3,559 matches
-
spre analiză mi-au oferit-o, eradicând total și tranșant toate celelalte documente (care pot face și sper că vor face obiectul analizelor personalizate intelectual al altor colegi, extrem de bine pregătiți în acest sens) și încercând să imaginez și să articulez posibilitățile viitoare ale demersului critico-retoric. Astfel, efortul dezparantezării mele mă poziționează, în acest moment, într-o postură ambiguă, fragilă, dar în același timp cât se poate de reală (desigur, în fictivul său datorat regimului discursiv) în propria mea istorie alternativă
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Are o disponibilitate pentru învățare care nicicum nu poate fi saturată. Acceptă să învețe de la Sergiu Al George, de la Noica, de la Paleologu cu tot atâta voluptate cu câtă îi învață pe alții. Reușește ceea ce puțini fac în cultura română: să articuleze cunoașterea de tip științific cu cea de tip teologic. Fibra sa este imersată în cultură, de aceea nu se poate scutura de aceasta atunci când cotește spre religie. Are o viziune integratoare asupra cunoașterii, toate teoriile moderne pe care științele le
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu Anglia. în aceste circumstanțe, St. Petersburgul a ales calea duplicității, sfătuind Constantinopolul să promită concesii sârbilor în schimbul depunerii armelor, dar le-a livrat arme, pe ascuns, sprijinindu-i în lupta antiotomană. în lunile aprilie și august 1805 s-a articulat o nouă coaliție antifranceză, alcătuită din Anglia, Rusia și Austria, Londra sprijinind financiar o interventie militară rusă împotriva Franței. La 23 septembrie 1805, la rândul ei, Poarta a semnat un nou Tratat cu Rusia, prin care acesteia din urmă i
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
noțiuni, dogma intră în dezacord cu funcțiile normale ale intelectului. Totul se petrece, spune Lucian Blaga, atingând un punct esențial în decriptarea esenței dogmelor, ca și cum noțiunile "ar avea, în afară de funcția lor logică, și o altă funcție, aceea anume de a articula un ce transcendent de neînțeles prin intelect, de neconstruit prin intuiție" (subl. n., V.M.) 70. Din punct de vedere strict logic, o dogmă ca aceea a Trinității se traduce într-o formulă antinomică în sine. A spune "Dumnezeu e o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
plus-cunoașterea, ce tinde să raționalizeze și să pătrundă obiectul, reducând astfel misterul lumii, asimilându-l înțelegerii logice; zero-cunoașterea, care se oprește în fața misterului, nepătrunzând în taina obiectului, mulțumindu-se să-l declare mister; în sfârșit, minus-cunoașterea, care cultivă misterul, îl articulează, potențându-l, sporindu-l, dându-i maximum de adâncime și relief 90. Dacă primele două se desfășoară pe linia intelectului enstatic, minus-cunoașterea "se obține în cadrele intelectului ecstatic, adică atunci când intelelectul își iese din sine, devine antilogic, practică într-un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
său. Tocmai aici a văzut, cred, Lucian Blaga sursa revitalizării metafizicii. Pentru că metafizica dogmatică este una care își cultivă obiectul. Toate celelalte formule metafizice urmăresc pătrunderea transcendentului, aducerea lui în lumina cunoștinței. Spre deosebire de acestea, formula metafizică dogmatică postulează transcendentul, îl articulează, îi dă consistență și îl învăluie și mai mult în depărtarea sa. În acest sens, Blaga dezvoltă 133 o idee a "particularismului" misterului în cunoașterea dogmatică. El susține că, spre deosebire de misterul agnosticismului kantian, care este unul "oarecum omogen, fără dimensiuni
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintre aceste valori 154. Însemnele sale coincid destul de mult cu cele ale spiritualității aflate sub semnul absolutului: anonimat și colectivism spiritual, tendința spre simbol, dezvoltarea dogmatică a ideilor. 1.2. Metoda antinomiei transfigurate și cosmologia blagiană Lucian Blaga nu a articulat doar o metodă metafizică nouă, ci a pus-o el însuși la lucru. Nu a fost doar un vizionar al unei noi metafizici dogmatice, ci a vrut să fie chiar el primul ei reprezentant. Metafizica sa din Diferențialele divine 155
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cultura occidentală era organizată după principii logice care aveau menirea să evite antinomiile. Înainte ca această descoperire să fie reprimată, romanticii vor interpreta antinomia simbolului ca o formă de dialectică paradoxală între revelare și ocultare 391. Această dialectică paradoxală se articula cu concepția indiană a metaforicului, cel mai sigur într-un mod conștient, dacă ținem seama de faptul că romanticii au fost atrași de cultura vechii Indii. Practic, romanticii se racordau, desigur parțial, la o veche tradiție de gândire. Lucian Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sesiza raționalitatea. Am putea spune că ceea ce i-a lipsit lui Blaga pentru ca transfigurarea să devină o metodă a cunoașterii transdisciplinare au fost teoria nivelurilor de realitate și logica terțului inclus. Transfigurarea blagiană a antinomiilor era o încercare de a articula în concepte ceva transcendent, fără a-i răpi transcendența, fără a-l raționaliza. Blaga vedea că acest lucru solicita o depășire a logicii normale și chiar afirma că transfigurarea se realizează într-o zonă translogică și transrațională. De asemenea, vedea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
