3,021 matches
-
după ce a trecut Munții Balcani, au înaintat pe direcția Sofia-Filipopol-Adrianopole, ajungând aproape de Constantinopol. Ostașii români au luptat în zona VidinBelogradicik, ce controla căile de acces spre Serbia și Sofia. În urma unor puternice încleștări, în ianuarie 1878, Vidinul era încercuit. Semnarea armistițiului a găsit aici armata română. Participând la războiul din 1877-1878 România și-a consfințit independența pe câmpurile de bătălie. Spiritul de sacrificiu, curajul și eroismul soldaților și ofițerilor români au fost larg apreciate de către opinia publică internațională, de cercurile militare
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
neobosită activitate pentru a obține recunoașterea actului de la 9 mai 1877. Notele sale adresate agenților diplomatici ai României, au jucat un rol important în crearea unui climat favorabil, acceptării de către puteri a noului fapt împlinit de poporul român. După încheierea armistițiului cu Imperiul Otoman, Mihail Kogălniceanu a cerut ca România să fie acceptată ca parteneră la tratativele de pace. Tratatul de la San-Ștefano, s-a încheiat însă fără o participare diplomatică românească și în consecință la 30 martie 1878 Mihail Kogălniceanu și-
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
luni de asediu. După capitularea Plevnei, rușii au înaintat pe direcția Sofia-Adrianopol, iar armata română a continuat înaintarea în direcția Vidin Belogradicik. Înfrângerea otomanilor pe toate fronturile a pus capăt acestui conflict. Guvernul otoman a acceptat condițiile Rusiei pentru încheierea armistițiului la 9 ianuarie 1878, dar, reprezentanții României nu au fost invitați la negocieri. Oficialii ruși au urmat aceeași conduită și în întocmirea tratatului de la San Ștefano de la 19 februarie 1878, care confirma condițiile armistițiului. Tratatul recunoștea independența României și a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
a acceptat condițiile Rusiei pentru încheierea armistițiului la 9 ianuarie 1878, dar, reprezentanții României nu au fost invitați la negocieri. Oficialii ruși au urmat aceeași conduită și în întocmirea tratatului de la San Ștefano de la 19 februarie 1878, care confirma condițiile armistițiului. Tratatul recunoștea independența României și a Serbiei, autonomia Bosniei și Herțegovinei, organizarea Marelui Principat al Bulgariei. Rusia a anexat cele trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad în schimbul Dobrogei și Deltei Dunării, nerespectând convenția din aprilie 1877, prin
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și membrii Neutralității Armate. Reacția Mării Britanii față de blocarea comerțului englez în Marea Baltica a fost promptă și dura. O flotă engleză a atacat și distrus, la 2 aprilie 1801, flotă daneză care apără Copenhaga, si a constrâns Danemarca să încheie armistițiul, șase zile mai târziu, adică la 8 aprilie. Cu toate acestea, Bernstorff a încercat să reziste presiunilor engleze menite să-l determine să abandoneze Neutralitatea Armata. Asasinarea tarului Paul I și preluarea domniei de către Alexandru I, la începutul lunii aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
primul obstacol în calea pătrunderii vaselor engleze în Marea Baltica, anume Danemarca. O flotă engleză a distrus apărarea navală a capitalei daneze, Copenhaga, la 2 aprilie 1801, pentru că șase zile mai târziu, adică la 8 aprilie, să o forțeze să încheie armistițiul. Al doilea pas în direcția dizolvării amintitei Coaliții nu a mai necesitat, însă, nici un efort militar din partea Mării Britanii, deoarece a fost făcut chiar de inițiatoarea ei, adică de Rusia. Asasinarea tarului Paul I, artizanul Neutralității Armate, si preluarea domniei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
special. Este vorba de conflictele teritoriale dintre Danemarca și Prusia, în Nordul Germaniei, și cele ce opuneau, de secole, Danemarca și Suedia, din cauza disputelor legate de apartenență Norvegiei la una dintre ele. Ca urmare, după încheierea, e drept, forțată, a armistițiului cu Anglia, la 8 aprilie 1801, Danemarca și-a reconsiderat politică față de acest stat, renunțând, deci, la calitatea de membră a Neutralității Armate. În schimb, Suedia a încercat să împiedice destrămarea acelei Coaliții, în speranța că, la adăpostul ei, va
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a fost nevoită să cedeze în fața armatei franceze, comandata de Napoleon, la Wagram, si sa se retragă. Deși strălucită victorie a acestuia nu a fost, totuși, decisivă, dar ținând cont de experiență Austerlitz-ului, austriecii au fost nevoiți să încheie un armistițiu, la 12 iulie 1809, cu durata de o lună. Pentru a nu-i lasă lui Napoleon timpul să profite de situație și să afecteze interesele Rusiei, Alexandru I l-a avertizat din nou pe acesta că avea să se opună
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
