. Etiopatogenie Virusul Epstein-Barr (VEB) face parte din familia Herpesviridae. Structura virusului cuprinde învelișul extern, capsida cu simetrie icosaedrică și genomul ADN circular. Arsenalul antigenic al virusului cuprinde antigenul precoce, antigenul capsidar , antigenul membranar și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
familia Herpesviridae. Structura virusului cuprinde învelișul extern, capsida cu simetrie icosaedrică și genomul ADN circular. Arsenalul antigenic al virusului cuprinde antigenul precoce, antigenul capsidar , antigenul membranar și antigenul nuclear. Aceste antigene se exprimă într-o anumită secvență și determină apariția anticorpilor corespunzători. VEB are o afinitate deosebită pentru limfocitele B și celulele epiteliale. De la poarta de intrare, reprezentată de epiteliul faringian, VEB ajunge în formațiunile limfoide locale sau la distanță, prin diseminare limfatică. După atașarea pe receptorii specifici ai limfocitelor B
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
specifici ai limfocitelor B, VEB infectează aceste celule, în care se multiplică și produce noi antigene virale. Antigenele virale eliberate în sânge (în etapa de viremie) declanșează răspunsul imun de tip umoral și celular. Răspunsul imun umoral constă în secreția anticorpilor anti-capsidă (IgM, apoi IgG), anti-antigen precoce, antinucleari și neutralizanți, cei din urmă persistând întreaga viață. Anticorpii circulanți în sânge pot fi liberi sau legați în complexe imune cu antigene virale și complement. Aceste complexe se pot depune la nivelul articulațiilor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
virale. Antigenele virale eliberate în sânge (în etapa de viremie) declanșează răspunsul imun de tip umoral și celular. Răspunsul imun umoral constă în secreția anticorpilor anti-capsidă (IgM, apoi IgG), anti-antigen precoce, antinucleari și neutralizanți, cei din urmă persistând întreaga viață. Anticorpii circulanți în sânge pot fi liberi sau legați în complexe imune cu antigene virale și complement. Aceste complexe se pot depune la nivelul articulațiilor, rinichiului sau tegumentului, explicând o serie de manifestări întâlnite în MNI. Răspunsul imun celular constă atât
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sau legați în complexe imune cu antigene virale și complement. Aceste complexe se pot depune la nivelul articulațiilor, rinichiului sau tegumentului, explicând o serie de manifestări întâlnite în MNI. Răspunsul imun celular constă atât în activarea limfocitelor B producătoare de anticorpi, cât și în proliferarea limfocitelor T, care induc supresia imună (LT-CD8) și distrugerea celulelor infectate de virus. Proliferarea intensă a LT conduce la apariția unor celule atipice reactive (Downey), care se găsesc în sânge și în unele țesuturi, caracterizate prin
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de mononucleoză sunt: I. Evidențierea sindromului mononucleozic pe baza: Criteriilor clinice: febră, angină, adenopatie Criteriilor hematologice: leucocitoză cu limfomonocitoză și prezența limfocitelor atipice (Downey) II. Diagnosticul etiologic de mononucleoză infecțioasă Testul Paul-Bunnell efectuat din serul bolnavului, cu două etape: Evidențierea anticorpilor heterofili prin hemaglutinarea hematiilor de oaie Diferențierea anticorpilor heterofili din MNI de anticorpii heterofili prezenți în alte boli, prin evidențierea absorbției Ac MNI pe rinichiul de cobai și a absorbției altor Ac heterofili, cu excepția MNI, de către hematiile de bou. Observație
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
baza: Criteriilor clinice: febră, angină, adenopatie Criteriilor hematologice: leucocitoză cu limfomonocitoză și prezența limfocitelor atipice (Downey) II. Diagnosticul etiologic de mononucleoză infecțioasă Testul Paul-Bunnell efectuat din serul bolnavului, cu două etape: Evidențierea anticorpilor heterofili prin hemaglutinarea hematiilor de oaie Diferențierea anticorpilor heterofili din MNI de anticorpii heterofili prezenți în alte boli, prin evidențierea absorbției Ac MNI pe rinichiul de cobai și a absorbției altor Ac heterofili, cu excepția MNI, de către hematiile de bou. Observație: Testul Paul-Bunnell are o specificitate ridicată dar este
