4,649 matches
-
1940. Cei doi colaboratori ai lui Lewin arată într‑un articol succint, publicat în 1947, principalele efecte pe care le produce practicarea a „trei variații experimentale ale stilului de conducere: autoritar, democratic, laissez‑faire”. Simplificând și reținând doar extremele (stilul autoritar și stilul democratic), redăm în continuare efectele practicării lor. Efectele practicării stilului de conducere autoritar sunt: # - îngrădirea activității subordonaților și a spontaneității lor; - apariția tendinței de abandonare a responsabilităților proprii în sarcina liderilor; - absența aproape totală a tendinței subordonaților de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
principalele efecte pe care le produce practicarea a „trei variații experimentale ale stilului de conducere: autoritar, democratic, laissez‑faire”. Simplificând și reținând doar extremele (stilul autoritar și stilul democratic), redăm în continuare efectele practicării lor. Efectele practicării stilului de conducere autoritar sunt: # - îngrădirea activității subordonaților și a spontaneității lor; - apariția tendinței de abandonare a responsabilităților proprii în sarcina liderilor; - absența aproape totală a tendinței subordonaților de a lua inițiativa; dimpotrivă, subordonații manifestă tendința de supunere, de apropiere de lideri sau de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de stimă și autorealizare ale subordonaților; de asemenea, el încurajează participarea, răspunzând astfel unor alte trebuințe ale subordonaților, cum ar fi cele de stimulare, de varietate în activitate. Numai că diferența dintre productivitatea grupurilor conduse democratic și a celor conduse autoritar nu este prea mare, ea reușind să se ridice abia la 15% (în medie) (vezi Handy, 1999, p. 100). Pe de altă parte, există și cercetări care indică existența unei corelații pozitive nu numai între stilul democratic și productivitate, ci
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mare, ea reușind să se ridice abia la 15% (în medie) (vezi Handy, 1999, p. 100). Pe de altă parte, există și cercetări care indică existența unei corelații pozitive nu numai între stilul democratic și productivitate, ci și între stilul autoritar și productivitate. Ceea ce diferă însă într‑un caz față de altul este mărimea productivității și „prețul” pe care îl implică ea. Rensis Likert arăta, de exemplu, că practicarea stilului de conducere consultativ se asociază cu o productivitate bună, iar a stilului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care îl implică ea. Rensis Likert arăta, de exemplu, că practicarea stilului de conducere consultativ se asociază cu o productivitate bună, iar a stilului participativ, cu una excelentă, ambele stiluri putând fi subsumate celui democratic. Și practicarea stilului de conducere autoritar‑exploatator se asociază însă cu un anumit grad de productivitate, și anume cu cel mediu, în timp ce stilul autoritar binevoitor se asociază cu o productivitate medie spre bună, deși cu un grad considerabil de absenteism și de fluctuație a forței de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o productivitate bună, iar a stilului participativ, cu una excelentă, ambele stiluri putând fi subsumate celui democratic. Și practicarea stilului de conducere autoritar‑exploatator se asociază însă cu un anumit grad de productivitate, și anume cu cel mediu, în timp ce stilul autoritar binevoitor se asociază cu o productivitate medie spre bună, deși cu un grad considerabil de absenteism și de fluctuație a forței de muncă (apud Cole, 2000, p. 73). Toate aceste date ne atenționează asupra necesității interpretării nuanțate a corelațiilor dintre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de conducere este mai eficient? Răspunsul nu este, după cum ar părea la prima vedere, deloc ușor de formulat. Prima tipologie a stilurilor de conducere elaborată de Lewin, Lippitt și White sugerează că stilul democrat ar fi mai eficient decât cel autoritar. Efectele practicării lor, prezentate în secțiunea anterioar\, susțin și demonstrează această idee. Ne reamintim că stilul de conducere autoritar se asocia numai cu efecte negative, pe când cel democrat numai cu efecte pozitive, de unde concluzia că acesta din urmă este superior
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tipologie a stilurilor de conducere elaborată de Lewin, Lippitt și White sugerează că stilul democrat ar fi mai eficient decât cel autoritar. Efectele practicării lor, prezentate în secțiunea anterioar\, susțin și demonstrează această idee. Ne reamintim că stilul de conducere autoritar se asocia numai cu efecte negative, pe când cel democrat numai cu efecte pozitive, de unde concluzia că acesta din urmă este superior primului. O asemenea concluzie a fost preluată și perpetuată și de alți autori, ea continuând să fie susținută multă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este superior primului. O asemenea concluzie a fost preluată și perpetuată și de alți autori, ea continuând să fie susținută multă vreme. Chiar mai aproape de zilele noastre o găsim argumentată teoretic. Superioritatea stilului de conducere democratic în opoziție cu cel autoritar apare cu multă evidență în urma unor analize de tip comparativ. Stilul democrat „creează raporturi optime de interacțiune între subiecți și sarcină, rezolvarea problemelor apărând ca rezultat al propriei activități a subiecților”, în timp ce stilul autoritar „apare ca un sistem de comenzi
