2,985 matches
-
anihilarea francezilor, bombardierele italiene au efectuat mai multe raiduri în zonă. 24 iunie a fost ziua în care fortul Pont Saint-Louis s-a angajat în ultimele dueluri de artilerie cu bateriile italiene. Tirul tunurilor franceze a împiedicat până la data semnării armistițiului traversarea de către vehiculele italiene a podului. Cucerirea „perlei Franței”, localitatea Menton, o destinație turistică renumită a fost „un succes incontestabil (chiar dacă un pic cam costisitor)” ("un succès incontestable [même s'il a coûté cher]"). Mussolini a vizitat câmpul de luptă
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
în Valea Ubaye din Franța. Condițiile meteo au încetinit înaintarea italienilor dar, în egală măsură, i-au împiedicat pe artileriștii francezi să își regleze tirul. Divizia "Acqui" nu ajuns în fața fortificațiilor franceze decât în seara zilei de 24 iunie, când armistițiul fusese deja semnat. Italienii au pierdut 32 de oameni morți, 90 răniți, 15 dispăruți în misiune. De asemenea, 198 de militari au suferit degerături. Datorită lipsei pieselor de artilerie, italienii nu au deschis focul asupra forturilor franceze. Pe 17 iunie
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
răniți, 15 dispăruți în misiune. De asemenea, 198 de militari au suferit degerături. Datorită lipsei pieselor de artilerie, italienii nu au deschis focul asupra forturilor franceze. Pe 17 iunie, a doua zi după ce francezii ceruseră în mod oficial negocierea unui armistițiu cu Germania, ministrul de externe francez Paul Baudoin a înmânat nunciului papal Valerio Valeri o notă în care era scris: „Guvernul francez, condus de mareșalul Pétain, cere Sfântului Scaun să transmită guvernului italian cât mai repede cu putință nota pe
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
către guvernul german. De asemenea, solicită ca acesta să transmită guvernului italian dorința sa de găsire împreună a unei baze pentru o păce durabilă între cele două țări .” În aceeași dimineață, Mussolini a fost înștiințat de Hitler cu privire la cererea de armistițiu făcută germanilor de către francezi și dictatorul italian a plecat la München pentru convorbiri cu Führerul. Generalul Roatta, amiralul Raffaele de Courten și generalul de aviație Egisto Perino au fost însărcinați cu schițarea pretențiilor italiene pentru semnarea armistițiului. Lista finală a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cu privire la cererea de armistițiu făcută germanilor de către francezi și dictatorul italian a plecat la München pentru convorbiri cu Führerul. Generalul Roatta, amiralul Raffaele de Courten și generalul de aviație Egisto Perino au fost însărcinați cu schițarea pretențiilor italiene pentru semnarea armistițiului. Lista finală a cererilor prezentate francezilor era moderată, Italienii renunțând la pretențiile asupra văii Ronului, insulei Corsica, Tunisiei și a Somaliei franceze. Roatta avea să afirme mai târziu ca aceste pretenții reduse au fost datorate eleganței ("signorilità") lui Mussolini, care
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
fost datorate eleganței ("signorilità") lui Mussolini, care l-ar fi oprit să pretindă mai mult decât reușiseră militarii să cucerească. În seara zilei de 21 iunie, ambasadorul italian la Berlin Dino Alfieri a transmis superiorilor săi condițiile germane pentru semnarea armistițiului . Ciano avea să comenteze „În aceste condiții [blânde], Mussolini nu este pregătit să facă cereri teritoriale ... și [va] aștepta conferința de pace ca să facă toate cererile noastre oficiale”. El avea să mai adauge că Mussolini a dorit să întârzie întâlnirea
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
mai adauge că Mussolini a dorit să întârzie întâlnirea cu francezii în speranța că generalul Gambara avea să cucerească Nisa. La ora 15:00 a zilei de 23 iunie, delegația franceză condusă de generalul Charles Huntziger, cel care semnase și armistițiul cu Germania cu o zi mai devreme, a aterizat la Roma la bordul a trei avioane germane. Delegația franceză era compusă din aceleași persoane care negociaseră și cu germanii. Prima întâlnire a celor două delegații a avut loc la ora
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
lui Mussolini că cererile italienilor păreau prea modeste și că o mai bună soluție ar fi fost unirea zonelor de ocupație germană și italiană. Roatta l-a convins însă pe Mussolini că discuțiile erau prea avansate pentru ca termenii propunerilor de armistițiu să fie modificați în mod semnificativ. La ora 19:15 pe data de 24 iunie, la Villa Incisa, după ce a primit acordul guvernului francez, generalul Huntziger a semnat armistițiul în numele Franței. Mareșalul Badoglio a semnat din partea Italiei. Cu doar câteva
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
