2,894 matches
-
glasul ebrietat al lui Gicu: Tu ești, Bogdane? Intru: fiul marelui actor, în pat, în chiloți, între sticle goale de spirt. Picioarele îi erau descărnate. Mi se face rău. Fug, ca și cum m-aș salva... Bătrînul a supraviețuit, tînărului. Păcat! Urît apus de soare!... * 2001. După o premieră, la Timișoara, obișnuita petrecere din barul teatrului (aici am petrecut multe clipe minunate: ne întîlneam artiști de la Operă, Național, Maghiar, German și schimbam idei, ori glume, ajutați de Traian și Mimi, patronii barului, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pur și simplu formele cari lea luat civilizațiunea Occidentului, noi aveam să ajungem la același rezultat la care a ajuns Europa, și a uitat că ceea ce ne impune nouă în străinătate, ceea ce ne impune atât de tare încât ochii ne apun, nu era decât rezultatul unei munci anterioare pe care noi nu am făcuto și fără de care, cu toată imitațiunea noastră servilă, nu putem ajunge la nici o înflorire. Și, când noi am gândit că libertatea pur și simplu poate crea civilizațiunea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
124, edenice ("În sufletul țării/ Totdeauna e ieri./ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat"). Fiecare metaforă este una absconsă, trimițând către un spațiu al vidului existențial: "În tine nu mi-e dor de nimeni,/ Pământ apus în somn/ Prin verzi orbite/ Și sunt străină dacă trec hotarul/ Pletelor tale obosite./ Eu numai limba ta/ O știu vorbi în vis/ Și spune basme numai pentru tine/ Prea trecătoru-mi paradis,/ Prea trecătorule stăpâne./ E frig afară/ Și ceața
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau cu Dumnezeul laic, aducînd adevărul social, universal și definitiv, al generației a cincea de calculatoare. Concluzia capitolului al III-lea: Confuzia, a treia definiție a comunicării Făcuți să dispară: mesajul, subiectul emițător, subiectul receptor. Suprimate: realitatea subiectului, realitatea lumii; apusă: realitatea interactivă a indivizilor. Eliminată orice referință la reprezentarea carteziană, care pune la distanță subiectul și obiectul. Eliminată, de asemenea, orice referință la expresia spinozistă, la delicata inserție a unui subiect complex într-un mediu complex. Aici, comunicarea nu mai
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
poeziei, iar conștiința poetică trece, în acest moment, înaintea poeziei, cum ar spune N. Manolescu. Pe cerul vast, în acorduri puternice, se proiectează maiestuos continuitatea neamului: Oamenii cântă și doboară copacii/ Umblă cu turmele râd cu furtuna/ Oamenii răsar și apun ca soarele/ Oamenii trec și rămân ca izvoarele". A. E. Baconsky se integrează în modernitate și este primul poet autentic al generației de după al doilea război mondial, deși "de-a lungul anilor se va manifesta deseori retoric, livresc, pândit parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timpului tot te atinge." "Proclamarea poetului." "O scrie cu propriul sânge". Poezia este regina albastră, este doamna și fecioara care-i va sorbi răsuflarea: "Să curgă toată vremea într-un cântec mai bogat/ prin ochi ca niciodată n-au să apună,/ să ne oglindim într-una, mereu ca-ntr-un păcat,/ eu fiul tău, tu mama mea nebună". "Rondelul liniștii" este macedonskian, liniștea urcă spre bolta mărilor așa cum viața nestăvilită izbucnește în rondelurile poetului citat. Ciclul de versuri de dragoste cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
străvechi/ piatră căzută din lună,/ pentru că în loc de inimă/ Ștefan cel Mare, Domnul/ Ținea de ibovnică/ Un inel și un miel/ și un ciobănaș subțire/ și-o turmă de oi/ păscută-n zăvoi/ și vrea doi dușmani/ mult mai ortomani/ la apus de soare/ vrând să mi-l omoare/ nu pot să-l omoare." În poemul al IX-lea, Nichita se definește pe sine ca poet: era menit de ursitoare: Fiindcă încă de pe atunci/ de mine însumi strigat/ ca să mă aud cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de veci a materiei! Am plecat pentru că mi-e frică de moarte". Sub o altă formă, poetul reia meditația în jurul unei cunoscute idei: "trăind murim câte puțin". "Acest lucru depinde cu exclusivitate de moarte/ Lasă-mă să trec, i-am apus, și-n fiecare mijloc al lunii august am să te caut eu pe oriunde". Poetul străbate un întreg univers, risipindu-și câte puțin ființa: "Am fugit pe platoul de valuri Georges Bank de 335 ori, ca-ntr-un, blestem ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pann. O suită de poeme stau sub semnul poveței și al sorții, al înțelepciunii antonpannești: "Anton Pann e cel ce spune; cu mare deșertăciune/ și ce rău poate produce cel care proverbe spune? Pentru el, cuvântul soare în cuvântul cer apune.". În poemele din "Istoria unei secunde", sunt frecvente repetițiile ce dezvăluie cititorului ideile exprimate: noi iubim, cineva, altcineva, astfel și nu altfel, "noi", care venim cu un întreg trecut de luptă, sau "noi" care n-am protestat niciodată, oameni în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cântăreți/ ce rană veche apasă?