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
adenopatie Criteriilor hematologice: leucocitoză cu limfomonocitoză și prezența limfocitelor atipice (Downey) II. Diagnosticul etiologic de mononucleoză infecțioasă Testul Paul-Bunnell efectuat din serul bolnavului, cu două etape: Evidențierea anticorpilor heterofili prin hemaglutinarea hematiilor de oaie Diferențierea anticorpilor heterofili din MNI de anticorpii heterofili prezenți în alte boli, prin evidențierea absorbției Ac MNI pe rinichiul de cobai și a absorbției altor Ac heterofili, cu excepția MNI, de către hematiile de bou. Observație: Testul Paul-Bunnell are o specificitate ridicată dar este laborios, consumator de timp. Pe
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
absorbției altor Ac heterofili, cu excepția MNI, de către hematiile de bou. Observație: Testul Paul-Bunnell are o specificitate ridicată dar este laborios, consumator de timp. Pe baza aceluiași principiu al metodei, în prezent se utilizează teste monospot, care sunt mai rapide. Determinarea anticorpilor specifici este indicată în situații speciale (primii apar și dispar Ac anticapsida - IgM, ultimii apar Ac neutralizanți care persistă toată viața). Alte metode virusologice performante pentru diagnosticul VEB din exudatul faringian, salivă sau din limfocitele B sunt identificarea ADN-VEB prin
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
mai durabilă decât cea dobândită natural. Toxoidul difteric a fost obținut de Gaston Ramon în anul 1926, prin formalizarea toxinei difterice, care își pierde efectul toxigen, păstrându-și capacitatea imunogenică. Starea de imunitate este evidențiată de prezența în sânge a anticorpilor antitoxină difterică. Titrul minim protector este de 0.03UA/ml. Etiopatogenie Corynebacterium diphteriae este un bacil gram pozitiv aerob, imobil, nesporulat. Pe frotiurile colorate Gram, aspectul morfologic este de bețișoare cu capete îngroșate, în care se evidențiază granulații metacromatice, dispuse
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cu manifestări generale intense și manifestări respiratorii reduse. Diagnosticul etiologic se bazează pe: Izolarea virusului prin cultura pe medii celulare (numai în primele 3 zile de boala) Identificarea acizilor nucleici virali prin polymerase chain reaction (PCR) Evidențierea creșterii titrului de anticorpi pe seruri pereche, recoltate la debut și în convalescență, prin reacții de fixarea complementului, reacții de inhibare a hemaglutinării (RIHA), ELISA. Hemoleucograma este necaracteristică, adesea normală. Radiografia pulmonară poate avea aspecte variabile: aspect normal, infiltrat parahilar atipic, uneori opacități micronodulare
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
infiltrat interstițial necaracteristic în formele pneumonice. Diagnosticul de SARS se stabilește prin coroborarea datelor clinice și epidemiologice, urmată de confirmarea etiologică. SARS-CoV poate fi evidențiat prin identificarea ARN-ului din secreții respiratorii, scaun, sânge, utilizând tehnica polymerase chain reaction (PCR). Anticorpii serici se detectează printr-o tehnică imunoenzimatică. Tratamentul SARS se bazează pe măsuri simptomatice, combaterea febrei și hipoxiei. Cazurile suspecte de SARS necesită izolare, de preferat în camere cu presiune negativă. Utilizarea imunomodulatoarelor, interferonilor și corticosteroizilor este susținută de studii