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducere democratic în opoziție cu cel autoritar apare cu multă evidență în urma unor analize de tip comparativ. Stilul democrat „creează raporturi optime de interacțiune între subiecți și sarcină, rezolvarea problemelor apărând ca rezultat al propriei activități a subiecților”, în timp ce stilul autoritar „apare ca un sistem de comenzi și ordine externe, care «astupă» perspectiva muncii și barează calea oricărei independențe de acțiune”. Dacă în primul caz se induce subordonaților o motivație internă care dă posibilitatea stabilirii unor relații pozitive atât cu sarcina
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lucru, cât și cu oamenii, prevenindu‑se, în felul acesta, încărcarea cu tensiune și agresivitate, în cel de‑al doilea caz se induce subordonaților o motivație externă care permite interacțiunea lor cu sarcina numai atâta vreme cât există prezența și presiunea liderului autoritar, din punct de vedere psihologic ei fiind „deschiși” influențelor perturbatoare din afară. Ca urmare a practicării stilului de conducere democrat, se creează condiții pentru a reuni într‑un tot armonios eficiența și climatul socioafectiv din grup, în timp ce, ca urmare a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
psihologic ei fiind „deschiși” influențelor perturbatoare din afară. Ca urmare a practicării stilului de conducere democrat, se creează condiții pentru a reuni într‑un tot armonios eficiența și climatul socioafectiv din grup, în timp ce, ca urmare a practicării stilului de conducere autoritar, subordonații se încarcă de tensiuni emoționale, devin agresivi, sunt gata oricând să „migreze” din câmpul sarcinii, ceea ce face ca între eficiența și atmosfera din grup să apară o discrepanță (Golu, 2004, pp. 204‑205). Cu timpul, ideea superiorității stilului democrat
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
încarcă de tensiuni emoționale, devin agresivi, sunt gata oricând să „migreze” din câmpul sarcinii, ceea ce face ca între eficiența și atmosfera din grup să apară o discrepanță (Golu, 2004, pp. 204‑205). Cu timpul, ideea superiorității stilului democrat față de cel autoritar a început să cedeze, lăsând locul unor interpretări mult mai nuanțate. Diverși autori care au introdus în tipologiile lor diferite tipuri de stiluri autoritare (autoritar strict și autoritar binevoitor - la Brown, 1954; autoritar exploatator și autoritar binevoitor - la Likert, 1961
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
apară o discrepanță (Golu, 2004, pp. 204‑205). Cu timpul, ideea superiorității stilului democrat față de cel autoritar a început să cedeze, lăsând locul unor interpretări mult mai nuanțate. Diverși autori care au introdus în tipologiile lor diferite tipuri de stiluri autoritare (autoritar strict și autoritar binevoitor - la Brown, 1954; autoritar exploatator și autoritar binevoitor - la Likert, 1961; stilul directiv - la House, 1971 etc.) și au arătat că practicarea acestora se asociază uneori cu efecte pozitive. De exemplu, stilul directiv descris de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o discrepanță (Golu, 2004, pp. 204‑205). Cu timpul, ideea superiorității stilului democrat față de cel autoritar a început să cedeze, lăsând locul unor interpretări mult mai nuanțate. Diverși autori care au introdus în tipologiile lor diferite tipuri de stiluri autoritare (autoritar strict și autoritar binevoitor - la Brown, 1954; autoritar exploatator și autoritar binevoitor - la Likert, 1961; stilul directiv - la House, 1971 etc.) și au arătat că practicarea acestora se asociază uneori cu efecte pozitive. De exemplu, stilul directiv descris de House
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
2004, pp. 204‑205). Cu timpul, ideea superiorității stilului democrat față de cel autoritar a început să cedeze, lăsând locul unor interpretări mult mai nuanțate. Diverși autori care au introdus în tipologiile lor diferite tipuri de stiluri autoritare (autoritar strict și autoritar binevoitor - la Brown, 1954; autoritar exploatator și autoritar binevoitor - la Likert, 1961; stilul directiv - la House, 1971 etc.) și au arătat că practicarea acestora se asociază uneori cu efecte pozitive. De exemplu, stilul directiv descris de House se asociază pozitiv
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
timpul, ideea superiorității stilului democrat față de cel autoritar a început să cedeze, lăsând locul unor interpretări mult mai nuanțate. Diverși autori care au introdus în tipologiile lor diferite tipuri de stiluri autoritare (autoritar strict și autoritar binevoitor - la Brown, 1954; autoritar exploatator și autoritar binevoitor - la Likert, 1961; stilul directiv - la House, 1971 etc.) și au arătat că practicarea acestora se asociază uneori cu efecte pozitive. De exemplu, stilul directiv descris de House se asociază pozitiv cu satisfacția și așteptările subordonaților