vizau atât soarta viitoare a Imperiului Otoman, cât și o proiectată expediție franceză împotriva Indiei care ar fi urmat să se efectueze prin teritoriile sudice ale Rusiei. În acel context, Nils Gustaf Palin urmărea îndeaproape cursul negocierilor referitoare la încheierea armistițiului între Rusia și Turcia 141. De data aceea, mai ales datorită faptului că suedezul trebuia să întrețină "la bienveillance constante de la Porte", în condițiile în care la Istanbul ambasadorul francez răspândea diverse zvonuri, cu intenția de a deteriora raporturile suedo-turce142
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Intenția sa era de a se asigura, el însuși, "des sentimens du Minis tère et șes dispositions à établir quelques rapports entre la guerre du Nord et celle que cet Empire se prépare à recommencer avec la Russie", după expirarea armistițiului de la Slobozia (s. Ven.C)144. Reis efendi, Galib Seyyid Mehmed Said efendi, a evitat, totuși, în 141 Cf., Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 75-77; armistițiul a fost încheiat la Slobozia, localitate din Țară Românească, la 12
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cet Empire se prépare à recommencer avec la Russie", după expirarea armistițiului de la Slobozia (s. Ven.C)144. Reis efendi, Galib Seyyid Mehmed Said efendi, a evitat, totuși, în 141 Cf., Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 75-77; armistițiul a fost încheiat la Slobozia, localitate din Țară Românească, la 12/24 iulie 1807, a cărui durată trebuia să expire la 3 aprilie 1808 (cf., pentru textul acordului de armistițiu, Mustafa A. Mehmet, Documente turcești privind istoria României, Vol. III
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Cf., Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 75-77; armistițiul a fost încheiat la Slobozia, localitate din Țară Românească, la 12/24 iulie 1807, a cărui durată trebuia să expire la 3 aprilie 1808 (cf., pentru textul acordului de armistițiu, Mustafa A. Mehmet, Documente turcești privind istoria României, Vol. III, 1791-1812, Editura Academiei, București, 1986, p. 221-224). 142 Cf., raportul său din 11 aprilie 1808, în Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 89. 143 Cf., raportul său din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
deosebit de important. Este vorba de faptul că Selim al III-lea își propusese să redobândească Crimeea, anexată de Rusia în anul 1784, motiv pentru care Poartă Otomană consideră pacea de la Iași, din 9 ianuarie 1792, cel mult ca pe un armistițiu 27. Prin urmare, așa cum observa și Ignatius Mouradgea d'Ohsson, Rusia era singura dintre puterile vecine care provoca mari îngrijorări Porții Otomane. Răsunătoarele înfrângeri pe care i le administraseră armatele ruse, 24 Loc. cît. 25 Loc. cît. 26 Loc. cît
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sultanul Selim al III-lea își făcuse din recuperarea Crimeii o datorie de onoare. Acesta a fost, de altfel, și motivul pentru care, așa cum am menționat, sultanul considerase, până atunci, tratatul de pace de la Iași doar ca pe un simplu armistițiu, necesar pregătirii condițiilor realizării acelui obiectiv. Or, așa cum s-a constatat, acela a fost spațiul în care s-au declanșat și s-au dezvoltat contradicțiile perene de interese dintre Imperiul Otoman și Rusia, încă din ultimul sfert al secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
evenimentelor politice și militare din Europa. Deși total defavorabil Imperiului Otoman, tratatul franco-rus de la Tilsit, din 7 iulie 1807, a deschis, totuși, perspectiva tratativelor de pace turco-ruse195. Pe acest fundal, Istanbulul a cunoscut o intensă activitate diplomatică, generată de problema armistițiului și a păcii dintre Imperiul Otoman și Rusia, tratative care au fost demarate la Paris, sub mediere franceză 196. Primul efect al acelor tratative s-a concretizat în încheierea armistițiului ruso-turc de la 191 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Istanbulul a cunoscut o intensă activitate diplomatică, generată de problema armistițiului și a păcii dintre Imperiul Otoman și Rusia, tratative care au fost demarate la Paris, sub mediere franceză 196. Primul efect al acelor tratative s-a concretizat în încheierea armistițiului ruso-turc de la 191 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 10 februarie 1807, în loc. cît., doc. nr. 64. 192 Cf. loc. cît. 193 Cf., Stanford Shaw, History of the Ottoman Empire, p. 273; Piers Mackesy, The war în the Mediteranian
