3,340 matches
-
nas și în urechi și- aduc puțin cu Brahmaputra. Mi-e capul bleg și lătăreț, picioarele două prăjine, un singur lucru am măreț, și ! — Și ? — Și-mi pare foarte bine ! țipă, înainte ca sala să fie umplută de hohote și aplauze, chiar și de la alte mese, care auziseră versurile. — Dar te-ai îmbătat bine, amice, de-ai lăsat tu câteva versuri să se-audă de la tine, îl bate pe umăr Mihail. — Ei, ei, stai așa... C-oi fi eu tont și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
clătinându-se, și începe să recite cu glas tare : — Bunicuța lui Pandele ! După Strada Ghica Tei... A băgat cumva de seamă, cum că nepoțelul ei... Când nu-i observat de nimeni, nici tăticu’, nici mămica, se cam joacă cu puțica ! Aplauze din nou. — Stați, stați, domnii mei... Că i-a spus, nu l-a lăsat. Zice măi Pandele, dragă, nu-i frumos ! Vezi pe domnul cel de colo, ăl’ urât și cam burtos ? și Pribeagu arată spre un țigan din capătul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
barul. — La plimbare, pe o vreme-nnourată, a văzut șezând pe-o bancă o femeie-nsărcinată, s-a dus la ea și i-a spus, s-a dus cu tot cu bunicuța : Vezi ce ai pățit, cucoană, dacă te-ai jucat cu puța ? Aplauze și chiar un vin din partea casei, care l-a uns pe suflet pe scriitor : — Dacă primesc un vin cunună, trebuie că e o poezie bună, râde el. — Piticanie, ai ceva cu greutatea mea ? se aude o voce groasă în spatele lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fandosite, ieșeau și intrau neîncetat, în căutare de mâncăruri delicioase, băuturi fine și muzici care să le facă sufletele să danseze și să chiuie. La Răcaru era la fel. Petrecerea era în toi. Cum au oprit, puteau auzi deja uralele, aplauzele și muzica orchestrei Ion Vasilescu din Ploiești, ce dădea viață întregului cartier de lângă Gara de Nord. Unii preferau să stea afară, savurând probabil ultimele zile neașteptat de călduroase din acel an, trăgând cu patos din țigări și discutând, ici-colo se auzeau și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
distinși domni, doamne și domnișoare... Cum să se nască artiști noi dacă nu sunteți îngăduitori cu ei ? Cine știe, poate într-o zi domnișorul mă va prezenta pe mine, ajungând atât de celebru, că voi fi dat uitării. Râsete și aplauze. — Poate că da ! țipă Pribeagu, după ce sala se potolește. — În această seară, doamnelor, domnișoarelor și domni- lor, orchestra Ion Vasilescu și tânărul domn, nimeni altul decât Vasileee Cristian ! strigă Ion Vasilescu, urmat de un ropot de aplauze. Studentul urcă timid
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
uitării. Râsete și aplauze. — Poate că da ! țipă Pribeagu, după ce sala se potolește. — În această seară, doamnelor, domnișoarelor și domni- lor, orchestra Ion Vasilescu și tânărul domn, nimeni altul decât Vasileee Cristian ! strigă Ion Vasilescu, urmat de un ropot de aplauze. Studentul urcă timid pe scenă. De la mese se aud comen- tarii, un murmur care ar dărâma pe oricine cu emoțiile lui Cristi. Dar el încearcă să nu le bage în seamă. O privește pe domnișoara fără nume, care pentru prima
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce nu visează să-și petreacă viețile între foi mâz- gălite de mii de calcule...“. Și cum să-i spună acum maicii lui că are să-și piardă nopțile prin cafenele și restaurante, în fum și miros apăsător de băutură, pentru aplauze din partea unor oameni pentru care intrarea de la Operă arată ca oricare altă poartă ? Cum să-i spună domnului Vrăbiescu, care își pusese atâta încredere în el, că toate cursurile sale și toată dragostea de profesor pe care acesta și-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zbor revenea la poziția inițială și începea din nou să urce, iar Vlaicu îi saluta cu mâna de-acolo, de sus, micuțul Cristian răsufla ușurat, în timp ce publicul aclama, aplauda și arunca pălăriile văzând curajul și price- perea maestrului aerului. Acele aplauze și urale s-au întipă- rit în mintea lui Cristi încă de mic și s-au transformat, puțin câte puțin, an de an, în visele lui îndrăznețe. Erau oare aceste aplauze și urale la fel ca acelea de noaptea trecută
