2,921 matches
-
toți. Și toate aceste fantome au avut de gând să nu mai lase pe nimeni să urce în tren, să-și lase ușile închise pentu totdeauna, mereu să și le blocheze la intrarea în vagoane. Și să-l atace pe băiețelul care a făcut asta, că ele voiau să rămână secret asta. Credeau că gara-fantomă e ascunsă bine și nu știe nimeni de ea. Copilul a descoperit-o și nu le-a convenit. Ce au spus, au făcut. Și nimeni n-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
o iubesc și pe Mihaela Cosânzeana... - vine răspunsul prompt. Atunci dormi cu ea la noapte - zice mama. - Dorm cu tine noaptea și cu ea dimineața fac alte treburi. Mă voi juca cu ea cât timp ești tu plecată la serviciu. (Băiețelul nostru logic are întotdeauna soluții.) *** (Eu, tati) vin cu o altă idee: Crabul-colorat (tot cel care i-o răpise și pe prima iubită) apare și îi oferă 50 de bani, ca să îi dea lui Păpușica. (De fapt, bineînțeles, tati e
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
care i-o răpise și pe prima iubită) apare și îi oferă 50 de bani, ca să îi dea lui Păpușica. (De fapt, bineînțeles, tati e cel care pune 50 de bani între cleștii Crabului de plastic și îl întreabă pe băiețel dacă nu o vinde cumva pe Mihaela-Cosânzeana.) - Nu, că m-am căsătolit cu ea, răspunde Dragoș-cel-de-3-ani. - Dar îți dau 50 de bani, poți să îți iei bomboane de toți banii ăștia. - Bine, ți-o dau, admite el, dar promiți că
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
am vorbit despre lansarea de carte. Am ajuns acolo, am intrat în bibliotecă și, în partea dreaptă, era o sală mare, încăpătoare. Am intrat și, deja, erau prezenți unii oameni. M-am apropiat de mesele din față, unde erau un băiețel și două doamne. Una dintre ele era doamna Ludmila, într-o rochie roză, dădea impresia acea rochie că este confecționată din niște petale. Am întins buchetul de flori și am auzit, pentru prima dată, vocea acestei femei. O voce atât
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
e cu totul altă poveste și va trebui să ne referim la cazul colegilor de care spuneam ceva mai înainte. S-au hotărât, au făcut demersuri serioase la o casă de copii din orașul vecin, educatoarea le a recomandat un băiețel de aproape 3 ani, l-au văzut, le-a plăcut, s-au atașat de el ca de o ultimă speranță și în cele din urmă înconjurat de prea multă dragoste l-au adus în casa lor și în viața lor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să avem două nașteri simultane... - În timp ce eu mă ocup de colega noastră, tu vezi de Rafira. N-o auzi!? Ocheșica asta e în stare să scoale în picioare tot spitalul... - După un travaliu de aproape patru ore, Rafira născu un băiețel dolofan, cu perișor negru, creț, cu o față măslinie, care cum dădu cu ochii de noua lui lume, scoase un țipăt ce nu părea nicidecum a fi un crâmpei dintr-un cântec. Moașa îi igieniză ombilicul și-l încredință Olgăi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
părea nicidecum a fi un crâmpei dintr-un cântec. Moașa îi igieniză ombilicul și-l încredință Olgăi. Aceasta depuse copilul într-un pătuc și alergă la Ina. Durerile greu de imaginat ale Inei aveau să se curme prin aducerea unui băiețel blonduț, destul de bine făcut, care cântărea aproape 3,950 kg fără scutece. Olga îl preluă de la moașă cu gândul să-l așeze într-un pătuc rezervat noilor născuți. În acest timp, nu se știe cum, soțul Rafirei împreună cu o șleahtă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
era suspectată de cineva, asigurându-se în acest fel că nici un ochi nechemat nu-i urmărește mișcările. Îndoielile o mai țineau totuși locului. Era răscolită de întrebarea: să comită, să nu comită acel gest suprem, dar când îl puse pe băiețel în pătuc, deja se hotărâse. Luă două brățări albastre cu numărul 25 și le puse una copilului și una la mâna Rafirei. Apoi, cu un calm pe care nu-și dădea seama nici ea de unde îl procurase, luă alte două
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
