3,106 matches
-
stil Second Empire, la arhitectura greoaie stalinistă din perioada comunistă și terminând cu Palatul Parlamentului, o clădire colosală cu șase mii de încăperi, a doua ca mărime în lume după Pentagon. Cele mai importante obiective turistice ale municipiului București sunt: Ateneul Român, Arcul de Triumf, Palatul Băncii Naționale, Teatrul Național, Universitatea București, Parcul Cișmigiu, Grădina Botanică, Parcul Herăstrău, Muzeul Satului, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Istorie al României, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Biserica Stavropoleos
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
literar, publicist și folclorist român-evreu de rit sefard, erudit în domeniul limbii și culturii române și al studiilor iudaice, luptător pentru emanciparea evreilor din România și un important conducător sionist. La scurt timp după ce a fost ales membru în societatea Ateneul Român în 1885 a fost expulzat din România, din ordinul guvernului liberal al lui Ion Brătianu și s-a stabilit în Regatul Unit, unde a deținut funcția de șef rabin (haham) al evreilor sefarzi. În anul 1929 a fost ales
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
În anul 1882 s-a numărat, în această calitate, printre organizatorii celei de a doua așezări de evrei români în Palestina (Eretz Israel), cea de la Samarin, azi Zikhron Ya'aqov. După ce în 1885 Gaster a fost ales membru în societatea Ateneul Român, la scurt timp după aceasta, a fost expulzat din România, din ordinul guvernului liberal al lui Ion Brătianu, ca urmare a protestelor sale față de măsurile legislative restrictive împotriva evreilor și a propagandei antisemite. Stabilindu-se la Londra, după o
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
realizate în 1820 de sculptorul Karl Schmutzer. În timpul cutremurului din 1838, Mânăstirea Radu Vodă a fost ruinată de cutremur. În 1839 este reparată în întregime de Iosif Weltz după planurile lui Xavier Villacrosse și Heinrich Feiser. În locul unde este astăzi Ateneul Român, exista o biserică construită de Mihai Cantacuzino în 1764. Biserica era în stare proastă încă din 1793 și a fost puternic avariată de cutremurul din 1838. Consultat asupra eventualelor reparații, Xavier Villacrosse a recomandat dărâmarea și refacerea turlei și
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
Adormirea Maicii Domnului" la biserica din cimitir și se poate lăuda cu o bogată colecție de artă veche bisericească: icoane, ceramică, broderii, precum și mulaje în ghips aparținând sculptorului G. D. Anghel - cel care a realizat statuia lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Roman - și care și-a trăit aici ultimii ani ai vieții, fiind înmormântat în cimitirul mânăstirii. Cea mai de preț comoară a mânăstirii o reprezintă racla cu părți din Sfintele Moaște ale Sfântului Pantelimon, Sfântului Mucenic Mina și Sfântului Mercurie
Mănăstirea Pasărea () [Corola-website/Science/306131_a_307460]
-
ne-am realizat filmul. În afară de noi mai jucau: Vasiliu Birlic, Nora Piacentini, N.Gărdescu, Sili Vasiliu, Richard Rang, nu lipseau nici mama mea, coana Eugenia și nici tatăl lui Vasilache. Studiourile noastre au fost: Cișmigiul, Grădină Icoanei, Lacul Snagov și Ateneul Popular de pe strada Română`. Printre șlagărele scrise și compuse de N. Stroe este sufficient să ne amintim de `Trurli Trurli`, `Du-mă acasă, măi tramvai`, `Morărită`, `Ninge, ninge`, `Pentru tine”, Nu plâng pentru nimeni”, Dragoste poveste veche. "Acceleratul 402", "Firfirica
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
Amfiteatru, Magazin istoric, Ramuri, ultimul articol din 1987, după ce s-a întors din prima călătorie de lungă durată în marile centre culturale ale Europei. Roumanie, Romanian Review, Pages d’histoire, Tomis (Constanța), Viața românească, Noua revistă română, Arc, Mozaicul (Craiova), Ateneu, Apulum, Revista română de drept. Fiecare apariție era un nou impuls pentru a persevera, o fărâmă de speranță, un motiv care să-i certifice că nu era totul în zadar. Despre avatarurile apariției vol. "Artă și arheologie dacică și romană
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
