2,864 matches
-
și, plutind în derivă, poate fi recapturat de o altă balenieră care, navigînd pe o mare calmă, să remorcheze în tihnă cadavrul, fără nici un risc pentru oameni sau pentru vas. Atunci, între vînători s-ar stîrni adesea certurile cele mai aprige, dacă n-ar există niște legi, scrise sau nescrise, dar universal acceptate și aplicabile în toate cazurile. Singurul cod al vînătorii de balene consfințit printr-o lege este, poate, cel adoptat în Olanda, sub forma unui decret emis în 1695
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în favoarea existenței iadului. Pe la miezul nopții, cazanele lucrau din plin, ne descotorosisem de carcasă; navigam cu toate pînzele sus, căci vîntul se întețise; peste oceanul alb se lăsase o beznă adîncă. Dar, din timp în timp, era aprinsă de vîlvătăile aprige care se avîntau din coșurile pline de funingine, luminînd fiece parîmă a greementului, aidoma focurilor sacre ale grecilor din vechime. Corabia arzîndă înainta, parcă pusă pe o răzbunare cumplită. Așa vor fi lunecat și galerele încărcate cu smoală și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
începea din nou să se plimbe și ajungea la arborele-mare, aceeași privire fixa se ațintea asupra banului de aur prins acolo; înfățișarea lui trăda atunci aceeași hotărîre de neclintit, aceeași fixitate, la care se adăuga parcă și umbra unei dorințe aprige, dacă nu chiar a unei nădejdi. într-o dimineață însă, ajungînd în fața banului de aur, păru să simtă o atracție nouă pentru figurile și inscripțiile stranii gravate pe el, ca și cum abia acum ar fi început să descifreze, în lumina obsesiei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arsacidiene. Și, în vreme ce firele se țeseau și se împleteau necontenit în jurul lui, zumzăind, uriașul trîntor părea să fie țesătorul însuși, năpădit de o verdeață din ce în ce mai proaspătă, mai intensă, deși rămînea, vicleanul, un biet schelet. Viața îmbrăca Moartea; Moartea sprijinea Viața; aprigul zeu se cununa cu tînăra Viață, zămislind splendori cu capetele cîrlionțate. Cînd am vizitat, împreună cu regele Tranquo, locul unde era expusă acea magnifică balenă și am văzut craniul ei prefăcut în altar și fumul artificial înălțîndu-se prin deschizătura pe unde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
coaste și strigară către mine: Ă Cutezi să-l măsori pe dumnezeul nostru? Asta-i treaba noastră! Ă Bine, cinstiților preoți, le-am răspuns eu. Spuneți-mi atunci, cam ce lungime îi dați? Drept care, se încinse între ei o dispută aprigă, în legătură cu dimensiunile coastei aceleia; începură să se pocnească unii pe alții în scăfîrlie cu bastoanele lor îaugustul craniu le răsfrîngea ecoul și, atunci, profitînd de prilej, mi-am încheiat grabnic propriile măsurători. îmi propun acum să vă înfățișez aceste măsurători
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Long-Island cîntau din diblele lor, cu niște arcușuri făcute din fildeș strălucitor de balenă. între timp, alți membri ai echipajului dărîmau de zor zidăria cazanelor, care fuseseră scoase de-acolo. Ai fi putut crede că dărîmă blestemata Bastilie, atît de aprig chiuiau, azvîrlind în mare cărămizile devenite inutile. Prezidînd întreagă această scenă, căpitanul stătea țanțoș pe puntea de comandă a corabiei, de la înălțimea căreia putea urmări veselul spectacol, pregătit parcă anume pentru desfătarea lui personală. Ahab stătea și el, pe puntea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
somn. Ici și colo, pe sus, lunecau aripile albe ca neaua ale unor păsărele imaculate: ele păreau gîndurile; duioase ale aerului - stihia feminină - dar în adîncuri, prin albastrul fără fund al apelor, se vînzoleau leviatanii puternici, espadonii și rechinii - gîndurile aprige, tulburi și ucigașe ale oceanului masculin. Deși atît de deosebite în adînc, ai fi zis că, la suprafață, aerul și marea nu se deosebesc decît prin umbrele și nuanțele lor și că, alcătuind o singură stihie, nu le desparte decît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ticăloasă! M-aș tîrî undeva într-o peșteră și acolo aș rămîne! Și totuși, ce ființă nobilă și eroică e vîntul! Cine a fost în stare să-l înfrîngă vreodată? în fiece bătălie, el are ultimul cuvînt, cuvîntul cel mai aprig. Dacă te repezi să-l străpungi cu lancea, nu faci decît să treci prin el. Ha! un vînt laș, care nu pregetă să lovească un om gol, dar în schimb refuză să primească măcar o singură lovitură! Pînă și Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acolo, de la diferitele lor treburi; priveau țintă ca și cum ar fi fost fermecați spre balenă; clătinîndu-și în chip ciudat capul fatidic, aceasta înainta spre corabie printr-un brîu lat de spumă, desfășurat în fața ei. Prin întreaga ei