numărul 25 și le puse una copilului și una la mâna Rafirei. Apoi, cu un calm pe care nu-și dădea seama nici ea de unde îl procurase, luă alte două brățări albastre cu numărul 13 și puse una la mâna băiețelului Rafirei, care acum devenea al Inei, și același număr urma să-l pună și la mâna noii mame, Ina. Invidia încolțită cândva, în loc să se topească, adăugase noi dimensiuni la edificiul răzbunării zidărit de Olga în nopțile și zilele ei pline
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu erau semne care să ne avertizeze... Cum se simte Ina, i-a fost greu? - Olga mi-a spus că a avut o naștere dificilă, dar acum totul a trecut, e bine! Ne-a promis că în curând ne aduce băiețelul la geam... Poți să mai rămâi? - Cum să nu, dar alerg până la colțul străzii să iau un buchet de flori! - Bine, mamă, te aștept... Peste zece minute, Alex reapăru cu un buchet enorm de trandafiri albi, superbi, pe care mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de cioburi. O fi paharul în care s-au adunat toate otrăvurile acumulate în sufletul meu de-a lungul timpului?, gândi Olga. Veni apoi lângă mama Inei și lângă Alex, șoptindule: - S-a trezit Ina, vă conduc la ea. - Dar băiețelul? - Dacă aveți puțină răbdare, o să-l vedeți... Copleșită de fapta ei reprobabilă, tot amâna cu bună știință momentul prezentării copilului Inei. Cum deschise Alex ușa, Ina întâlni ochii veseli ai soțului ei, radiind de bucurie. Starea lui euforică îi făcu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai vadă câteva secunde pe Ina. - Ei, ți-ai văzut feciorul? îl întrebă Ina. - Da, e frumos, seamănă cu bunicul meu, e brunețel... Încercă el să se consoleze. - Ce nume vrei să-i punem? - Nu spuneai tu că dacă e băiețel, o să l cheme Mihai? - Bine, așa o să-l trecem în acte: Mihai Georgescu. E un nume de poet, de domnitor, glumi el... - Sună frumos! Am să-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un copil normal, numai zâmbet și bucurie, îți scriu, știind că și tu vei trăi clipele mele de plinătate și fericire. Ina, draga mea, într-o mână țin bucuria despre care îți scriu și în alta necazul meu cel mare: băiețelul meu, Petrișor, care împlinește în curând trei ani, deși pare a înțelege tot ce-l înconjoară, se exprimă cu multă greutate și nu se poate sluji de picioare. Stă toată ziua într un cărucior cu rotile. În afara infirmității cu care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
câte ceva, se gândea că nimeni în afară de buna lui soție nu ar fi făcut aceste sacrificii. Și el...! Mihăiță, după ce își făcea temele, stătea mereu în preajma tatălui său și-i punea necontenit aceeași și aceeași întrebare: - Te doare rău, tăticule!? - Nu, băiețel, mă doare bine! Râdeau amândoi, deși starea de inconfort a lui Alex, grija șantierului, tainica însemnare din jurnalul Inei, numai motive de veselie nu erau. Luna aceea, supranumită și luna gipsului, trecu nespus de greu. Chiar după desprinderea platoșei albe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mine dorința de a trăi, nu atât pentru mine cât mai ales pentru îngerașul meu. Ina lăsă o clipă scrisoarea deoparte, reflectând: Curios, de ce îmi vorbește de un singur copil? se întrebă ea. S-o fi întâmplat oare ceva cu băiețelul ei, despre care mi-a scris că are probleme de sănătate? Mai stătu așa câteva clipe, apoi alungă nedumeririle care o încercară și continuă să citească scrisoarea abia începută. De ce or fi ținând totuși oamenii atât de mult la viață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
răzgândise și rupsese scrisoarea; așa că Ina nu avea de unde să știe de moartea lui Petrișor. Olga făcu o pauză. Se vedea că fiecare cuvânt o obosea.În acest timp, Ina căută să-și amintească dacă primise o scrisoare cu privire la dispariția băiețelului Olgăi. Nu, nu primise, dar lăsă ca totul să curgă fără a răscoli fapte neînscrise în noianul agendei memoriei sale. - Fetița e la mama... Olga se opri din nou. Făcu o pauză, privind străină pereții rezervei. Se vedea că altele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