Muzică București, din anul 2000. Ca profesor, susține masterclass-uri și conferențiază la Birmingham, Tokyo și Sorrento. Imediat după Revoluția din 1989, în perioada ianuarie-mai 1990, este numit director al Filarmonicii "George Enescu". În această calitate acționează pentru revenirea pe scena Ateneului a marilor artiști români din exil: Ileana Cotrubaș, Marina Krilovici, Silvia Marcovici, Radu Lupu, Radu Aldulescu. Îi propune maestrului Sergiu Celibidache să accepte direcția de onoare a Filarmonicii "George Enescu", adresându-i prima invitație oficială de a reveni în țară
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
Radu Lupu, Radu Aldulescu. Îi propune maestrului Sergiu Celibidache să accepte direcția de onoare a Filarmonicii "George Enescu", adresându-i prima invitație oficială de a reveni în țară - împreuna cu Filarmonica din München. De asemenea începe procesul de restaurare a Ateneului Român și redeschide ciclul de concerte de binefacere "Dați un leu pentru Ateneu", în colaborare cu Televiziunea Română, pentru colectarea de fonduri necesare renovării Ateneului. După alegerile din mai 1990, demisionează de la direcția Filarmonicii și se implică în viața publică și
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
onoare a Filarmonicii "George Enescu", adresându-i prima invitație oficială de a reveni în țară - împreuna cu Filarmonica din München. De asemenea începe procesul de restaurare a Ateneului Român și redeschide ciclul de concerte de binefacere "Dați un leu pentru Ateneu", în colaborare cu Televiziunea Română, pentru colectarea de fonduri necesare renovării Ateneului. După alegerile din mai 1990, demisionează de la direcția Filarmonicii și se implică în viața publică și în cea politică, alături de intelectualii și oamenii de cultură români care luptau pentru
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
a reveni în țară - împreuna cu Filarmonica din München. De asemenea începe procesul de restaurare a Ateneului Român și redeschide ciclul de concerte de binefacere "Dați un leu pentru Ateneu", în colaborare cu Televiziunea Română, pentru colectarea de fonduri necesare renovării Ateneului. După alegerile din mai 1990, demisionează de la direcția Filarmonicii și se implică în viața publică și în cea politică, alături de intelectualii și oamenii de cultură români care luptau pentru formarea și structurarea opoziției democratice din România. Între 1996-1997 este membru
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
, colocvial "Gregoriana", (în ) este un ateneu cu sediul în Roma. Moștenitoare al Colegiului Roman fondat de Ignațiu de Loyola, cultivă mai multe discipline printre care științele umane, în mod particular, cele teologice și filozofice. În 18 februarie 1551 Ignațiu de Loyola, întemeietorul ordinului iezuit, a închiriat
Universitatea Pontificală Gregoriană () [Corola-website/Science/305737_a_307066]
-
florale de la Maule cu poemul ""Ideal nocturn"", obținând premiul al treilea. În 1920 adoptă definitiv pentru scrierile sale pseudonimul de Pablo Neruda. La 28 noiembrie 1920 obține premiul întâi la sărbătoarea primăverii din Temuco. În același an devine președinte al "Ateneului literar" al liceului din Temuco și secretar adjunct al "Asociatiei elevilor" din orașul Cautin. Pregătește două cărți - "Insulele ciudate" și "Osteneli zadarnice" - pe care nu le publică. O parte din acestea vor constitui material pentru lucrarea "Crepuscular". În 1921, Pablo
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
din Bacău, ca o răsplată financiară pentru eforturile celor care au obținut premii la olimpiadele școlare naționale.. În anul 1998 este ales cetățean de onoare al orașului Beiuș. În 3 octombrie 2000 organizează concertul susținut de tenorul Jose Carreras la Ateneul Român, cu prilejul aniversarii a zece ani de la constituirea grupului de firme Elvila, concert acompaniat de orchestra Filarmonicii din București, sub bagheta tânărului dirijor spaniol David Gimenez. Începând cu anul 2007, organizează, în colaborare cu Opera Națională din București, câte
Viorel Cataramă () [Corola-website/Science/305330_a_306659]
-
distins cu titlul de laureat la Concursul Național "I. L. Caragiale", în anul 1968. A colaborat sporadic la presa locală și centrală începând cu anul 1968 și intens, la presa locală, după 1989. De asemenea, a colaborat la presa culturală (Luceafărul, Ateneu, Asachi, Apostolul ș.a.). Din anul 1993 locuiește în Franța, la Nevers. A fost distins cu titlul de "Cetățean de onoare" al comunei natale în anul 2014.