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pălăriile văzând curajul și price- perea maestrului aerului. Acele aplauze și urale s-au întipă- rit în mintea lui Cristi încă de mic și s-au transformat, puțin câte puțin, an de an, în visele lui îndrăznețe. Erau oare aceste aplauze și urale la fel ca acelea de noaptea trecută de la Răcaru ? Purtau ele în spate aceeași măreție ? Putea birtul să-l transforme într-un Pagony, într-un Battistini, un Ruffo, un Caruso sau alți idoli, pe care îi purta în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
capul tău ? Știi bine că domnul Vrăbiescu nu suportă chestiile astea... — Da, știu că nu le suportă, tocmai... Dar trebuia să fii acolo, Mia, să vezi cât de bine a ieșit ! — Păi, zi-ne ! Dar Cristi, în loc să se laude cu aplauzele și cu propu- nerea angajamentului de câteva săptămâni, a ieșit din sală nervos. Nu voia să audă de nimeni și de nimic. Nici de școală, nici de Răcaru. Mergea încet, îngândurat. Privea în gol bulevardele aglo- merate, pline de trăsuri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
orice fel de glorie. Vorbele adânci ale profesorului Vrăbiescu cântăreau greu. Putea oare, din faima crâșmelor, să ajungă să înregistreze pe plăci, așa cum visa ? Puteau oare nopțile fără oprire să-l așeze în timp alături de idolii săi ? Putea el, prin aplauzele și iubirea publicului, să devină nemuritor, ca pe o scenă de operă ? Sau nu putea vedea clar cum își vinde sufletul pen- tru un simplu succes de câteva ceasuri ? S-a frământat ore în șir, plimbându-se ca o stafie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să aud de niciun cântat ! Liniște. Pribeagu se uită uluit la Cristi și nu înțelege nimic, mai are puțin și se crucește. — Domnișorule Cristian... Răcaru te așteaptă... Ionel Fernic te așteaptă... Publicul te așteaptă... Banii te așteaptă, faima te așteaptă, aplauzele, uralele, nu asta visai ? Să cânți ? — Am avut o zi îngrozitoare, dragul meu Sachi. — Nu zău ? Atunci hai să-i schimbăm deznodământul ! — M-am certat cu profesorul Vrăbiescu... îi șoptește Cristi. Lasă, că mâine poate recupera dânsul, și-o să se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să arunc totul peste noapte ? — Firește că nu, firește că nu... Și nimeni nu te poate opri să ajungi la Operă, domnișorule Cristian, dacă visul îți va rămâne neschimbat. Ba chiar e un vis măreț. Gata, apla- uze, vă rog ! Aplauze ! începe Pribeagu să țipe. Un om cu visuri ! Bravo ! Bravo ! Să-i facem statuie la Universitate, dragi studenți, căci nimeni n-a mai visat până acum ca dumnealui ! Dumneata ? sare la un tânăr care tocmai ieșea din camera lui. Care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
paharelor, cu cântăreți șterși și secătuiți de vlagă, căutându-și cu disperare mereu câte un alt angajament, care, dacă nu venea la timp, îi lăsa să piară în anonimat și sărăcie. Nimic din toate acestea nu mai conta când veneau aplauzele după primul cântec. Iar după al doilea, parcă mai intense. La al treilea deja îl amețeau. Ca un drog puternic care te ia de cap și îți dilată pupilele, îți accelerează puter- nic ritmul inimii, iar orice senzație devine exagerată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
despre tânărul șarmant care aborda tangoul la crâșma de lângă Gara de Nord, cu un stil unic, cum nu o mai făcuse nimeni până atunci. — De ce nu m-am gândit până acum că tangoul ar prinde ? s-a întrebat Fernic, văzând ropotul de aplauze de la sfârșitul unui scurt spectacol. Cum de nu mi-am dat seama ? — Cred că fiecare lucru vine la timpul său, monsieur Ionel. Iar tangoul la noi poate că încă nu își găsise dizeurul potrivit. Pentru că dincolo de talent, emoția domnișorului Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cei care cucereau orașul cu tangouri și romanțe, însă la orice s-ar fi comparat, Cristi era mai mereu cu un pas în față. Fie era elogiat în mai multe articole de presă, fie avea publicul mult mai numeros, iar aplauzele curgeau necontenit, dar mai ales câștiga mai mult de pe urma concertelor și înregistrărilor. Dar, sigur, acestea nu erau pentru ei decât niște jocuri în care se întreceau, nu au depășit niciodată prietenia și res- pectul pe care și-l purtau atât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
