3,339 matches
-
frecvențe pot să fie mai mici de o octavă. Audiometrele din comerț sunt construite, obișnuit, în scop clinic. Cu aceste audiometre se poate determina, pentru fiecare frecvență, pierderea în decibeli a sensibilității, raportată la un nivel normal (mediu) . Pragul măsurat ascendent sau descendent, pentru diferitele frecvențe, începe cu un ton de frecvență medie exprimă în decibeli abaterea pragului subiectului examinat de la pragul mediu al intensității pentru frecvența dată. Reprezentarea grafică a unei atari determinări este audiograma. Examinarea se face cu cască
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
2-9,5 cm, diferența dintre pătratele învecinate fiind de 0,5 cm. Subiectul stă la o distanță de 1 m față de stimulul etalon, cartonașele de comparație vor fi prezentate de la o distanță de 2-3-6 m. Cartonașele se prezintă în serii ascendente și descendente, se începe cu seriile descendente aplicându-se 4 serii de cartoane de la distanța de 3 m, 8 serii de la 6 m, 4 serii de la 2 m, sarcina subiectului este de a specifica de fiecare dată dacă pătratul comparat
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
excelență un eveniment central, în care talamusul are un rol important. Succesiunea evenimentelor propuse de ei este: stimularea la nivelul receptorului care determină impulsul spre talamus, urmată de descărcările talamice ce produc modificări vegetative și motorii caracteristice; simultan, grație descărcărilor ascendente spre cortex apare trăirea emoțională. Deci, sursa afectivității rezidă în procese talamice și nu vegetative. Modificările organice apar simultan cu trăirea emoției dar fără a fi cauza acesteia. Caracteristic acestui grup de teorii e faptul ca pun pe seama S.N.C. atât
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Ele sugerează o orientare optimistă care ne conduce către un sfârșit fericit. Orientare a urcușului, ea începe cu oblicele ascendente care fac un unghi mic cu verticala și se adresează alpiniștilor temerari, care atacă vârfurile din Himalaya. Pe măsură ce înclinarea orientării ascendente scade, oblica trece din zona urcușului greu în zona ascensiunii normale, pentru a ajunge în final la drumul cu pantă lină. Urcușul este calea temerarilor, a învingătorilor. Oblicele ascendente sunt drumul atacului, care duce doar la victorie, la succes. Trăim
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
dinamizând imaginea mai rapid, în primul caz, sau mai lent în cel de-al doilea. Pătratul 7 este o formă la început de drum pe orizontală sau la sfârșit de drum pe verticală, dar poate să sugereze o posibilă traiectorie ascendentă prin pătratele 5 și 3. Pătratul 3 îl citim fie ca pe o formă obosită de trecere orizontală prin imagine, fie ca pe un element care a pătruns de curând în compoziție și urmează să alunece fie pe o direcție
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
neagră“, care, fie că se lasă peste personajele din imagine, fie că le presează din partea stângă a imaginii sau din dreapta compoziției, devine un element strivitor în imagine. Aceeași formă poate să coboare și oblic, ca o ghilotină cu tăișul orientat ascendent sau descendent. Aceste elemente strivitoare, malefice devin un simbol al forțelor întunericului, care apasă realitatea asemenea destinului, fără putință de replică și de împotrivire. Alternanța formei abstracte, dominante cu formele umane de mică dimensiune, creează un contrast violent, care accentuează
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
strâmte ale contingentului, dând naștere unei forme superioare de cunoaștere a lumii, orientată către transcendent. Deținând un statut special între celelalte modele literare, văzută fiind ca necesitate spirituală a lumii moderne și uzând de un limbaj aflat într-o sferă ascendentă, poezia se autopropulsează spre un nivel înalt al culturii, devenind o modalitate cu totul specială de concepere a unui nou univers. Poezia străpunge grațios sufletul, confundându-se cu cele mai intime laturi ale ființei în drumul său către Lumină, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un canon estetic, o parte din acesta, fiind indisolubil legat de existența vie a lui. O întreagă polemică poate fi dezvoltată de aici, cu privire la relația care se impune între text și operă și care, după cum bine se știe, este una ascendentă: "În concepția lui Lotman, trebuie să renunțăm definitiv să concepem textul ca fiind unul și același lucru cu opera literară. Textul nu este decât unul dintre elementele componente ale operei literare, o componentă foarte importantă, bineînțeles, fără de care opera beletristică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tocmai printr-o încercare de atribuire a ei cu semnificații metafizice. Modul nou de a traduce ploaia în termini personali, așa cum deconstrucția impune, este la Ana Blandiana un mod de redefinire a sinelui. Învelișul lingvistic al termenului, alcătuit din diftongi ascendenți, deschiși, semn al luminozității unui spirit înalt este legat de grupul consonantic surd pl, care creează o splendid imagine auditivă ce pare că redă sunetul ploii. Legătura indisolubilă între tinerețe și ploaie se realizează și prin menținerea vibrației interioare, specifice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