/ Într-un mileniu târgoveț/ se stinge blând această rasă?" Ei vor vibra în vreme și poetul îi privește cu îngăduință: "Atât au avut de spus/ acești copii prea cântători/ al căror trist și roz apus/ apune de mai multe ori./ El însuși fagure confuz purtând tranșeele-surori/ de lângă groapa lui Isus." În "Fiți veseli", poem macedonskian, își oficiază propria înmormântare, cu ideea că moartea este inclusă, se inserează în existență. ("Ca o răscoală a gropilor"). Din mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
place, Ori ești bolnăvioară, Drăguță mioară? Drăguțule bace, Dă-ți oile-ncoace, La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. tăpâne, stăpâne, Îți cheamă ș-un câine, Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc, Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul ungurean Și cu cel vrâncean! Oiță bârsană, De ești năzdrăvană, și de-a fi să mor în câmp de mohor, Să spui lui vrâncean Și lui ungurean Ca să mă îngroape Aice, pe-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
caldă”)8), se gîndește la Iisus. Trei sînt imaginile acestuia în mintea sa: Iisus salvatorul moral, Iisus revoluționarul, Iisus al patimilor. Prima apare în „Imn”: „Crengi subțiri cu flori albe.../ Spre mai sus/ Mă ridică din erori/ Idealuri ce au apus.../ Cu flori roze crengi subțiri.../ Isus!// Flori pe zări, în iarbă flori.../ Spre mai sus/ Am trăit de mii de ori.../ E destul că tu te-ai dus.../ Flori pe zări, în iarbă flori.../ Isus!”9) „Imn” e un excelsior
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de carne care se hrănesc cu sânge", arlechini "cu fața ridată de somn" și "oameni cu gura de pluș", îngeri orbi, înveliți în ziare, pruncul sfânt cu o carte în mână, "femeia cu sâni ca iarba/ pe care urcă în apus turme de melci bărboși") execută aceeași gestică stereotipă, menită a îngroșa, caricatural, certitudinea captivității și a neantificării: Noi suntem prizonierii neantului, prizonierii neantului/ și strigăm din neant în neant, în neant: de aici nu vom putea evada niciodată!". Treptat, acestui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Hermetică enigmă! Și cele opt simboluri/ sunt cupe opaline pe cele opt altare/ ale ofrandei pure. Cu noi este acela/ născut din însuși Hermes!/ Pe coapsa lui de aur/ e scrisă cifra triplă a Cheii absolute". Dar când "soarele mistic apune în cețuri", ca în sacramentala Instauratio noctis din Poemul de purpură..., cel care se insinuează în textele poetice nu poate fi decât celălalt Hermes, Psychopompos, perfectul călăuzitor în lumea lui Hades, așadar însoțitorul funerar (cf. Walter F. Otto, Zeii Greciei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se așează nu numai moartea ci și viața. Să nu-i lăsăm prin urmare să ne părăsească! Să nu lăsăm morții noștri să moară! Cei mai puri și mai generoși sunt morții tragicului nostru solstițiu, "decembriștii" acestui veac care, iată, apune fără glorie. Să nu-i osândim, prin uitare, la o nouă moarte! "Chipurile, vorbele, gândurile morților trăiesc în noi, iar pământ e numai lutul", spunea N. Iorga, preocupat de aceeași idee a continuității de mesaj de la o generație la alta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
planetei față de Pământ se repetă o dată la 60000 de ani ? Și nu cu posibilitățile tehnice de astăzi, ci cu măsurători empirice, care ne uimesc și astăzi. Poate, că răspunsul îl găsim în versetele Ecleziastului zis și Propăvăduitorul : ,,5. Soarele* răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou... 9. Ce* a fost, va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face ; nu este nimic nou sub soare. 10. Dacă este vreun lucru despre care s’ar putea
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
să se determine momentele de răsărit și apus ale Soarelui pentru ziua de astazi în București, respectiv Cluj. Să se compare momentele determinate și să se explice cele observate. 2. Câte planete sunt deasupra orizontului în seara aceasta. Care va apune prima? Dar ultima? În ce regiune a bolții cerești pot fi observate acestea? Tema B 1. Se poziționează; Jupiter în centrul ecranului prin procedeul amintit. 2. Se mărește imaginea (utilizand lupa) pâna se văd convenabil sateliții lui Jupiter 3. Se
