52,493 matches
-
picturală: "greu de amintire ușor învinețită un tablou de Manet copiat/ stîngaci de un pictor care se inspiră în general din/ peisajul ferestrei deschise mereu același adăugînd de la el/ doar lumina în nopțile în care se entuziasmează de propria/ neputință artistică/ în imagine o femeie pămînt în care/ nu se sprijină nici o rădăcină culori foșnește rama" (...Și femeia a creat bărbatul). Simțul tactil: "o lume atît de largă încît ceea ce știm stă în/ vîrful degetelor dispare prin presiune la durere" (ibidem
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
București, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj ar fi luat cu asalt seară de seară. Într-adevăr, Tompa Gabor și colectivul său au creat unul din cele mai bune teatre din țară, de departe teatrul de cea mai înaltă calitate artistică al Transilvaniei. Și totuși, cu excepția parțială a premierelor, sala, cîndva sufocată de lume, este acum aproape goală. Nu sunt mulți ani de cînd întreaga suflare maghiară a Transilvaniei percepea rostul și rolul acestui teatru drept agoră a specificității sale culturale
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
trăire intensă a imaginarului cvasi-mitic, cu accentuată încărcătură emoțională, unde se identificau frînturi din trecutul subiectiv cu frustrări ale prezentului și vagi proiecte asupra viitorului din perspectiva irecuperabilului timp istoric. Direcțiunea regizorului Tompa Gabor a schimbat această paradigmă, favorizînd actul artistic autonom, altfel spus creația liberă de prejudecăți comunitare, ba chiar adeseori în polemică deschisă cu acestea. (Vezi extraordinarul spectacol: Cabala bigoților de Bulgakov, dar și bijuteria numită Cîntăreața cheală de Eugen Ionescu, ambele în regia lui Tompa Gabor, ori Livada
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
piesă foarte modernă, o farsă crudă prin stereotipiile comportamentului, apropiind personajele de mecanisme delabrate în confruntarea lor cu automatismele celorlalți. O bună ocazie pentru regizorul Mona Chirilă, lector la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere - avînd un bogat palmares artistic în teatrul de marionete, dar premiată și pentru producții experimentale cu studenții și alți actori (Miriam Cuibuș, de exemplu) - să șarjeze grotescul situațiilor, exploatînd cu enormă fantezie momentele dintre scene, unele sugerate de text, altele special create. Mă gîndesc la
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
Jevakin (Bacs Miklos). Mișcarea scenică ingenioasă, uneori puțin prea șarjată are un suport stimulator în scenografia creată de T.Th. Ciupe, vechi colaborator al Teatrului Maghiar de Stat și al regizorului Tompa Gabor. În spectacolul Căsătoria T.Th. Ciupe este un partener artistic cît se poate de inspirat al Monei Chirilă, plusînd intențiile regizorale, completînd desenul mișcării personajelor și ritmul jocului cu o prospețime a fanteziei și o eficiență demnă de invidia mai tinerilor meseriași. Panourile decorului sunt ornamentate cu reproduceri ale tablourilor
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
lui Al. Piru intitulată De la Bietul Ioanide la Scrinul negru, cu lucide observații față de compoziția celui de al doilea: "Scrinul negru e în paginile lui cele mai bune un roman flaubertian, pierdut în cronica prolixă a unor fapte insuficient generalizate artistic, într-o compoziție de aspect baroc." Certificând Satiricon-ul lui G. Călinescu, Nicolae Balotă constată la romancier lipsa vocației tragicului - cât ne privește considerăm operând mai îndată limitele stilistice ale prozatorului, ceea ce, poate, duce tot acolo - cu verdictul: "Rareori într-o
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
imaginarului călinescian." Judecățile de astăzi, păstrând aceleași înalte procente pentru Enigma Otiliei și Bietul Ioanide se pronunță mai direct față de Scrinul negru - vezi, bunăoară, punerile la punct ale lui Alexandru George, dintr-un recent articol publicat în Adevărul literar și artistic. Și nu numai. De altfel, în articolul antologat, Alexandru George recepționa critic opiniile călinesciene la adresa prozei românești interbelice - de magistru considerată de un psihologism exagerat, neavenit momentului cultural: "În timp ce G. Călinescu debita în stil sentențios aceste enormități, sub ochii lui
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
cultural: "În timp ce G. Călinescu debita în stil sentențios aceste enormități, sub ochii lui se ivea o literatură de o complexitate, de un rafinament și de o complicație care dezmințeau afirmațiile sale..." Probele erau înseși capodoperele romanești ale perioadei. Acceptat d.p.d.v. artistic, Bietul Ioanide îi apare criticului ca iluminând un paradox: " În sfârșit, un roman de specia celor pe care G. Călinescu le consemna sarcastic în perioada anilor '30". La capătul îmbelșugatului excurs ce nu l-a neglijat pe G. Călinescu critic
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
unei aristocrații tocmai declarată dușman de clasă și supusă extincției violente, iluzia seninătății apolinice se va spulbera, jocul va lua sfârșit. Acolo unde încetează a mai fi o urmare la Enigma Otiliei, Scrinul negru eșuează cum e mai grav, adică artistic. Antologia, concurs al inteligențelor introduse în circuit de unul din spiritele cele mai avizate, dacă nu cel mai avizat - Dinu Pillat - ni se impune ca o sursă de neînlocuit și care nu ar câștiga esențial dintr-o continuare în prezent