american, "o matrice filosofică pentru a înțelege ciocnirea dintre teorii opuse", care relevă "limitele logicii tradiționale a identității în rezolvarea contradicțiilor recalcitrante la nivel teoretic". Pentru Schrag, ideea antinomiei transfigurate așează confruntarea dintre teoriile conflictuale într-o "perspectivă a complementarității, articulată prin intermediul unei noi logici a opoziției", una care evită atât "ireconciliabilitatea teoriilor conflictuale, cât și sublimarea lor hegeliană într-o de nepătruns unitate de sinteză superioară"830. Schrag vede în metoda blagiană a antinomiei transfigurate un instrument care, împreună cu noțiunea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
expresie a credinței că numai inteligibilul este real), prin raționalizare (expresie a obsesiei de a închide realitate în ordinea și coerența unui sistem) și normalizare (eliminarea a tot ceea ce este straniu, nedeductibil, misterios)838. Știința clasică, susține gânditorul francez, se articulează pe această paradigmă simplificatoare și reducționistă, având în centru principiul înlocuirii vizibilului complicat prin invizibilul simplu și pe cel al unui determinism perfect după care universul se supune câtorva legi implacabile 839. Toate trăsăturile științei clasice (ordinea suverană a naturii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Morin vede debutul ideii complexe de progres al cunoașterii, "care se efectuează nu prin reformulare și disoluție, ci prin recunoașterea și înfruntarea indecidabilului sau misterului"875. În această perspectivă, contradicția și incertitudinea se pot transforma în favoarea complexității. Logica clasică se articulează perfect pe ceea ce este izolabil, segmentar, parcelar, determinist, mecanic. Edgar Morin vede în aceasta semnul că ea corespunde mai degrabă unor nevoi practice, utilitare, instrumentale sau manipulatorii, decât nevoii de înțelegere 876. Ne ajută să depășim incertul și ambiguitatea, să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în paranteza exteriorității aparente. Inversarea nu privește doar răsturnarea imaginii în oglinda care o reflectă, ci și schimbarea - răsucirea - punctului de vedere, deschiderea unui nou unghi. E vorba de imaginea matricială, potențială sau embrionară care nu desemnează o reprezentare constituită, articulată într-un sistem de semne, ci o formă incipientă, în gestație. Ceea ce înseamnă că această imagine nu a apărut încă, fiind expresia virtuală a inaparentului, in-formarea unei forme vide. Ca atare, demersul nostru urmează o cale circulară, înainte și înapoi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de funcțiuni ale discursului"10. Funcția inaugurală nu aparține deja-rostitului, ci dincolo de el - sub el și înaintea lui - unei infra-rostiri transcendentale care abia iese din tăcere ori e posibilul însuși al tăcerii 11. Astfel încât fundarea discursivă în ordinea semnificațiilor ce articulează lumea poemului este pusă în suspensie. Decreația subiectivității și exfundarea limbajului nu mai (re)dau cuvântul poetului, ci - prin exfolierea ce pune cuvântul în abis - dezidentifică subiectul însuși. Reducție în urma căreia singura experiență posibilă este cea a unei imagini numenale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acesta dacă el nu și-ar proiecta risipa pe ecranul poemului, în imaginalitatea unui altfel cu putință la care toate vin să se reculeagă? Perspectiva inversă în poezia lui Adrian Maniu Cum am putea surprinde în plină desfășurare "limbajul poetic articulându-se tocmai pornind de la figuri și imagini închegate în lacul transparent al unui interval, sesizate prin intermediul unei distanțe, date înțelegerii în miezul unui mediu conceput pentru a separa în mod incontestabil și la nesfârșit verosimilul de model"?1 Când Adrian
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îl desprinde prin reducție de orizontul în care el se manifestă ca dat al obiectivității, pentru a-l produce intuitiv în chiar procesul plăsmuirii poetice. Lucrul lumii e transpus în lucrul textului, apare în urzeala unui limbaj care, pe măsură ce se articulează, creează cuprinsul propriei lumi. "Iubirea mea pentru cuvânt - mărturisește Ștefan Aug. Doinaș - îmi întărește, mereu, impresia că poezia e un tărâm de mijloc: un spațiu virtual, înlăuntrul limbajului, deci obligatoriu între mine și lucruri, pe care trebuie că-l creez