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
această reformă a Economiei dorită de fizicieni s-ar ajunge la automatismul prezicerii a ceea ce se știe că urmează să se întâmple în manieră deterministă (la fel ca și datarea precisă de-a lungul anului a orelor când răsare și apune soarele) a intersubiectivității care subîntinde contextele sociale, pe orice latitudine și longitudine a adevărului care se autoconfirmă. Ar fi și prea mult și prea degeaba această realizare dacă nu ar fi periculoasă prin reducerea la absurd (sau inducerea absurdului ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
la altitudine înaltă. Senzație de mare oboseală, foarte repede se simte obosit, niciodată nu pare să se odihnească, obosit noaptea, chiar și după somn; pe măsură ce ziua avansează ei se ameliorează sau pe măsură ce soarele ascensionează, puterea lor revine, dar când soarele apune, își pierd iar puterea. Există o senzație de constricție sau opresiune sau de strânsoare în regiunea inimii. Palpitațiile apar mai frecvent seara, după ce mănâncă. Sunt frecvent acompaniate cu dureri de spate și vertij. Palpitațiile sunt agravate la tuse, când inspiră
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
27 28 : „sângele apă nu se face. Dacă nu l-oiu ajuta eu, cine să-l ajute?” încercare de a motiva o atitudine normală pe care vrea * v. G. Coșbuc,traducere din Mahabharata „Soarele răsare roșu și tot roșu el apune: Omul bun în zile rele, e tot bun ca-n zile bune” 50 să o adopte bărbatul, aceea de a-și ajuta fratele, ca o datorie a sângelui, a legăturii dintre ei; normă morală nescrisă, dar principial valabilă; r. 29
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
20 : „nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești” grija fiind înlăturată, somnul este liniștit și calm, omul se poate odihni fără a-și mai face probleme; referire indirectă și la concepția populară că „nu trebuie să apună soarele peste supărarea ta”, omul nu trebuie sa adoarmă cu ceva apăsându i pe suflet; p. 147, r. 37 38 : „toate-s până la o vreme” orice bine, oricât de mult ar dura, se sfârșește la un anumit timp; ideea ca
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cardinale: - nordul este asociat cu frigul, deci cu rigoarea și austeritatea; - sudul evocă soarele, destinderea, căldura umană; - estul exprimă ideile de trezire, de naștere, de lumină, soarele care răsare (etimologic: «orient» = a trăi); - vestul reprezintă materializarea, dezvoltarea tehnologică, soarele care apune (etimologic: «occident» = a muri). Busola este instrumentul orientării. Deși sugerează că cel ce visează este pierdut, ea indică și faptul că are mijloacele de a găsi drumul sau de a se regăsi. Simbolistica spațiului se nuanțează și în funcție de sus și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
barbar” și ,,neștiut” de Meliton se găsesc amintite une-ori în scrierile grecilor din secolului Vll î.e.n., în Egiptul lui Hermes Trismegistos sau în Siria și Palestina. Toate izvoarele antice ne informează că iudeo-creștinis- mul practicat de zeloții iudei era aproape apus la sfîrșitul secolului ll iar creștinismul neamurilor în aceeași perioadă abia își ștergea puchii de la ochi. Vin și întreb cu mult năduf: despre care filozofie creștină scria în aceeași vreme episcopul Meli-ton că venise de la barbari și s-a răspîndit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
vaca, considerînd-o un animal sfînt. Parța unde a fost descoperit capul de taur în vechiul lăcaș de cult, este aproape de județul Bihor sau Bihar cum este cu-noscut în Ungaria. Mai avem și munții Bihariei în Apuseni, numai de nu am apune de atîta stricăciune, cu toate și în toate! Gugumanii pricepuți în plăsmuiri ne spun că indo-europenii, adică neamul aryas ar fi venit din India prin secolele XVlll-XVll î.e.n. și ar fi populat toată Europa, tot lăsînd la fiecare popas cîte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
necunoscute. Așa se face că tentații contradictorii au animat marii conducători și popoarele lor. Popoarele neolitice prin migrarea lor dinspre răsărit au marcat pentru totdeauna destinul omenirii, în ceea ce privește tentația occidentului. Numeroase au fost semințiile care s-au scurs spre Soare Apune dar nu putem să nu amintim acele hoarde ale lui Attila care au zguduit apusul și cetatea eternă. A venit apoi rândul lui Gingis Han și a multor altora. Dar astăzi oare acest exod de la est la Vest nu continuă
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]