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Pertusis în secrețiile nazo faringiene în lipsa tratamentului antibiotic poate fi evidențiată prin cultură timp de 3 săptămâni după debutul bolii. Durata intervalului de pozitivitate a testului PCR nu se cunoaște exact, dar este mai mare decât pentru culturi. Examenul cu anticorpi fluorescenți a secrețiilor nazofaringiene permite un diagnostic rapid, dar este rar recomandat din cauza sensibilității și specificității scăzute. Examenul serologic în dinamică prin reacții de microhemaglutinare sau ELISA este util pentru diagnostic atunci când se realizează seroconversia. Rezultatele serologice sunt greu de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de B. pertusis. În România, vaccinarea se face în cadrul programului național de imunizări cu trivaccinul DTP, compus din Bordetella pertusis inactivată (vaccin pertusis celular), anatoxinele difterică și tetanică, administrat începând de la vârsta de 3 luni. După imunizarea vaccinală nu apar anticorpi locali de tip IgA, așa cum se întâmplă prin imunizarea naturală după boală. Deși nu există dovezi științifice, vaccinului celular pertusis a fost asociat cu riscul apariției encefalopatiilor infantile, al morții subite la sugar și al autismului. În prezent, vaccinul acelular
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de uz curent și este recomandat doar în cazurile cu manifestări primare extrasalivare, mai ales neurologice. Izolarea virusului pe culturi celulare se poate face din salivă, LCR, urină, recoltate în primele zile după debut. Examenele serologice se bazează pe evidențierea anticorpilor IgM în primele zile de boală sau pe creșterea semnificativă (de 4 ori) în dinamică (la debut și în convalescență) a titrului anticorpilor. Tabloul biologic este nespecific, dar leucopenia și hiperamilazemia, au valoare orientativă pentru diagnosticul oreionului. Diagnosticul diferențial se
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
face din salivă, LCR, urină, recoltate în primele zile după debut. Examenele serologice se bazează pe evidențierea anticorpilor IgM în primele zile de boală sau pe creșterea semnificativă (de 4 ori) în dinamică (la debut și în convalescență) a titrului anticorpilor. Tabloul biologic este nespecific, dar leucopenia și hiperamilazemia, au valoare orientativă pentru diagnosticul oreionului. Diagnosticul diferențial se poate face cu următoarele cauze de tumefiere a parotidei: alte parotidite virale cu virusuri Coxackie A, ECHO, v. parainfluenzae, v. coriomeningitei limfocitare parotidite
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pozitive, cel mai frecvent izolat fiind Str. Pneumoniae. Testele polymerase chain reaction (PCR) pot identifica Legionella spp, M. Pneumoniae, C. Pneumoniae, Mycobacterium spp, dar utilizarea acestora este limitată pentru cercetare. Testele serologice se bazează pe creșterea în dinamică a titrului anticorpilor specifici și este util pentru diagnosticul etiologic al germenilor atipici, greu cultivabili (Legionella spp., Chlamidia pneumoniae, Coxiella burnetii, Mycoplasma pneumoniae) sau al pneumoniilor virale. 7.8 Tratament Tratamentul pacienților cu CAP se poate face ambulatoriu sau în spital. Decizia de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Legionella reprezintă 1-15% dintre pneumoniile comunitare spitalizate în Europa, înregistrând o mortalitate de 5-30%. Legionella pneumophila este un bacil gram negativ ubicuitar, cu creștere intracelulară, cultivabil pe medii speciale. Legionella se multiplică în interiorul celulelor fagocitare, scăpând acțiunii complementului seric și anticorpilor, dar patogenia acestei infecții este incomplet elucidată. Transmiterea se face prin contaminare hidro aerică, prin contact cu obiecte contaminate: instalații de aer condiționat, de refrigerare, piscine, dușuri, robinete, canalizări, echipamente medicale respiratorii. Nu se cunosc cazuri de transmitere interumană. Factorii
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