pe Mussolini că discuțiile erau prea avansate pentru ca termenii propunerilor de armistițiu să fie modificați în mod semnificativ. La ora 19:15 pe data de 24 iunie, la Villa Incisa, după ce a primit acordul guvernului francez, generalul Huntziger a semnat armistițiul în numele Franței. Mareșalul Badoglio a semnat din partea Italiei. Cu doar câteva minute înaintea semnării armistițiului, Huntziger i-a cerut lui Badoglio să înlăture clauza care cerea repatrierea forțată a refugiaților politici italieni (așa cum era cazul socialistului Pietro Nenni). Badoglio a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
în mod semnificativ. La ora 19:15 pe data de 24 iunie, la Villa Incisa, după ce a primit acordul guvernului francez, generalul Huntziger a semnat armistițiul în numele Franței. Mareșalul Badoglio a semnat din partea Italiei. Cu doar câteva minute înaintea semnării armistițiului, Huntziger i-a cerut lui Badoglio să înlăture clauza care cerea repatrierea forțată a refugiaților politici italieni (așa cum era cazul socialistului Pietro Nenni). Badoglio a cerut consimțământul lui Mussolini, care a fost de acord cu această ultimă modificare. Armistițiul franco-italian
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
semnării armistițiului, Huntziger i-a cerut lui Badoglio să înlăture clauza care cerea repatrierea forțată a refugiaților politici italieni (așa cum era cazul socialistului Pietro Nenni). Badoglio a cerut consimțământul lui Mussolini, care a fost de acord cu această ultimă modificare. Armistițiul franco-italian stabilea o zonă demilitarizată de dimensiuni reduse de aproximativ 50 km în interiorul teritoriului francez - ceea ce echivala cu eliminarea Liniei Alpine. Zona de ocupație italiană s-a limitat doar ceea ce fusese deja cucerit până la semnarea armistițiului. Era vorba de 832
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cu această ultimă modificare. Armistițiul franco-italian stabilea o zonă demilitarizată de dimensiuni reduse de aproximativ 50 km în interiorul teritoriului francez - ceea ce echivala cu eliminarea Liniei Alpine. Zona de ocupație italiană s-a limitat doar ceea ce fusese deja cucerit până la semnarea armistițiului. Era vorba de 832 km² și 28.500 de locuitori. Orașul Menton cu cei 21.700 de locuitori era cuprins în această zonă. Italia și-a asigurat dreptul să intervină pe teritoriul francez până la valea Ronului dar nu a ocupat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
dovedit că cei mai mulți soldați dispăruți din "Forlì" căzuseră de fapt prizonieri. Numărul oficial al prizonierilor de război francezi a fost de 155. Toți prizonierii de război italieni - nu există documente oficiale cu privire la numărul lor - au fost eliberați imediat după semnarea armistițiului. În ceea ce privește prizonierii de război francezi, se pare că soarta lor a fost uitată în timpul negocierilor, ei fiind trimiși în lagărul Fonte d'Amore de lângă Sulmona, unde aveau să ajungă mai târziu și 200 de britanici și 600 de greci. Atâta vreme cât
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
în custodia italienilor, prizonierii de război aliați au fost tratați în conformitate cu legile internaționale. Cel mai probabil, după capitularea Italiei din septembrie 1943, acești prizonieri de război au ajuns în mâinile germanilor. Cererile limitate ale guvernului italian în cursul negocierilor pentru armistițiu au generat diferite de teorii printre comentatorii contemporani. Generalul Roatta a crezut că Mussolini și-a moderat cererile deoarece italienii nu au fost capabili să spargă frontul francez, iar dictatorul italian a vrut să își demonstreze „eleganța”. Dino Alfieri a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
azi, ele nu au fost capabile să treacă și s-au oprit în fața primului punct francez întărit care a rezistat.” Mussolini a dat vina pe felul de a fi al italienilor pentru eșecurile din prima zi a ofensivei. După semnarea armistițiului, subliniindu-și nefericirea, el a remarcat faptul că a fost vorba „mai degrabă de un armistițiu politic decât unul militar după doar cincisprezece zile de război - dar el ne pune în mână un document bun.” Mitcham consideră că Armata Alpilor
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
întărit care a rezistat.” Mussolini a dat vina pe felul de a fi al italienilor pentru eșecurile din prima zi a ofensivei. După semnarea armistițiului, subliniindu-și nefericirea, el a remarcat faptul că a fost vorba „mai degrabă de un armistițiu politic decât unul militar după doar cincisprezece zile de război - dar el ne pune în mână un document bun.” Mitcham consideră că Armata Alpilor, în ciuda efectivelor puternic reduse, a „rezistat în fața celor 32 de divizii italiene pentru cinci zile și
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
fi trebuit să învăluie pozițiile franceze. Plănuitul atac german a fost anulat până la urmă, iar „soldații francezi din Alpi ... nu au trebuit să se confrunte cu înfrângerea militară în vreme ce guvernul lor a reușit în cele din urmă să negocieze un armistițiu cu Italia”. Cei doi au încercat să explice problemele italienilor și au considerat că superioritatea numerică a acestora nu a fost afectată de numărul redus al echipamentelor militare din dotare și de calitatea inferioară a acestora în comparație cu cele al francezilor