totdeauna, către copilul lui Vasile Zidaru, care se legăna, cățărat pe ulucile portiței, lălăind cât îl țineau plămânii. Ioana dădea de mâncare purcelului mai în fundul ogrăzii, care era una cu grădina. Îi ținea ceaunul cu lături și-l îndemna: "Mănîncă, băiețelul mamei, hai mănîncă!" Porcul însă își scoase deodată râtul din zeama de tărâțe și trecu la celălalt ceaun gol, scormonind după rămășițe. Baba se supără: "Nebun ești, ori nu ți-e bine, măi porcule?... Na, aici, crapă, mînca-te-ar cîinii!" în vreme ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu muște pe vreun trecător. Până să deznoade el sfoara, Ioana se înapoia cu oalele pline. Copilul o interpelă, urmînd-o în ogradă: ― Ne lași să ne jucăm cu câinii matale și cu cățeaua noastră?... Ai?... Ne lași? Baba nu răspunse. Băiețelul se obișnuise la ea, fiindcă până deunăzi a ținut aci pe nepotu-său Costică, tot de vreo cinci ani, negru ca un pui de țigan și ștrengar de n-avea pereche în sat. Rămas acum singur, Nicu își găsea petrecere când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
maică-sa, s-a supărat că o face de rușinea satului. Bătrâna i-a răspuns cu puțină amărăciune: ― De, draga mamei, v-am răbdat destul... Pe urmă s-a împăcat și Florica și, de cum s-a desprimăvărat, a trimis pe băiețelul cel mai mărișor, pe Costică, să mai stea pe la bunică-sa, să-i ție de urât și să scape de un mâncător. Copilul a necăjit-o pe Ioana toată vara și toamna, până deunăzi, i-a întors pe dos căsuța
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ioana, care venea pe marginea uliței, era numai noroi din cap până-n picioare și-și scutura hainele bombănind. Din jos se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țâță și altul, de vreo patru ani, de mână. Băiețelul, desculț ca și mă-sa, împiedicîndu-se în poala cămășii lungi cu care frământa noroiul, scâncea întruna: ― Mi-e foame, mamă! Și femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mână, necăjită: ― Taci, maică, taci-taci! Mașina dispăruse cu mâna albă ca o turturică. Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici n-aveau de ce: ― Spune, muiere, din fir în păr, că nu te mănâncă nimeni! o îndemnă Ignat cu blândețe. Vrem să știm și noi poruncile și să nu greșim! În sfârșit Anghelina își luă inima-n dinți: ― Plecasem cu băiețelul de mână până la soacră-mea, să-mi mai împrumute nițel porumb... când treceam pe la biserică tocmai trăgeau clopotele de sfânta evanghelie și mă închinam, și-mi era rușine, că de atâtea griji și necazuri nici la sfânta slujbă nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Era desculț, cu capul gol, cu o cămașă murdară, ruptă și cu mânecile largi. Cum se depărtă puțin își recăpătă zburdălnicia obișnuită, iar ajungând la cocioaba babei Ioana, înainte chiar de a intra în ogradă, începu să cheme pe Nicu, băiețelul lui Vasile Zidaru, de peste drum, cu niște strigăte de să răscoale toți vecinii. Baba Ioana era necăjită cu o găină care căzuse cloșcă, o așezase pe ouă și acuma, după o săptămână, nu mai voia să stea, încît o făcea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în alta, ascultând, bombănind, blestemând. Parcă un vânt nehotărât ar fi împins-o încoace și încolo, mulțimea se zvârcolea și se aprindea. Cârciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon: ― De-al lui Pavel vorbiți? De băiețel?... Ia lăsați-l dracului, măi creștini, că-i obraznic și neastâmpărat de n-are pereche!... Că doar și tu I-ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
harță. ― Mai bine-mi dădea o palmă decât să mă trăsnească cu vorbe d-astea! strigă Petre mai zbătîndu-se, dar totuși mai domolit. Că nici nu i-am furat nimic și nici nu I-am huiduit, dacă am luat partea băiețelului! ― Așa-i soarta noastră! zise Toader Strâmbii amărât. Când ne bat boierii, în loc să întoarcem bățul ori măcar să țipăm, ne apucăm să ne batem între noi pe bătaia lor! ― Bine zici, Toadere! bombăni și Ignat Cercel cu glasu-i jalnic. Uite-așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parc-ar fi venit de la un mort. În jurul lui, țăranii se îngrămădiră cu nouă curiozitate, ca și când din gura lui ar fi așteptat cuvântul de mântuire. Cârciumarul, ca să dreagă vorbele de adineaori, rupse gheața din prag: ― Da ce-i, Pavele, cu băiețelul tău?... Ce-a pățit cu boierii? ― Aoleu, nu mă mai întreba, Cristache, și lasă-mă-n plata Domnului, că amărât ca mine nu mai poate fi om sub soare! răbufni țăranul cu un glas în care era mai multă ură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]