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ottoman Empire, p. 275. 196 Cf., ibidem. Slobozia, localitate din Țară Românească, situată lângă orașul Giurgiu, din 12/24 august 1807, a cărui durată trebuia să expire la 30 aprilie 1808197. Din punctul de vedere otoman, durata relativ lungă a armistițiului era justificat, potrivit opiniei lui Ismail Ferih efendi, fost ambasador al Porții Otomane la Londra, între 27 martie 1797 și 10 octombrie 1800, "par le désir de la Porte de calmer l'exaltation du public qui s'est attendu à la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ocupând Insulele Ioniene și Raguza 199. Mai mult chiar, se pare că, datorită unei promisiuni verbale făcută de Napoleon lui Alexandru I, potrivit căreia Franța nu s-ar fi opus prelungirii ocupației militare a Principatelor Române, tarul a refuzat să ratifice armistițiul, în cuprinsul căruia figură și clauză evacuării lor. Decizia acestuia mai era, însă, motivată de necesitatea de a avea un mijloc în plus de exercitare de presiuni asupra Porții Otomane, pentru a o determina să-i accepte condițiile privind Șerbia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în cazul în care s-ar fi repus în discuție proiectul împărțirii Imperiului Otoman, Rusia să fi achiziționat Constantinopolul, peninsula Morea, insulele Tenedos și Lemnos. De altfel, cele din urmă aveau o importanță strategică 197 Cf., pentru textul acordului de armistițiu, Mustafa A. Mehmet, Documente turcești privind istoria României, Vol. III, 1791-1812, Editura Academiei, București, 1986, p. 221-224. 198 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 10 septembrie 1807, în Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 77. 199 Cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Mai ales că acesta putea capătă o nouă turnură, după încheierea Convenției franco-ruse de la Erfurt, din 12 octombrie 1808, în sensul că se putea produce un atac și din partea Franței. De aceea, multi dintre diriguitorii politici otomani opinau pentru prelungirea armistițiului cu Rusia 211. În perspectiva încheierii păcii, delegația otomană, în fruntea căreia se află Galib Seyyid Mehmed Said efendi, reis efendi, a plecat la Iași, la 14 decembrie 1808, unde urmau să se desfășoare lucrările Congresului de pace cu rușii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
o multitudine de "voci", aflate într-o perfectă, democrată, armonie, profesorul González, deci, îmi da de știre, în momentul conversației noastre de acum câteva luni că, zece ani după plecarea mea din State, orientările umaniste și cele social-științifice au declarat armistițiu! Au declarat armistițiu, în baza observației de bun simț că un domeniu dinamic și viguros este mai valoros decât unul fragmentar, scindat de polemici sterile, cu toate tributare unui tip sau altul de dogmatism teoretic și metodologic. Al González reflecta
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
voci", aflate într-o perfectă, democrată, armonie, profesorul González, deci, îmi da de știre, în momentul conversației noastre de acum câteva luni că, zece ani după plecarea mea din State, orientările umaniste și cele social-științifice au declarat armistițiu! Au declarat armistițiu, în baza observației de bun simț că un domeniu dinamic și viguros este mai valoros decât unul fragmentar, scindat de polemici sterile, cu toate tributare unui tip sau altul de dogmatism teoretic și metodologic. Al González reflecta, extrem de tranșant, pe
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
declanșeze o energie. Această stare dovedește existența unei forțe capabile să se declanșeze în orice moment. Încordarea pe care o exprimă formele care alcătuiesc o compoziție dă naștere unei stări de neliniște. Nu știm ce urmează să se întâmple: echilibrul armistițiului sau destinderea, care înseamnă pace. Un exemplu edificator pentru acest gen de relații este „Gânditorul“ lui Rodin, sculptură statuară în care membrele personajului sunt strânse în unghiuri ascuțite, asemenea unui arc încordat. Etapa următoare de relații este dată de o
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
de la alte societăți despre care credea că sunt pe un nivel inferior de dezvoltare. Viziunea islamică tradițională a relațiilor inter-naționale distingea între Casa Islamului (Dar al Islam) și Casa Războiului (Dar al Harb) între credincioși și necredincioși -, deși posibilitatea unui armistițiu temporar cu puterile non-islamice era permisă. Nu mai puțin angajate într-o viziune hegemonică asupra ordinii internaționale, puterile europene credeau că apartenența la o societate de state era imposibilă pentru aceia ce încă nu atinseseră standardul lor de civilizație (Gong
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dar niciodată, dinspre Hexagon, o relație cu cercetările britanice sau americane În domeniu n-a atins nivelul empatiei. Este imposibil de ignorat importanța acestui gest din partea lui Compagnon, a unui autor francez, un gest echivalent, mai mult decît cu un armistițiu, cu recunoașterea unei supremații. Este, dacă interpretăm corect, un act politic care trebuia făcut o dată și o dată. Ecumenismul criticului francez trebuie salutat, iar dialogul, de-acum consacrat, trebuie continuat. Una dintre frustrările cititorului de literatură franceză este lipsa aplicațiilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]