durată, intensitate și înălțimea sunetelor, care capătă valențe stilistice, sugerând trăiri afective diferite 255. Cu alte cuvinte, "prin intrare în relația cu accentul dinamic al cuvântului, accentul muzical devine accent stilistic și, în acest fel, intonația interogativă, exclamativă sau neutră ascendentă sau egal distribuită se constituie în mărci stilistice, sugerând diverse trăiri afective"256. În acest sens, menționăm prezența frecventă a aliterației 257, în majoritatea textelor interzise, redată prin repetiția nazalei dentale n, care accentuează strigătul: "Un întreg popor/ Nenăscut încă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ia naștere un nou limbaj poetic. Reprezentanții neomodernismului reușesc, astfel, o revigorare a lirismului pur, prin intermediul necuvintelor. Pornind de la definirea limbajului poetic, văzut ca stâlp al modernității, am încercat o stabilire inițială a unei relații text-operă, văzută ca fiind una ascendentă: "textul nu presupune cu necesitate ipostaza de operă, ci tinde doar spre ea. Finaliatea acestei tendințe este consecința declanșării unei metamorfoze, având ca obiect limba textului"3. Identificarea acestuia cu poezia însăși vine dintr-o suspendare a alterității: "Nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
face ca spațiul în care trăim să fie asimetric. Din punct de vedere geometric, nu există nici o diferență între „sus” și „jos”; din punct de vedere dinamic, diferența este fundamentală. În câmpul forțelor predominante din spațiul nostru vital, orice mișcare ascendentă cere investirea unei energii speciale, în timp ce mișcarea descendentă poate fi realizată pur și simplu prin cădere liberă sau prin îndepărtarea oricăror suporturi care mențin obiectele să nu cadă. Oamenii percep asimetria dinamică sau anizotropia spațiului cu ajutorul a două simțuri: chinestezic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
figura 15). Privind ansamblul palazzo-ului, remarcăm ambiguitatea presupusă. Precum un centru primar, el apasă în jos pe pământ sau este atras de el sau ambele. În același timp, asemenea unei excrescențe derivate din bază, printr-o mișcare în afară și ascendentă, se evidențiază un anumit efect al turnului. Mărimea și volumul galeriei turnului stabilesc un raport perfect care le echilibrează în contextul ansamblului clădirii. Percepând galeria drept centru secundar dependent de masa primordială a clădirii, aceasta dobândește greutate vizuală datorită distanței
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
provocare la adresa tiraniei solului. O abstracție geometrică poate desfășura, cu o anumită claritate, o mulțime de forțe dinamice care constituie o compoziție sculpturală. La prima vedere, aspectele excentrice ale Obeliscului spart al lui Barnett Newman au o direcție cu precădere ascendentă. Pornind de la o bază piramidală largă, care pare să și atragă energia din pământ și să o concentreze într-un singur punct, o piesă în formă de coloană țâșnește către cer. Dar această primă impresie se schimbă de îndată ce observăm că
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
din oțel, nu ar fixa axa. Împingerea de jos poate, de asemenea, provoca inversarea dinamicii bazei piramidale, făcând-o să crească dintr-un punct de deasupra către lățimea bazei. În acțiunea bidirecțională de-a lungul dimensiunii excentrice a verticalei, dinamica ascendentă și cea descendentă se compensează reciproc, într-un fel de simetrie - o contribuție la centricitatea compoziției. Centrul, atât de clar marcat de punctul de comprimare, este localizat sub mijlocul geometric al monumentului înalt de aproximativ 8 m și, probabil, tot
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
capitol a fost dedicată relației dintre operele de artă și atracția sau înălțarea față de pământ - principala putere excentrică în existența noastră terestră. Am observat că, atât fizic, cât și perceptiv, spațiul experienței noastre este anizotropic, adică unul în care direcția ascendentă diferă fundamental de direcția descendentă. Am mai observat că mijloacele artelor vizuale nu sunt egal dependente de centrul exterior din pământ. O pictură înrămată pe perete are un mare grad de independență - din două motive. În primul rând, cel mai