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
ultimă manifestare a fost și punctul de plecare al dialogului înregistrat în luna februarie la Paris. Domnule Serge Fauchereau, sunteți în același timp critic literar, critic de artă, scriitor, organizator de expoziții de artă, un om foarte legat de fenomenul artistic contemporan. Cunoașteți și cultura română, cu care aveți relații strânse și de multă vreme - i-ați tradus pe câțiva dintre scriitorii noștri, ați scris, de exemplu, despre Tristan Tzara și Brâncuși și ați participat și la alte inițiative legate de
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
nerealizat, din păcate, de a prezenta în Germania expoziția consacrată nu foarte de mult avangardei românești a anilor '20-'30... Organizarea acestei expoziții la București a fost o inițiativă foarte puternică, ce nu va fi aplaudat niciodată îndeajuns. În Enciclopedia artistică a secolului XX, în această masivă enciclopedie, am spus că a fost evenimentul anului respectiv și i-am acordat un spațiu foarte larg. Expoziția a fost realizată de o mică echipă, cu ceea ce s-a putut, și a fost foarte
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
poate începe tocmai de aici, de la ideea de instruire, și tocmai aici, la Palatul Cotroceni, în mijlocul expoziției. Iar această expoziție, dincolo de encomiasme, de priviri halucinate și de strigăte victorioase, chiar poate fi privită ca un caz, însă nu ca unul artistic, ci mai degrabă ca unul psihologic, comportamental și, evident, comercial. în primul rînd, asemenea întregului fenomen, ea este un sincretism, o formă de manifestare impură, în care o aspirație vastă se lovește brutal de incultură, de lipsa informației sistematizate și
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
a enunțului și o năzuință certă spre performanță există în această convulsie cromatică și în instictul arhitectural angajat în imagine, dar totul coboară în bizarerie și în insolit, departe de orice coerență a limbajului și a gîndirii formei, indispensabilă actului artistic, indiferent în ce raporturi s-ar găsi el cu istoria artei. Ca și în manifestările ei directe, și în pictură Alexandra Nechita își supradimensionează gesturile, investește formal în ele un exces de maturitate, cînd, de fapt, esența lor este infantilă
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
și nu numai. A prezentat-o, de această dată, în compania violonistului Sherban Lupu, muzician româno-american legat temeinic de țara sa de origine. Creația enesciană se constituie într-o veritabilă permanență a actului său violonistic. Conferă vigoare interioară acestei comunicări artistice riguros structurate și elocvent comunicate. Evident, momentul de special interes al întregului program, l-a constituit prezența pe podium a baritonului Eduard Tumageanian, una dintre marile voci de bariton ale sfârșitului de secol. A prezentat pentru prima dată în versiune
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
Facultatea de Litere a Universității din Chișinău, iar în 1989 - doctorantura de pe lângă Institutul de Literatură "Maxim Gorki" din Moscova. în prezent este redactor pentru Republica Moldova al revistei Vatra din Târgu-Mureș. A publicat următoarele cărți: POEZIE. Lumina proprie, Chișinău, Ed. Literatura Artistică, 1986. Abece-Dor, Chișinău, Ed. Literatura Artistică, 1989. Levitații deasupra hăului, Chișinău, Ed. Hyperion, 1991. Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1994. PROZĂ. Gesturi (Trilogia nimicului), Chișinău, Ed. Cartier, 1996. CRITICĂ LITERARĂ. Poezia de după poezie - ultimul deceniu
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Chișinău, iar în 1989 - doctorantura de pe lângă Institutul de Literatură "Maxim Gorki" din Moscova. în prezent este redactor pentru Republica Moldova al revistei Vatra din Târgu-Mureș. A publicat următoarele cărți: POEZIE. Lumina proprie, Chișinău, Ed. Literatura Artistică, 1986. Abece-Dor, Chișinău, Ed. Literatura Artistică, 1989. Levitații deasupra hăului, Chișinău, Ed. Hyperion, 1991. Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1994. PROZĂ. Gesturi (Trilogia nimicului), Chișinău, Ed. Cartier, 1996. CRITICĂ LITERARĂ. Poezia de după poezie - ultimul deceniu, Chișinău, Ed. Cartier, 1999. * Versuri semnate
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
construcție cu diferite verbe: "ieșirea "pe post", sub reflectoare ("Luceafărul" = L 14, 2000, 2); "ne anunțase pe post"; "intră pe post la începutul lui '95" ("Evenimentul zilei" =EZ 2303, 2000, 10); "ni se aruncă pe post cam 80 de filme artistice săptămînal" (EZ 2306, 2000, 12). Mi se pare o noutate (dar s-ar putea să mă înșel) o construcție colocvial-argotică care are aceeași semnificație ca a sintagmelor la televizor sau pe post, dar e mai puțin previzibilă, putînd produce chiar
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
Rudy Engelander. O coproducție realizată de Teatrul Evreiesc de Stat, București, Festival d'Avignon, Artsadmin London, Théatre de la manufacture Centre Dramatique National Nancy Lorraine, Hebbel Theater Berlin, Rotterdamse Schouwburg. Producători: Judith Knight și Gill Loyd. Regia muzicală: Chris Jordan. Regia artistică: Pip Simmons. În distribuție: Delia Ciorășteanu, Monica Broos, Cristina Cioran, Radu Captari, Octavian Mardari, Gică Andrușcă, Mihai Calotă, Virgil Constantin, Răzvan Popa.