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spre scop (în sensul în care un lucru e "pus" să crească) și nici doar poziție verticală, postulație mecanică; natura crește în ochi ca dispoziție originară a puterii de înălțare, înclinare orientată. Ceea ce înseamnă nu numai că mișcarea nu se articulează singură, ci și că natura, deși are mișcarea în sine, nu o are de la sine95. Ceea ce crește pune în dispoziția deschisului, a unei dispuneri inițiatoare inepuizabile, de necuprins. Punerea aceasta reprezintă nu doar impulsul creșterii, dar și al ieșirii din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în ceea ce (orice) va fi: "numai absența semnifică/ sau poate plecarea însăși este pentru tine Ființă/ mai plină decât piatra"; "golul ulciorului mai neprețuit decât lutul/ care-l înconjoară" (Absența, în Cezar Baltag, op. cit., pp. 66, 67). 25 Lucrare ce articulează raportul fenomenologic între dispariție și apariție în intervalul unui poate și, implicit, în cel marcat de saltul în transcendența Altuia: "Să mor și să trăiesc/ între da și nu oricât aș fi preferat/ lumina lui poate" (Logică binară, în op. cit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
expert al forurilor competente. Carența de introspecție autodefinitorie era deja considerată, la nivel central, drept o nevoie a lor (deși mai mult atribuită decât liber asumată), pe care echipa de arhitecți versați în depistarea și consolidarea fundamentelor venise să o articuleze în detaliu. Adăpostită între munți de documente citețe, curate, bine clasate și gramatical exprimate, tabăra activismului social de înalt nivel își făcea un blazon din rezolvarea cât mai promptă a unor redutabile probleme de conviețuire. Nu se știe care dintre
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
scaun cu rotile în locul mersului pe tocurile cam prea înalte. Simțindu-se ceva mai în siguranță sub ascuțișul durerii izvorâte solidar din asfalt, își continuă ideea: − Un bărbat competent îți aduce în viață tentația delăsării; tot răsfățul iubirii tinde să articuleze în tine proteza unei mâini străine în căutare de marionetă. Nici nu bagi de seamă cum te dai după ea, lăsându-te mai întâi locuită, iar în cele din urmă înlocuită. Repet, nu-i vorba de intruziune; nu apare nici o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la un individ la altul. c) Principiul accesibilității cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cere armonizarea programelor de învățământului cu posibilitățile de vârstă și individuale ale copiilor. Așadar, cunoștințele și deprinderile pe care le cuprind planurile și programele de învățământ vor fi articulate și formulate astfel încât elevii să le poată asimila și valorifica. Rolul cel mai important revine profesorului care-și va adapta procesul de predare la nivelul gândirii și pregătirii anterioare a elevilor. Principiul accesibilității nu presupune eliminarea dificultăților ci luarea în
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
strict, după conținutul informațional. Implicarea funcției conative a fost menționată în DSL: "poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulată la persoana a II-a (oda, epistola) implică în subsidiar funcția conativă" (Mihaela Mancaș în DSL, 2005: 226). Organizarea structurilor poetice este articulată în virtutea unor legi specifice imaginarului, legi ce propun un anumit tip de echivalențe (în funcție de Școală poetică, de curent literar etc.) desfășurate la nivel sintagmatic. Poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. Funcția poetică se întemeiază pe proiectarea principiului echivalențelor
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Ponta/Băsescu). Diferența este marcată de contextul de comunicare, general - în primul enunț, particular - în al doilea, ca și de mărcile "subiective" de opoziție utilizate de cei doi jurnaliști: impersonal/ neparticipativ (contraatac, substantiv comun, nearticulat), personal/ participativ (contraatacul, substantiv comun, articulat cu alticol hotărât proclitic). În deplin acord cu contextul referențial, extralingvistic (politic, de natură socio-umană, culturală) echivalența "contraatac"= "ripostă politică" impune o atitudine, este corelată contextual, cu toponime/ antroponime etc. elemente fundamentale în fixarea imaginii persoanei publice. Seria de metafore
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
social, omului obișnuit. Activitatea cognitivă a fiecărui individ este motivată și condiționată de inserția sa socială particulară, de o cetățenie circumscrisă unui anumit tip de societate, În interiorul căreia produce discurs și Învață practici sociale și profesionale și la care-și articulează activitatea cognitivă. Acest tip de gândire are o logică, dar aceasta este individualizată, particulară, situată social, circumscrisă contextului sociocultural, grupului, spațiului, lui aici și acum, comunității În care se utilizează. Purtătorul gândirii științifice, dacă vrea să fie ascultat, trebuie să
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nesiguranță, compromisuri și cedări, un context psihosocial În care caracterele trăiau În vecinătatea invidiei și delațiunii. O lume schizoidă, care nu putea naște decât ceea ce a produs epoca: o personalitate modală fracturată, un tip de om care Încerca să se articuleze la noul context, care a Învățat știința și arta disimulării, a comportamentului dublu, a atitudinii psihosociale modelate În funcție de presiunile puterii. Am trecut prin stări ciudate consultând aceste dosare - amestec de tristețe, consternare, uimire, indignare, descurajare, deprimare. Cercetători importanți, universitari Își
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]