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de calitatea inferioară a acestora în comparație cu cele al francezilor. În plus, „vreme furtunoasă din Alpi a fost probabil cel mai bun aliat pe care l-au avut francezii." Un ofițer german, care a vizitat locurile luptelor din Alpi după semnarea armistițiului, a remarcat că tacticile "Blitzkriegului", care au fost victorioase în nordul Franței, ar fi întâmpinat probleme în condițiile de teren din Alpi, care au fost numite „poate cel mai puțin potrivit dintre toate teatrele de operațiuni posibile”. Atacul prin Pasul
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cu reprezentanții Puterilor Centrale. La 20 noiembrie/3 decembrie 1917, Șcerbaciov s-a adresat lui Mackensen și Arhiducelui Iosif, cu propunerea de a începe imediat negocieri de pace. Discuțiile s-au finalizat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, prin semnarea Armistițiului de la Focșani. Semnarea armistițiului i-a permis lui Șcerbaciov să treacă la eliminarea influenței bolșevice din armata sa. În noaptea de 5/18 decembrie, el a ordonat trupelor loiale Radei Centrale să aresteze pe conducătorii bolșevici. Aceasta a fost urmată
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
La 20 noiembrie/3 decembrie 1917, Șcerbaciov s-a adresat lui Mackensen și Arhiducelui Iosif, cu propunerea de a începe imediat negocieri de pace. Discuțiile s-au finalizat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, prin semnarea Armistițiului de la Focșani. Semnarea armistițiului i-a permis lui Șcerbaciov să treacă la eliminarea influenței bolșevice din armata sa. În noaptea de 5/18 decembrie, el a ordonat trupelor loiale Radei Centrale să aresteze pe conducătorii bolșevici. Aceasta a fost urmată de dezarmarea trupelor bolșevice
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Șase Zile, în care Iordania a intrat de partea Egiptului și Siriei. Organizația Națiunilor Unite și Curtea Internațională de Justiție utilizează termenul de „teritorii palestiniene ocupate”, care este aplicat, aproximativ, teritoriilor din ex-Palestina mandatară aflate dincolo de „linia verde” - linia de armistițiu dintre Israel și țările arabe vecine de pe urma Războiului din 1948-1949 și care devenise frontiera Statului Israel până la 5 iunie 1967. Alți termeni care au fost sau sunt folosiți pentru descrierea acestor teritorii sunt: „teritoriile deținute”, „teritoriile administrate”, acronimul ebraic Yesha
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
din octombrie până în februarie 1919 trei regimente, cu numele de „Horea”, „Cloșca” și „Crișan”. Echiparea și dotarea unităților și subunităților constituite s-a făcut cu material militar italian. Doar cele trei subunități formate până în octombrie 1918 au luptat efectiv până la armistițiul din 3 noiembrie 1918. Cu excepția acestora, care la momentul respectiv nu erau formal încadrate Legiunii, singura unitate formată, încadrată și echipată a a marii unități a fost Regimentul Nr. 1 „Horea”. După armistițiul de pe frontul italian, atât datorită dorinței reprezentanților
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
până în octombrie 1918 au luptat efectiv până la armistițiul din 3 noiembrie 1918. Cu excepția acestora, care la momentul respectiv nu erau formal încadrate Legiunii, singura unitate formată, încadrată și echipată a a marii unități a fost Regimentul Nr. 1 „Horea”. După armistițiul de pe frontul italian, atât datorită dorinței reprezentanților mișcărilor de eliberare românești de pe teritoriul Austro-Ungariei, cât și datorită unor considerente strategice legate de viziunea postbelică a conducătorilor italieni, formarea Legiunii a continuat. După ce însă în anul 1919 România a solicitat întoarcerea
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
memorii trimise guvernului italian, în perioada iulie - august 1916, de către prizonieri de naționalitate română din Italia. Aceste memorii alăturate unor alte inițiative au continuat atât în 1917, cât și în prima jumătate a anului 1918, crescând în intensitate după încheierea armistițiului dintre România și Puterile Centrale și începerea tratativelor de pace. Dintre reprezentanții autorităților române, cea mai semnificativă activitate au desfășurat-o cei doi ambasadori ai Regatului României în Italia: până în anul 1917 Dimitrie Ghika și după 1917 Alexandru Emanuel Lahovary
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
2.600 de soldați), s-a format la mijlocul lunii octombrie 1918 și a avut garnizoana în fortul Pietralata. Înrolarea a continuat ulterior în lagărele Avezzano, Albano Laziale și Cittaducale. Constantin Gomboș în „Dacoromania” afirmă prezența de facto pe front în preajma armistițiului, a încă unui pluton de de voluntari, afirmație susținută de către Gorge Coroamă în „Siamo de novo Insieme”. Primul detașament al noii legiuni a intrat în dispozitivul de luptă de pe front la data de 24 octombrie 1918, pentru a lupta până pe
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]