ASAT). Diagnosticul microbiologic de confirmare se bazează pe Detecția antigenelor solubile urinare (sensibilitate > 80%) Cultura sputei sau LBA (sensibilitate 50-60%) Imunofluorescența directă din produsele respiratorii Polymerase chain reaction (rar utilizată în practică). Serologia permite numai un diagnostic tardiv, dacă titrul anticorpilor este mai mare de 1/256 sau dacă se înregistrează creșterea de 4 ori a nivelului de anticorpi determinați în dinamică. Antibioticele de elecție pentru tratamentul legionelozei sunt fluoroquinolonele și macrolidele, administrate 14-21 zile. Pneumonia cu Mycoplasma pneumonie (agentul Eaton
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sensibilitate 50-60%) Imunofluorescența directă din produsele respiratorii Polymerase chain reaction (rar utilizată în practică). Serologia permite numai un diagnostic tardiv, dacă titrul anticorpilor este mai mare de 1/256 sau dacă se înregistrează creșterea de 4 ori a nivelului de anticorpi determinați în dinamică. Antibioticele de elecție pentru tratamentul legionelozei sunt fluoroquinolonele și macrolidele, administrate 14-21 zile. Pneumonia cu Mycoplasma pneumonie (agentul Eaton) Infecția cu Mycoplasma pneumonie este endemică, cu evoluție epidemică și transmitere interumană aerogenă. Este rară la copilul cu
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cu contrast de fază, selectarea acestor culturi și repicarea lor pe medii selective TCBS identificarea vibrionului holeric din culturi pe medii selective (colonii galbene) pe baza caracterelor biochimice. Alte metode de diagnostic etiologic sunt determinarea acidului nucleic (PCR) sau evidențierea anticorpilor aglutinanți, care apar după 4-6 zile de boală și persistă la purtători. Diagnosticul diferențial se poate face cu toxiinfecțiile alimentare, alte diarei acute infecțioase severe (bacteriene, virale, parazitare), intoxicațiile cu ciuperci. Tratament Obiectivul principal în tratamentul holerei este echilibrarea hidro-electrolitică
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
mai crescut în caz de hipoaciditate gastrică, infecție cu HIV, drepanocitoză. Imunitatea postinfecțioasă este relativă, neprotectivă. Febra tifoidă se raportează numeric. Etiopatogenie Factorii de patogenitate ai S. typhi sunt: antigenul somatic O (identic cu endotoxina), antigenul flagelar H (care induce anticorpi aglutinanți) și antigenul Vi (polizaharid capsular cu rol antifagocitar). Mecanismul patogenic în febra tifoidă este de tip penetrant sistemic. Din lumenul ileocecal S.typhi traversează epiteliul intestinal și se multiplică în lamina propria și în sistemul limfatic intestinal (plăcile Payer
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
surse de infecție în populație. Diagnostic Diagnosticul febrei tifoide de bazează pe criterii clinice, epidemiologice și microbiologice. Izolarea S. typhi se poate face din hemoculturi (90% în prima săptămână), meduloculturi, coproculturi, biliculturi, uroculturi, culturi din petele lenticulare. Examenele serologice evidențiază anticorpii anti-O, anti-H (r. Widal), antiVi, dar au sensibilitate scăzută. Alte date de laborator au valoare orientativă: leucopenie cu limfocitoză, aneozinofilie, anemie. Viteza de sedimentare a sângelui este normală, dar poate crește în complicații. Diagnosticul diferențial se poate face cu
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pe datele virusologice. Diagnosticul virusologic în faza acută se poate face direct, din secreții faringiene, materii fecale, sânge, prin izolarea pe culturi celulare sau prin tehnici de identificare a ARN viral (PCR). Diagnosticul indirect se bazează pe identificarea și titrarea anticorpilor specifici din ser și lichid cefalo-rahidian (în meningite). Tratamentul este simptomatic și igieno-dietetic. Nu există tratament antiviral specific. 9.4 Poliomielita Definiție Poliomielita este o boală infecțioasă epidemică, contagioasă, determinată de poliovirusuri, cu manifestări variate, de la forme inaparente la paralizii
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]