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Es. Pop și în funcție de care ar putea fi explicitat universul său poetic. Aplicând o asemenea grilă, vedem în Ieudul fără ieșire (Cartea Românească, 1994) un spațiu ostracizant, ostil aurei scriitorului, căruia îi poți face față doar făcând uz de imaginație artistică, în Porcec (Cartea Românească, 1996), un cadru pritocit, lipit din mai multe detalii care compun o imagine a casei și a orașului-spectre, în Pantelimon 113 bis, o vedere din ce în ce mai "descentralizată", ce răspunde așteptărilor unei zone sau cartier. "Colateralul", un soi
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
în prima vîrstă a creației, factorul tutelar și opinia (în trecut mult vehiculată) că Topârceanu a fost un neoclasic, deși n-a respins modernismul. Și, cum n-aș sublinia aprecierea că "talentul lui este strălucitor în registrul minor al expresiei artistice, indiferent că se manifestă în lirică, în pagini de proză memorialistică sau în expunerea opiniilor despre o anumită carte, despre un anume scriitor"? Tot așa observația interogativă că tot scriind despre tot și toate, fără alegere e curios cum poetul
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
o frumusețe picturală, derivă direct din expresionismul german al anilor '20. Admirator declarat al filmelor fantastice realizate de Mario Bava, regizorul evocă acest gen cinematografic prin scurta prezență a lui Cristopher Lee. Gros-planurile fugare ale lui Martin Landau și stângăcia artistică a lui Johnny Depp trimit la filme anterioare semnate de Tim Burton. Introdusă în mijlocul unei secvențe tensionate, ca pentru a fi trecută cu vederea, imaginea copilului care-și proiectează "vederi" pe pereții camerei întunecate, cu ajutorul lanternei magice, definește în câteva
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
Pasionat de arheologie și literatura, da la iveală românul istoric Tragă șerpilor, un debut surprinzător prin iscusința narației, prin echilibrul stilistic între relatarea aventuroasa, dramatică, descrierea eficientă, plastică și oralitatea caracterologica captivantă. Bref, e vorba de talent, de o intuiție artistică rar dobândită din primul foc, ceea ce ne face să credem că autorul va fi aproape obligat să se ia în serios și să "recidiveze" cel puțin la nivelul acestei cărți. Silviu Angelescu, expertul calpuzanilor, prețuind foarte scrierea lui Adrian Grigore
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
Care dintre editurile românești de succes a scos, în zece ani în care nu tot timpul comerțul cu cartea a mers rău, o singură ediție critică adevărată din marii scriitori români? Să nu mi se scoată ochii cu variatele "ediții artistice", cu coperte superbe și pe hârtie de lux, tipărite, nu întâmplător, de Crăciun și de Paște. Vorbesc de edițiile serioase, de volumele muncite la sânge, cu variante, receptare critică, prefețe și postfețe profesioniste. A făcut "Editura Minerva" cuiva concurență neloaială
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
Gheorghe Grigurcu Pictor și prozator, Val Gheorghiu își compune o existență artistică centrată pe începutul de veac XX. Tablourile d-sale sînt stăpînite de linia expresiv-dramatică și de cromatismul abrupt al expresionismului, dar într-o variantă îmblînzită, rodată prin studiu și aburită de contemplație. Fin vlăguite, ele probează mai curînd un soi
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
deci din lumea liberă. Acest raport dintre expeditor și destinatar conferă scrisorilor dramatismul unor mesaje trimise de cineva care are nevoie de ajutor. N. Steinhardt se sufocă, din punct de vedere cultural, într-un spațiu impermeabil la creația intelectuală și artistică "străină" și îi cere prietenului său noi și noi cărți apărute în Occident, cu insistența cuiva care ar cere oxigen. La rândul lui, îi trimite și el lui Virgil Ierunca diferite volume tipărite în România, pentru a-i da posibilitatea
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]