7,924 matches
-
constructor”, ce motiv avea miliția să se amestece În viața lui particulară?? Privi la Mingoti, neîncrezător. „Ce să caute milițienii la mine acasă...? Din moment ce eu nu supăr pe nimeni, nici miliția n’are dreptul să-mi violeze domiciliul. Așai...?” Mingoti argumentă, agitându-se. „Te Înșeli domnule inginer. Miliția are dreptul să intre, să perchiziționeze casa oricui cetățean al acestei țări, fără o reclamație scrisă. Legea le dă dreptul să violeze dreptul de propietate numai la sesizarea verbală a oricărui informator...!! Motivând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zece mii lei Împrumut, să-l anunț să vină cu potera să te priponească pentru dare de mită...! Ce să-ți mai spun...! La prima propunere am răspuns echivoc Însă la a doua am refuzat categoric. Am dat vina pe religie, argumentând: eu sunt om evlavios și, nu pot comite o faptă care va provoca mânia Cerului...!” „Va trebui să ne ascuțim vigilența...!” - fu de părere Șeful Șantierului. „Acest imbecil ocupă o Înaltă poziție În erarhia caraliilor iar gradul pe care-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aici repartiția de carton asfaltat...Dacă aveți timp, treceți mâine să o luați Înapoi...! Nu cred. În mod sigur, nu puteți opține nici măcar câteva foi de material. Totul pleacă la export...” - ținu ea să precizeze laconic. „Mâine e prea târziu...! - argumentă Tony Pavone strecurându-i În sertarul Întredeschis două pachete de țigări americane. „Vă rog...” „Mulțumesc pentru țigări, Însă tovarășul ministru lipsește...” „Fi-ți amabilă, poate altcineva Îmi poate da o semnătură”. „Îmi pare rău, nimeni nu poate dispune livrarea unei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și doctorii aveau nevoie de el să fie permanent la dispoziția lor. Această alternativă, Tony Pavone nici măcar nu voia să audă, Încercând s’o facă pe Atena să renunțe, motivând inutilitatea lor. Fata nici nu vroia să stea de vorbă,argumentând. „Te rog dragul meu prieten, nu mă speria. Chiar dacă tu nu ești bolnav după cum susții, aceste analize mă vor convinge de purul adevăr...! În Închisoare ai fost torturat doi ani de zile, timp În care eu te-am Înlocuit În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cere permisiunea. În linii generale, greu de Înțeles, gansterii puterii explicară fetei sumar scopul percheziției, după care imediat intrară În acțiune. Înfricoșata Atena Încercă să dea un telefon prietenului ei dar, cel care părea a fi șeful o bruscă violent, argumentând. „Nu e nevoie de prezența lui...Nu de altceva Însă, ne e teamă să nu fim măcelăriți...!!” - se schimonosi el, privind semnificativ la colegii lui. Timp de câteva ore, obiectele din apartament fură răscolite, aruncate În dezordine pe unde se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mie. Plus că omenirea nu poate fi altceva. Nu se poate descotorosi de sine decât printr-un act de autodistrugere universală. Dar nu e nici măcar locul nostru să votăm Da sau Nu. Și nu mi-am declarat argumentele, pentru că nu argumentez nimic. Mi-am declarat gândurile. Au fost cerute, și am vrut să le exprim. Cel mai bine, am descoperit, este să fi dezinteresat. Nu așa cum se disociază mizantropii, judecând, ci nejudecând. Voind așa cum voiește Dumnezeu. În timpul războiului n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Qur’an-ului și a jihad-ului, soțul ei uita completamente de ea. Rareori era de acord cu fratele lui și, cu toate astea, amândoi se certau într-o manieră tulburător de asemănătoare: amândoi citau din Qur’an ca să-și argumenteze opiniile și nici unul nu-l asculta pe celălalt. Uneori, Naji ridica ochii și-atunci era surprins și cumva exasperat c-o găsea încă acolo, de parcă s-ar fi așteptat ca Irene să se evaporeze așa cum procedau mama și surorile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pleacă fără să se mai Întoarcă vreodată... — Ce indicații poți să-mi dai? Spune-mi orice amănunt Îți vine În minte. Nu pot. N-am absolut nimic de spusă — Orice. Chiar dacă n-ai nici o dovadă sau nu poți să-ți argumentezi afirmația... Zi numai! Păi, știu eu? Poate În primul rînd chibriturileă — Ce? — Cutia... O cutie cu chibrituri plină doar pe jumătate... luată de la cafenea. Era În buzunarul .hainei de ploaie Împreună cu un ziar cu comentarii sportive. — Aha!... Expresia feței i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nonșalant: — Domnișoară, fă-i și domnului un ceai, te rog. Fata se sculă de pe scaun fără să