Mihai-Emilian Mancaș () [Corola-website/Science/305466_a_306795]
-
a afirmat în literatură încă de pe băncile școlii, făcându-și debutul în anul 1936 la revista ""Vremea"", apoi la revista ""Dacia Rediviva"", al cărei redactor principal a și fost. După ani a colaborat la revistele: ""Gazeta Literară", "Luceafărul", "Magazin Istoric", "Ateneu" și altele. A publicat în revistele centrale bisericești, "Glasul Bisericii", "Mitropolia Olteniei", buletinul și calendarul "Credința" din Detroit, "Renașterea" din Cluj (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). Din punct de vedere al scrisului duhovnicesc, din multele lucrări amintim "Filele de acatist
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Gheorghe Ionescu-Gion (n. 14 octombrie 1857, Pitești - d. 29 iunie 1904, București) a fost un profesor, istoric, ziarist, publicist, cronicar literar și teatral, secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, inspector general în învățământul secundar, vicepreședinte al Ateneului Român, membru corespondent al Academiei Române. A publicat numeroase studii istorice. Principala sa operă este "Istoria Bucureșcilor", publicată la București în 1899, prin care a pus în circulație numeroase documente inedite și informații din străinătate despre București. La moartea lui Gheorghe
Gheorghe Ionescu-Gion (istoric) () [Corola-website/Science/314769_a_316098]
-
în Grădina Publică din Pitești, bustul în bronz al istoricului Gheorghe Ionescu-Gion, realizat în 1907 de Frederic Storck. În prezent, bustul este amplasat în fața Colegiului Național I. C. Brătianu. În 28 octombrie 1928, pe lângă biblioteca publică din Pitești a fost înființat "Ateneul popular Gheorghe Ionescu-Gion". Fundația Culturală "Ateneul Popular Prof. Gheorghe Ionescu-Gion" a fost desființată în 1948 de autoritățile comuniste. În Pitești există o stradă cu numele "Gheorghe Ionescu Gion", cu codul poștal 110310.
Gheorghe Ionescu-Gion (istoric) () [Corola-website/Science/314769_a_316098]
-
în bronz al istoricului Gheorghe Ionescu-Gion, realizat în 1907 de Frederic Storck. În prezent, bustul este amplasat în fața Colegiului Național I. C. Brătianu. În 28 octombrie 1928, pe lângă biblioteca publică din Pitești a fost înființat "Ateneul popular Gheorghe Ionescu-Gion". Fundația Culturală "Ateneul Popular Prof. Gheorghe Ionescu-Gion" a fost desființată în 1948 de autoritățile comuniste. În Pitești există o stradă cu numele "Gheorghe Ionescu Gion", cu codul poștal 110310.