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pâlnie roșie are maximum de expansiune la buza de sus; coada capacului tigăii o face să pară gata de a fi ridicată și o ploscă galbenă de pe farfurie se înalță ca un horn. Împreună, cele cinci forme alcătuiesc un ansamblu ascendent care influențează puternic starea de spirit a întregului spectacol. Cam atât despre efectul celui mai puternic centru exterior asupra tabloului lui Matisse. Totuși, este la fel de adevărat că distanța picturii față de podea și rama sa protectoare o izolează suficient pentru a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lucru, care introduce noi diferențe calitative: timpul de lucru este în general o perioadă de chin orientată către cealaltă parte, cea a consumului și a odihnei (de multe ori perioadele de odihnă căpătându-și sensul din perspectiva consumului). Astfel, mersul ascendent al progresului este presărat la nivel individual cu discontinuitățile specifice programului de lucru, fiind împărțit în trei mari perioade ale vieții: învățarea, perioada activă (munca) și pensia. Cum iau naștere deciziile colective? Altfel spus, cum se petrece impersonalul se? De
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
determina împlinirea ritualului bocirii pe care nu-1 poate solicita dușmanilor săi și pe care îl vor împlini oile: "Ș-oile s-or strânge,/ Pe mine m-or plânge/ Cu lacrimi de sânge". Prin cântecul fluierelor, autorul anonim reliefează o gradare ascendentă a, zbuciumului sufletesc al eroului, sensibilitatea și dragostea sa față de frumos, dorința de înveșnicire prin artă. prin cântec. Se observă că prin personificarea fluierelor și prin epitetele "cu drag", "duios", "cu foc" se realizează o creștere a dramatismului pe fondul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ne protejăm, dar nu cu riscul rănirii celuilalt și nu într-o manieră agresivă. Și acest model, ca și cel de mai sus produc aceleași efecte defensive, dar fără violență nejustificată. În schimb, modelul celălalt ne blochează într-o dinamică ascendentă, în care violența va escalada continuu. Cele două metode abordează divergențele în modalități cu totul deosebite. Modelul superioritate-inferioritate oferă doar două posibilități: ori am dreptate eu, ori tu. Ne aflăm într-un sistem cu numai două dimensiuni. Prin contrast, modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ai străzii, copii ai familiilor de refugiați, tineri consumatori de droguri sau alcool, copii victime ale traficului). În privința problematicii abuzului asupra copilului, deși după 1990 societatea românească nu a fost pregătită pentru această confruntare, în prezent se constată o dinamică ascendentă a percepției situațiilor de abuz asupra copilului. Se înregistrează încă anumite patternuri culturale specifice unei culturi centrate pe adult, ce conferă familiei un statut închis, de natură să frâneze procesul de conștientizare colectivă a situațiilor de abuz. Copilul este adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în ziua de 15 aprilie 1986), Laurențiu Ulici a făcut o afirmație despre care el însuși a zis că „ține de domeniul stuporii”: Bacovia, Blaga, Arghezi cîntă același „rău ontologic”, primul apasă pe sensul de jos, al doilea pe sensul ascendent, iar al treilea e... Mitică, ia totul în ușor, dovadă versul: „A bătut în fundul lumii cineva”. Aci lui i se pare că e o mică bătaie de joc, o exprimare intenționat vulgară. Ceva ca în Caragiale, unde, n-aș putea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
formă de adaptare calitativ superioară a organismului la cerințele lumii exterioare, desemnează, în opoziție cu idea de „homeostazie” 9care corespunde formei ciclice calitativ stațonare de interdependență între organism și mediu), un nou model, superior, de interdependență, sub formă de „spirală ascendentă”. La nivelul psihologic de interpretare, „fenomenul frustrației” se înscrie, așadar, în noi forme de interdependență a fenomenelor: fie aceea a „spiralei ascendente”, cu tendință de perfecționare, de ridicare a nivelului calitativ al psihicului, fie aceea a „spiralei regresive” în care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
calitativ stațonare de interdependență între organism și mediu), un nou model, superior, de interdependență, sub formă de „spirală ascendentă”. La nivelul psihologic de interpretare, „fenomenul frustrației” se înscrie, așadar, în noi forme de interdependență a fenomenelor: fie aceea a „spiralei ascendente”, cu tendință de perfecționare, de ridicare a nivelului calitativ al psihicului, fie aceea a „spiralei regresive” în care, - așa cum precizează V. Pavelescu, - „sistemul dinamic se angajează într-o vrilă descendentă, fiecare moment al acestui proces de relații ,utuale dintre cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o pierdere calitativă, printr-o degradare a sistemului”. („Invitație la cunoașterea de sine...”, p. 104). În mod normal, însă, contrarierea unei tendințe, ruperea de moment a echilibrului psihic prezent, are menirea de a angaja întregul sistem psihic într-un proces ascendent, de ridicare, prin salturi, pe o treaptă superioară de evoluție. Angajarea într-o formă sau alta a spiralei depinde, desigur, de un complex de factori: de ordin obiectiv, mai ales, care se referă la natura influențelor frustrante; apoi de momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]