scoată o vorbă. Fusta șifonată, electrizată, prinse conturul șoldurilor ei. Dacă tu considerai că nu e necesară informația, puteai să-mi spui totuși argumentînd de ce nu o consideri demnă de luat În considerare. — Ce fată prost crescută ! schimbă el vorba. Se așeză mai Într-o parte, picior peste picior. Oriunde merg, după cum bine vezi, eu sînt ticălosul... Ciudat! Dar dacă toți te consideră lichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fost rușine de mine pentru orele acelea. Acum nu mai mi-e. Știu că adesea am gândit mai bine ca ei, că am ținut un curs mai bun ca al lor, că am scris un text mai interesant, că am argumentat cel puțin la fel etc. Mulți dintre noi știu că, de fapt, au citit mai mult decât ei, chiar despre propria lor cultură. Unii dintre „fabricanții” de la Cugir au aflat că lucrează la fel de bine ca și ei. Și câți buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
luni. Aflându-mă însă în Egipt cu o delegație oficială română, am folosit ocazia întâlnirii cu consilierul pentru relații externe al președintelui Egiptului, Oussama El-Baz, pe care îl cunoșteam din anii în care lucrasem la ambasada de la Cairo. I-am argumentat prietenului meu egiptean că "nu se cade... și oarecum partea română nu și-ar fi permis o asemenea îndelungată întârziere față de ambasadorul egiptean la București". A doua zi, Ion Cozma a fost primit, în mod excepțional, de președintelui Egiptului, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
brutal de directe, făcute de politicieni și militari afoni în materie și, de aceea, neavizați ori opaci asupra consecințelor), a venit rândul juriștilor, care, încercând să ascundă ori să atenueze efectele bâlbâielilor imprudente și generatoare de dezavantaje, au căutat să argumenteze (uneori, cu sofisticări și afirmații prezumțioase, care nu schimbă, totuși, lucrurile) existența dreptului Federației Ruse de a continua să rămână în Comisia Dunării. Simplificând discuția, aș pleca de la constatarea faptului că U.R.S.S. nu mai există, odată ce a avut loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
hotărât, în plenul reuniunii, ca textul să fie distribuit imediat spre a-l discuta în timp util. Neavând alternativă față de protestul meu, textul a fost distribuit și s-a deschis discuția asupra acestuia. Am luat cuvântul și l-am prezentat, argumentând și explicând soluțiile la care m-am oprit. Față de prevederile din Convenție "se asigură libera navigație pe Dunăre, în conformitate cu interesele și drepturile suverane ale țărilor riverane" (preambul) și că, din Comisie, fac parte reprezentanți ai țărilor riverane, am subliniat că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
specifice. De aceea, mi se pare că, după aproape 2.000 de ani, rămân încă valabile cuvintele lui Seneca: Nimic nu apropie popoarele mai mult decât înțelegerea bazată pe dreptul recunoscut fiecăruia de a fi el însuși. Desigur, se poate argumenta că există un Parlament European, care rezolvă problemele în mod democratic. Perfect adevărat, însă numărul vocilor naționale și greutatea lor în luarea deciziilor sunt direct proporționale cu dimensiunea și ponderea fiecărei țări în parte. Este interesant cum este perceput acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
care ar fi trebuit să le întrerup pentru a pleca. Cred totuși că adevăratul motiv era că mă simțea prea apropiat de unchiul meu, de familia mamei mele în general, și că se tema să nu-i scap complet. Neputând argumenta, l-am implorat să vorbească despre acest lucru cu Khâli, dar el a refuzat fie și numai să-l întâlnească. Timp de o săptămână, m-am trezit în fiecare dimineață cu ochii roșii ca focul și cu perna umedă. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aici. Nu veți lua nimic cu domniile voastre. Cel mai mic balot, cel mai mic coș i-ar putea ațâța pe pedestrași așa cum mirosul sângelui ațâță fiarele. Veți pleca așa cum sunteți, în veșminte ușoare, cu brațele libere. N-am încercat să argumentez. Era scris că voi trece dintr-o patrie într-alta așa cum trece cineva de la viață la moarte, fără aur, fără podoabe, fără alt avut decât resemnarea mea în fața voii Celui-de-Sus. Când i-am explicat, în câteva cuvinte scurte, despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bătrân și/sau bisexual... Știi că nu m-am grăbit să mă îndrept spre Caduta. Aș fi preferat pe cineva mai puțin strălucitor, fericit și sănătos - Sunny Wand sau chiar pe Day Lightbowne. Nu prea știu de