Gheorghe Ionescu-Gion (istoric) () [Corola-website/Science/314769_a_316098]
-
pe timp de vară, în grădina publică a orașului. Această situație durează până în 1895, când se inaugurează o sală de teatru în Palatul Municipal (azi sediu al Prefecturii Bacău), iar teatrului i se atribuie și una din sălile clădirii Palatului Ateneu (care va fi distrusă tot de un incendiu, în 1964). În secolul 20, viața teatrală ia o tot mai mare amploare. Pe scena teatrului băcăuan vin trupe și personalități de marcă ale teatrului românesc: trupa Companiei de Teatru Bulandra, cu
Teatrul Municipal Bacovia () [Corola-website/Science/313592_a_314921]
-
Într-adevăr, în mai multe dintre picturile sale, eroinele energice ale Artemisiei seamănă cu autoportretele sale. Printre tablourile notabile din această perioadă se numără "La conversione della Maddalena" (Convertirea Magdalenei), auto portret, cântăreață la lăută (acum se află în colecția Ateneului Wadsworth, Muzeul de Arta) și "Giuditta con la sua ancella" (Judith și servitoarea ei), acum se află în Palatul Pitti. Artemisia a pictat o a doua versiune a "Giuditta che decapita Oloferne" (Judith ucigându-l pe Holoferne), care acum este
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
Publicitate. Debut literar, cu proză, în revista „Alma Mater” (Universitatea „Al.I.Cuza”, Iași, 1970). Debut în volum, prin concurs, în 1981 (Editura Junimea). Colaborează la „Opinia studențească”, „Cronica (revistă de cultură)|Cronica”, „Convorbiri literare”, „Revista muzeelor”, „Almanahul Convorbirilor literare”, „Almanahul Ateneu”, ziare și reviste din Iași, București, Chișinău, Focșani, Vaslui, Bacău, Bârlad, Cluj, Suceava, Mureș ș.a. Frecventează cenaclurile: „N.Labiș” de la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași (1967-1972); „Ion Creangă” de la Cenaclul de Îndrumare a Creației Populare Iași (1968-1972); „M.Eminescu
Constantin Parascan () [Corola-website/Science/314256_a_315585]
-
populară Radio în perioada 1949-1953. Timp de două decenii, Nicu Stănescu a dirijat în paralel cu Ionel Budișteanu la Orchestra „Barbu Lăutaru”. După trecerea Orchestrei "Barbu Lăutaru" de la Institutul de Folclor la Filarmonica de Stat "George Enescu" (1953), concertele de la Ateneul Român se desfășurau lunar. Numai în anul 1963, formația a susținut 170 de concerte. Sub bagheta lui Nicu Stănescu au evoluat importanți muzicanți precum: cântăreții Maria Tănase, Angela Moldovan, Maria Lătărețu, Ileana Sărăroiu, Ion Luican, Ioana Radu, Mia Braia, Maria
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
Probleme de cinematografie" (1951-1953), profesor de estetică la Institutul de Teatru din București (1953-1959), șef al secției de artă și cronicar dramatic la „Contemporanul" (1954-1969), din 1969 până în 1992 este titularul cronicii dramatice la „România literară". Colaborează și la „Astra", „Ateneu", „Cronica", „Familia", „Ramuri", „Teatrul", „Tribuna", „Viața românească" etc. Pentru publicul larg se face cunoscut cu rubrica „Poșta veselă", pe care o susține ani de-a rândul în cadrul emisiunii „Unda veselă" la Radio București. A scris scenarii radiofonice, pentru filme de
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
dată la "Salonul Oficial de Primăvară" în 1939. În acel an, are și prima sa expoziție personală la Balcic, unde ultimul primar român al Balcicului, Profesorul George Batalli, era văr cu tatăl ei. În 1940 are prima expoziție personală la Ateneu - în sala alturata expunând atunci Ion TUCULESCU. În 1946 are o altă expoziție personală la București, în 1947 primește și Premiul Salonului Oficial. În România cea mai apropiată prietena era scriitoarea Anisoara ODEANU, pe care o cunoscuse în studenție la
Nina Batalli () [Corola-website/Science/318956_a_320285]