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stilului democrat față de cel autoritar a început să cedeze, lăsând locul unor interpretări mult mai nuanțate. Diverși autori care au introdus în tipologiile lor diferite tipuri de stiluri autoritare (autoritar strict și autoritar binevoitor - la Brown, 1954; autoritar exploatator și autoritar binevoitor - la Likert, 1961; stilul directiv - la House, 1971 etc.) și au arătat că practicarea acestora se asociază uneori cu efecte pozitive. De exemplu, stilul directiv descris de House se asociază pozitiv cu satisfacția și așteptările subordonaților atunci când sarcina este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
există stiluri perfecte, ideale (numai cu efecte pozitive) și nici stiluri total ineficiente, reprobabile (numai cu efecte negative). Dimpotrivă, practicarea fiecărui stil în parte se asociază atât cu obținerea unor efecte pozitive, cât și a unora negative. De exemplu, stilul autoritar crește productivitatea intelectuală, operațională a grupului, scurtează procesul luării deciziilor, dezvoltă spiritul de disciplină la subordonați etc.; tot stilul autoritar generează însă colective de muncă neînchegate, apatice sau agresive în raport cu conducătorul, influențează negativ atitudinea față de muncă, nu ia în considerare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fiecărui stil în parte se asociază atât cu obținerea unor efecte pozitive, cât și a unora negative. De exemplu, stilul autoritar crește productivitatea intelectuală, operațională a grupului, scurtează procesul luării deciziilor, dezvoltă spiritul de disciplină la subordonați etc.; tot stilul autoritar generează însă colective de muncă neînchegate, apatice sau agresive în raport cu conducătorul, influențează negativ atitudinea față de muncă, nu ia în considerare diferitele tipuri de motivații ale subordonaților, atrage după sine un „consum uman” prea mare, defavorabil funcționării firești a personalității umane
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unui stil de conducere trebuie analizate profund și multilateral, deoarece apar contradicții între esență și aparență. Efectul considerat la un moment dat ca fiind pozitiv ar putea fi numai aparent pozitiv, în realitate el fiind negativ. Este adevărat că stilul autoritar scurtează procesul luării deciziilor, dar crește probabilitatea apariției unor decizii incorecte, deoarece probabilitatea ca un singur om să greșească este mai mare decât probabilitatea greșelii comise de către un grup întreg. Din caracterul bipolar al relațiilor dintre șef și subordonat ar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unitatea fundamentală devine individul, și nu grupul, ceea ce conduce la apariția grupurilor informale și sugerează pasivitatea la subordonați, necesitatea exercitării unui control excesiv din partea conducătorului. Chiar crearea disciplinei, care este invocată ca o latură forte, pozitivă a stilului de conducere autoritar, este o slăbiciune a lui, deoarece disciplina nu este liber consimțită, ci impusă prin control și supravegheri abuzive, ea indicând lipsa disponibilității conducătorului de a motiva lucrătorii și, mai ales, de a rezolva problemele ivite și prin alte metode și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
trebuie să fim satisfăcuți doar de efectele imediate, momentane ale practicării unui stil de conducere, ci să le avem în vedere și pe cele viitoare, îndepărtate. Cercetările lui Likert au demonstrat cu multă forță de convingere că stilul de conducere autoritar duce la început la obținerea unor rezultate bune, dar, pe măsură ce se persistă în aplicarea lui, moralul grupurilor este din ce în ce mai afectat. Nici cele cinci stiluri din clasificarea lui Blake și Mouton nu sunt scutite de o serie de efecte pozitive sau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
întreprinse au arătat că stilurile de conducere sunt inegal productive tocmai în funcție de particularitățile situației în care sunt practicate. Aceasta înseamnă că unele stiluri sunt mai potrivite pentru anumite situații, în timp ce alte stiluri - pentru alte situații. De exemplu, stilul de conducere autoritar ar fi mai nimerit și mai eficient în acele situații care implică urgențe, luarea unor decizii rapide, când se lucreează în munci periculoase ce necesită respectarea unor reguli de securitate, când grupul depinde de șefi diferiți etc., iar stilul de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care contează reunirea eforturilor lor în vederea atingerii obiectivelor comune. În culturile care nu valorizează participarea la conducere ca fiind legitimă, în grupurile în care subordonații au nevoi scăzute de independență și de autorealizare, în sarcinile repetitive etc., stilul de conducere autoritar va fi mai eficient decât cel democrat. Perioadele și momentele de schimbare organizațională demonstrează cel mai bine utilitatea criteriului situațional în evaluarea eficienței stilurilor de conducere. Mai demult Larry E. Greiner (1972) stabilea 5 etape previzibile de evoluție și de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]