ce. Totuși, Fielding a argumentat că ea este crucială pentru contractul nostru și, într-un asemenea caz, trebuie să urmezi chemarea banului. Caduta, soția păcătosului Lorne Guyland, rivala activei Butch Beausoleil, mama lacomului, hoțului, drogatului Cristopher Meadowbrook sau Spunk Davis sau Nub Forkner - sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că «deși suntem partea tare a neamului omenesc, nu suntem însă și cea mai bună», că de la «începutul lumii și până în ziua de astăzi, femeile ne‐au întrecut nu numai în iubire, ci și în patriotism». În acest sens el argumentează că toate patimile oamenilor, câte au existat, «niciuna din ele n‐a putut păta haina cea albă a femeii românce, ci ea a rămas tot curată și neprihănită». « și de unde vine aceasta, de la educație? Nicidecum! Educația femeilor la noi e
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Anii lungi de Ordonare îi stârniseră respectiva pasiune mistuitoare. Deocamdată, pe Insula Calf, rezistase tentației, dar acum, acum, când mărețele evenimente finale pe care insula îfără să știe) le așteptase erau în curs de desfășurare, găsi un motiv ca să intervină. Argumentă: Doar dacă ai fi Grimus, ai fi pe deplin conștient de ce se întâmplă pe insula Calf. Asta dacă nu cumva erai gorf. Din moment ce conștiința este o condiție dinamică îadică trebuie să alegi dacă să acționezi sau nu, după mintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i atribuia gorfului. Era mai furios decât își amintea el să fi fost vreodată. O mare parte din furie, își spuse atunci, reprezenta o reacție. Se supusese unei riguroase examinări fizice și mentale. Fusese în joc însăși supraviețuirea lui; Și, argumentă Virgil în sinea lui, orice ființă umană ar fi reacționat exagerat la provocări după toate câte se întâmplaseră. Era ceva normal. Mai simțea însă împunsătura unui alt gând. Se simțise bine în recentele sale călătorii. Se simțise așa cum se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am făcut regulile astea.“ L-am refuzat atunci pe ceist. I-am spus că nu am ținere de minte. Tot așa l-am refuzat și pe acel „...ache de la Interne“. Și mai târziu, când au venit alții, i-am refuzat. Argumentam că eu sunt prozator (începusem să public și să cred, într-adevăr, că sunt așa ceva) și mi-era teamă să nu fabulez. Le-aș fi dat cine știe ce scenarii construite de imaginația mea. Și chiar, de-a binelea, îmi era frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el. Am dat din cap că da. — Ți-a scăzut tensiunea, zise Fermín. Ia un Sugus, care vindecă orice. Ieșind din cafenea, Fermín insistă să luăm un taxi pînă la colegiul San Gabriel și să lăsăm metroul pentru altă zi, argumentînd că era o dimineață de mai mare dragul și că tunelurile sînt pentru șobolani. — Un taxi pînă la Sarriá costă probabil o avere, am obiectat eu. — SÎntem invitați de Casa de Economii pentru Cretini, mi-o reteză Fermín. Căci aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o bună zi, cînd nimeni nu se aștepta ori ar fi crezut cu putință, descoperiră că Javier știa să zîmbească și că avea un rîs frumos și curat, un rîs de copil. — Vezi? E un băiat normal și În regulă, argumenta Julián. Miquel Moliner nu era Însă atît de sigur și se uita bănuitor la ciudatul băiat, cu o insistență aproape științifică. — Javier e obsedat de tine, Julián, Îi zise el Într-o zi. Face totul ca să cîștige aprobarea ta. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aparține În Întregime. — Mulțam. Agentul, care În lumina becului Îmi păru o mică nevăstuică, mă privi de sus pînă jos. Privirea lui de cloacă se opri pe liturghierul din mîna mea. — Eu, fără să citesc ceva, nu-i chip, am argumentat. — Și eu pățesc la fel. Și se mai spune că spaniolii nu citesc. Mi-l Împrumutați și mie? — Pe rezervor aveți ultimul laureat al Premiului Criticii, i-am retezat-o eu. Infailibil. M-am Îndepărtat fără să-mi pierd aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
au constituit un eșec deplin: abia dacă s-au vîndut vreo sută de exemplare din fiecare. În ciuda rezultatelor slabe, din doi În doi ani primeam cîte un nou manuscris de la Julián, pe care Cabestany Îl accepta fără a ridica obiecții, argumentînd că semnase o Înțelegere cu autorul, că beneficiile nu Înseamnă totul și că literatura bună trebuie promovată. Într-o zi, intrigată, l-am Întrebat de ce continua să publice romane de Julián Carax și să piardă bani tot stăruind În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]