înfățișare, își trăda firea aprigă, răzbunătoare, dorința de a pedepsi, răutatea veșnică. Orice-ar fi putut face omul, fortăreața albă a frunții ei se abătu asupra provei de tribord a corabiei, azvîrlindu-i în aer pe marinari, cu scînduri cu tot. Unii se prăbușiră cu fața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe Eliade în rândul spiritelor critice, pentru că atunci când presiunea sistemelor lingvistice a crescut, când rolul criticii ar fi fost mai urgent, el n-a mai putut rezista, și, de la 1840, cu al său Paralelism 1, ajunge unul dintre cei mai aprigi și mai primejdioși propagandiști ai reformării limbii, încît persoana lui devine ținta atacurilor unui Russo, Alecsandri, Eminescu etc. 1 E vorba de Paralelism între dialectul român și italian ("Curierul de ambe sexe", IV, 1840-1842), în care e concentrată tendința spre
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și din cauză că, acestei puternice inteligențe antisemitismul i-a repugnat ca o manifestare instinctivă, aproape zoologică; din cauză că acest nobil intelectual n-a voit să aibă nimic comun cu băcanul din colț, cum se zice, furios că e concurat de evreii mai aprigi în lupta pentru trai. E inutil să mai facem aici aprecierile noastre asupra atitudinii ce a avut Caragiale în fața evenimentelor istorice care au transformat România, căci n-am face decât să repetăm ceea ce am spus despre Eminescu și despre socialiști
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de la Efes, din anul 431 la care a fost condamnată erezia lui Nestorie. Urmează apoi episcopul Ioan, despre care scriitorul latin Marius Mercator scria că ,,Ioan era unul din cei mai buni teologi ai timpului și unul din cei mai aprigi adversari ai nestorianismului”. El a tradus din grecește în limba latină lucrări din scriitorii bisericești: Teodor de Mopsuestia și Teodoret de Cir. Pe la anul 449 este atestat în scaunul episcopal tomitan episcopul Alexandru care, la fel ca și înaintașii săi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de moarte. El folosește o serie de versete scripturistice pentru a sublinia efectele negative ale mâniei: ,,bărbatul mânios este necinstit“ (Pilde 11, 25); ,,mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1, 20); ,,un om mânios ațâță cearta și cel aprig săvârșește multe păcate” (Pilde 29, 22); ,,mânia îi pierde chiar și pe cei prevăzători” (Pilde 15,1) (cap. 1). Cassian spune că unica ,,mânie slujitoare” la care e bine să apelăm este cea care produce îndârjire împotriva pornirilor noastre ticăloase
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
regimului de democrație populară" ("Clica lui Tito, agentură a imperialismului anglo-american": 1949, 19). Un document inedit aflat în arhivele naționale din județul Timiș insistă asupra mecanizării insuficiente a agriculturii iugoslave și a gestionării ei de către "chiaburiii cei mai crunți, mai aprigi, mai sălbatici", care nu ar fi altceva decât "copii răsfățați ai regimului fascisto-titoist" (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, 1950, Dosar 25, f. 202, 203). Era deplânsă apoi subaprecierea rolului partidului comunist în favoarea "frontului național" sau "popular", încă activ și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
na? tere unor intrigi cu care oricine a avut c�ț de c�ț contact cu mediile universitare este familiarizat. Conflictul acesta era agravat de tinere? ea, talentul ? i inflexibilitatea lui Iorga, ceea ce, din moment ce implică gelozia profesional? , avea s? duc? la lupte aprige pentru putere. Cea mai mare parte dintre noi cunoa? tem prea bine aceste intrigi demoralizatoare. Faptul c? Universitatea sf�r? ițului de veac de la Bucure? ți nu diferea foarte mult de universit?? ile din zilele noastre nu ne prea consoleaz?. Iorga ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
departe. A zis așa: Spiritul creativ reiese și dintr-o anumită energie erotică." Lucru pe care îl simțeam de pe la 17 ani, de când am dat în liceu de lucrul cu filmul și de contactul cu "diversitatea" vârstei. Amândouă mi-au plăcut aprig! Și întotdeauna am simțit că sunt conectate, de la sensul hilar până la cel profund! Dar nimeni nu a zis-o mai bine ca maestrul! Din acel moment, i-am dat credit! Mă bucuram că privirea lui poposea tot mai des în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe care le-a realizat conțin în fundație o adevărată oglindă a lui. Când îl asculți văzându-l de aproape, este același cu ceea ce simți în profunzime văzându-i filmele. Iar această senzație nu am mai avut-o, atât de aprigă, la altcineva. Este un mod intim de a-l cunoaște pe Alexa Visarion, văzându-i filmele, în care necuvintele lui vorbesc prin imagini. În relația cu maestrul Alexa Visarion, am învățat înțelesul lui a fi ucenic. Nu te micșorează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