audă noua minunăție pe viu. „Bis, bis“ se striga și după a treia sau a patra audiție și cu greu îi îmbuna Cristi să mai schimbe repertoriul. Acceptau o melodie, două, hai, trei, și o cereau din nou, insistent, cu aplauze și chiote, pe cea cu „zâmbetul de heruvim“. Și nu era vorba numai despre versuri și despre linia melodică, au încercat mai mulți în alte crâșme să-și surprindă publicul cu Zaraza, dar degeaba. Ajungeau să fie huiduiți și jigniți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înțepat. Ne-am legat de o fată frumoasă care stătea alături de noi. Cu o oră sau două înainte să se lumineze, asta dacă nu era vineri sau sâmbătă, când își mai prelungea concertele, cobora pentru ultima dată de pe scenă, în aplauzele publi- cului. Mai rămânea câteva minute bune să-și salute amicii, orchestra, să mai dea un autograf, să primească felicitări, uneori și flori sau câte o scrisoare de dragoste din partea vreunei noi admiratoare, apoi își trăgea repede paltonul pe care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
le-am pus un disc de-al lui Titi Botez“, a glumit despre amicul său. „N-au mai avut chef de nimic.“ Lăsa toate răutățile să treacă și mergea înainte. În fiecare seară o altă sală arhiplină de urale și aplauze, de bucurie și muzică, de dans și petrecere, atât de reușită, că închideau gura oricărui invidios. Și-apoi iar stătea ore întregi dimineața la birou sau în pat în camera de pe Cobălcescu, printre tone de foi și caiete cu cântece
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
siluetele din patul său erau niște simple obiecte atunci când intra în lumea lui, pe scena virtuală pe care de fapt începea totul. Lua notele și încerca să le cânte. Își lua chitara și se acompania singur, își imagina reacțiile sălii, aplauzele ori morocănelile, apăsa cuvintele care îi plăceau lui, mai schimba puțin ici-colo, încerca liniile melodice de nenumărate ori și chiar amesteca versuri dintr-un cântec în altul dacă i se părea că se potrivesc mai bine. Ore întregi, în fiecare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
devenind doar cea cu el însuși, pentru a rămâne și a fi chiar mai bun în fiecare zi. Ore întregi, zile, săptămâni sau chiar luni pentru o aparent simplă intonație potrivită, care să-l facă memorabil. În spatele fiecărui ropot de aplauze de câteva minute se ascundea o muncă imensă, pe care publicul nici n-ar fi putut s-o bănu- iască, fiecare gest și fiecare notă falsată care păreau atât de normale erau duse la desăvârșire în fața oglinzilor și în miile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deja să-i strige numele. Își imagina sala cum fierbe de nerăbdare. Sunteți gata, maestre ? se auzea vocea șefului de sală, care trebuia să-l anunțe publicului. Cristi nu răspundea, semn că nu era încă momentul opor- tun. Forfota și aplauzele nu erau îndeajuns, punctul de maximă intensitate nu fusese încă atins. Continua să stea drept, ca o statuie. Nu avea nicio grimasă, nu schița nici cel mai mic gest, dar simțea înăuntru cum se transformă. Bucățică cu bucățică, din măduva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu mai era atât de preocupat de muzică. Spectacolele și provocările aviatice sunt cele care îl interesează acum, nelă- sând niciun zbor fără vreo năstrușnicie, fără rotiri sau întoar- ceri la limita legilor fizicii, fără aterizări de neuitat, urmate de aplauze sau de cruci făcute pe ascuns, fără să-și sperie vreun coleg apropiindu-se prea mult de acesta în aer sau făcându-se că brusc va intra în turnul de control. Iar curajul și pofta lui nesăturată de adrenalină nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nedelea, fata cu glas de privighetoare, cu triluri în voce, căreia însuși marele Enescu îi va îndruma pașii carierei, mai întâi numind-o Bujor, datorită roșeții ei din obraji. Astfel își începe drumul Rodica Bujor, care va obține printre primele aplauze ale publicului la Coșna- Cireșoaia. Și alte nenumărate voci încep să se audă în București, la Élisée, basarabeanca Alla Baianova. În alte cârciumi Galia Faresova, Lia Crăciunescu sau Dorina Drăghici. Maria Lătărețu debutează în localul lui Marcu Căciularu de lângă Gara de Nord
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atunci. — Glumești, nu ? a râs Rada și a făcut semn orchestrei să înceapă piesa. A doua zi se vuia necontenit despre trio și despre cum sunase Zaza cu refrenul cântat de cele două staruri feminine, terminat cu un ropot de aplauze care se auzise în tot centrul Bucureștiului. Și tot de atunci, văzând cât de bine se înțeleg și se completează pe scenă, au început să circule și zvonu- rile despre Rada și Cristian. Dar nu erau neapărat zvonuri, cât de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]