altfel decât decidem și action]m de fapt, cu condiția c] am alege sau am vrea s] facem așa. Așa-numitele analize „ipotetice” ale cerinței de a fi responsabili moral - vezi pasul 4 în raționamentul schițat mai devreme - au fost aprig criticate. Dintre aceste critici, una pe care mulți o consider] conving]toare sun] în felul urm]tor: dac] determinismul este adev]rât, legile naturii, considerate în conjuncție cu o descriere a condițiilor universului în orice moment dinaintea nașterii mele, determin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cultura românească, ce pe termen lung, nu putea avea efecte benefice la nivelul societății (vezi și Bădescu, 2004(a):40-41). Dacă autohtonismul își găsește în Maiorescu un reprezentant de seamă, proiectul sincronismului modernizator are în Lovinescu unul din cei mai aprigi partizani. Dintre susținătorii și continuatorii idealurilor liberale pașoptiste Zeletin, Ibrăileanu, Ralea ș.a. -, directorul Sburătorului este astăzi cel mai cunoscut. Construcția teoriei lovinesciene despre formarea "spiritului poporului" se face pe baza distincției între cultură și civilizație 3, cultură însemnând (fondul) bunuri
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cel puțin teoretic) în urma alegerilor din noiembrie? Poate nu chiar aceeași, poate nu în măsura în care el se adresa unor figuri sinistre, protejate de vechiul regim, dar nimic din încărcătura lui tragic-istorică nu și-a pierdut legitimitatea. Să rămînă doar ca un aprig memento? Să devină justițiar? Amîndouă ipostazele sînt justificate. În ce proporție? Numai realizatoarea serialului și cei ce vor să instaureze odată pentru totdeauna adevărul în țară o pot decide. Pentru că, sîntem siguri, Lucia Hossu-Longin meditează, în continuare, la destinul operei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu în gura mare. Pentru că partidul spune în gura mare numai ce le place urechilor naive ale bieților capitaliști (de la care așteaptă totuși (po)mană grasă). Dedesubt, în afundurile masei votante, discursul îmbracă altă haină. Haina subversivă a bunicilor kominterniști, aprigi dușmani ai yankeilor. Bine le-a făcut! Bine le-a făcut! continuă să sune răspicat constatarea satisfăcută a agitatorilor în fața nenorocirii americane. Indicațiile de partid fiind unice, și discursul agitatorilor e unic. În date minime. Numai bine de memorat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din vechiul Iași, apoi etalarea vulgară, tot aici, ba a unui ceas din metal de mamut industrial socialist, ba a două capace de cratiță... Dar asta, probabil, pînă la încălecarea/ descălecarea vreunui voievod de bronz, că tot se suferă încă aprig, ca-n vremea lui Pingelică, de voievodită. Dar, iarăși, nu-i vorba despre astea toate, ci de havuzul, așa cum e bietul de el acum, salvat totuși un timp de hidoșenii și stînd umil în vipia de 35 de grade de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în cărți și renume. Pictura nefiind un act colectiv, pictorilor chiar le rămîne soluția individuală care, în timp, le conferă valoarea. "Am cădea în jenantă platitudine", vorba dvs., "dacă am reitera" istoria curentelor în artă și literatură care au declanșat aprige controverse, chiar și adevărate bătălii, dar ceea ce citesc eu în articolul dvs. despre tinerii "înfășurați în pixeli" îmi amintește de damnarea, în numele realismului socialist, a influenței nefaste a artei decadente occidentale. Scrieți că, "în ieșenimea tulburată", "un fercheș lider local
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se aduna în jurul etniei grecești, cu care se va și identifica în cele din urmă. Se poate spune că cei care au subminat cel mai eficace continuitatea spirituală a Bizanțului au fost, dintre toate popoarele sud-estului, grecii. Întâi, prin acapararea aprigă a unei părți din viața politică și culturală a acestei zone, pe care, ca o compensație pentru pierderea statutului lor, s-au străduit s-o facă mai bizantină decât era, ceea ce a stârnit îndreptățite și firești reacții de împotrivire. A
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
luat cu sine chiar și mai mulți, pentru colonizare cu soțiile gospodarilor ... ; a pornit pe față la luptă cu puteri neîntrecute împotriva dacilor. Iar Decebal, rege războinic, a trecut călărimea lui peste Dunăre în Missia și a dat o luptă aprigă împotriva romanilor. Dar întrecerea ... a pierdut-o în fața romanilor, care pe atunci erau mai bărbați și mai răbdători la suferințele războiului din câți a văzut lumea vreodat. Traian rămase învingător pe malul Dunării ... . Romanii nu-i putură scoate pe daci
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]