2,980 matches
-
Coreea, China. Zona Antarctică Braziliană are o economie slab dezvoltată, ca urmare a condițiilor naturale și a poziției economico-geografice nefavorabile (inaccesibilitatea teritoriului,distanțe foarte mari față de centrele economico-culturale, etc.). Principalele ramuri ale economiei acestei zone îndepărtate o reprezintă pescuitul (pește,balene,foci) și turismul, acesta din urmă fiind cea mai importantă ramură. Pe lîngă turismul științific, Z.A.B. mai este vizitată de mulți turiști care apreciază peisajele antarctice din regiunea Berkner, coloniile de pinguini din regiunea Elephant sau băile în
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
William Baffin. William Edward Parry a numit-o întâi insula Devon de Nord, după comitatul Devon din Anglia. . În august 1924 pe insula a fost înființată o așezare, Dundas Harbour, pentru a ajuta la împiedicarea activităților străine de vânătoare de balene. În 1933, acest avanpost a fost închiriat către Compania Golfului Hudson, iar în 1934, 53 familii de inuiți au fost relocate pe insulă. Condițiile climatice foarte grele au dus la abandonarea așezării în 1936. Dundas Harbour a fost repopulat din
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
pe o insulă din apropierea peninsulei Melville și Hall Beach (numită în inuktitut "Sanirajak", cu 654 locuitori în 2006) pe coasta peninsulei Melville. Apele sunt foarte bogate în nutrienți și favorizează în special dezvoltarea fitoplanctonului, ceea ce determină și o migrare a balenelor de Groenlanda ("balaena mysticetus") și a belugilor dinspre strâmtoarea Hudson, unde iernează, înspre nordul bazinului, în fiecare vară, dar și prezența în număr mai mare a a narvalilor. Poliniile din bazinul Foxe atrag un mare număr de foci cu barbă
Bazinul Foxe () [Corola-website/Science/316802_a_318131]
-
și Scott sunt scăldate direct de apele Oceanului Antarctic. Zona Antarctică Neozeelandeză are un ecosistem sărac, mai ales în ceea ce privește vegetația (mușchi, licheni, alge). Fauna este puțin mai bogată, cuprinzând păsări (albatrosul, furtunarii, lupul-de-mare, pinguinul, cormoranul, rândunica-de-mare), mamifere (foca, elefantul-de-mare, morsa, balena, leopardul-de-mare), precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton etc). Acestea se dezvoltă pe solurile antarctice ale tundrei și deșerturilor polare sudice. Protecția naturii în Zona Antarctică Neozeelandeză este asigurată de poziția ei pe glob, la adăpost de masele de turiști
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
Orca (denumirea științifică , numită de asemenea "balenă ucigașă") este cel mai mare membru din familia delfinilor. Orcile sunt ușor de recunoscut datorită culorilor caracteristice, alb si negru, și sunt considerate animale foarte inteligente. Orca poate atinge 10 metri lungime și o greutate de circa 7 tone. În ciuda
Orcinus orca () [Corola-website/Science/315008_a_316337]
-
față de care manifestă chiar atașament. Orcile sunt mamifere marine care pot atinge 10 metri lungime și o greutate de circa 7 tone. Orcile călătoresc deseori în grupuri și sunt ușor de recunoscut datorită culorilor caracteristice, alb si negru. Denumirea de balenă ucigașă se datorează fălcilor puternice ale acestui animal, și dinților lungi și ascuțiți, de formă conică, 50 la număr. Din dieta lor fac parte peștii, cefalopodele, alte mamifere marine (incluzând și alte specii de balene, pe care le vânează in
Orcinus orca () [Corola-website/Science/315008_a_316337]
-
alb si negru. Denumirea de balenă ucigașă se datorează fălcilor puternice ale acestui animal, și dinților lungi și ascuțiți, de formă conică, 50 la număr. Din dieta lor fac parte peștii, cefalopodele, alte mamifere marine (incluzând și alte specii de balene, pe care le vânează in grup, utilizand diferite strategii). Când vânează ele pot atinge viteze de până la 60 km/h. Hrana lor preferată este tonul ("Thunnus thynnus"), motiv pentru care orcile pot fi des observate urmărind vasele de pescuit; spre
Orcinus orca () [Corola-website/Science/315008_a_316337]
-
Hrana lor preferată este tonul ("Thunnus thynnus"), motiv pentru care orcile pot fi des observate urmărind vasele de pescuit; spre disperarea pescarilor, ele rup adesea plasele pentru a ajunge la mult râvnita delicatesă. Nu au fost raportate cazuri în care balena ucigașă să atace oameni sau vase. Orcile pot fi întâlnite în mai toate oceanele lumii, dar preferă apele reci și temperate. Unele populații migrează, în timp ce altele rămân populații locale, eventual călătorind pe distanțe scurte și pe rute predictibile. Perioada de
Orcinus orca () [Corola-website/Science/315008_a_316337]
-
este reconstituită, asfel încât la un act sexual el va fi lezat și va sângera, putând livra "dovada" virginității. La unele mamifere himenul nu este decât o mică cută inelară la deschiderea vaginului. Himenul este prezent la cimpanzei, elefanți, lamantini, balene și cai .
Himen () [Corola-website/Science/315020_a_316349]
-
gură este prevăzută cu dinți. Nu are înotătoare dorsala. Delfinul alb măsoară de la trei până la cinci metri lungime și are o greutate medie de 1,4 -1,5 tone. 50% din greutatea lor este grăsime, semnificativ mai mult decât la balenele non-arctice, al căror corp este doar 20% grăsime. Stratul este de 10 centimetri grosime. Masculii sunt puțin mai mari decât femelele. Acestea au o greutate medie de 1350 kilograme, iar masculii 1500 kilograme. Se hrănește cu pește, cefalopode și crustacee
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
Balena cu cocoașă ("Megaptera novaeangliae") este un mamifer marin din familia Balaenopteridae (balenelor brăzdate), fiind unicul reprezentant actual al genului "Megaptera" (balene cu cocoașă). Denumirea acestei specii provine fie de la înotătoarea dorsală care amintește de un gheb, fie de la deprinderea animalului
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
Balena cu cocoașă ("Megaptera novaeangliae") este un mamifer marin din familia Balaenopteridae (balenelor brăzdate), fiind unicul reprezentant actual al genului "Megaptera" (balene cu cocoașă). Denumirea acestei specii provine fie de la înotătoarea dorsală care amintește de un gheb, fie de la deprinderea animalului de a-și încovoia puternic spatele în timpul înotului. În lucrările științifice, balena
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
Balena cu cocoașă ("Megaptera novaeangliae") este un mamifer marin din familia Balaenopteridae (balenelor brăzdate), fiind unicul reprezentant actual al genului "Megaptera" (balene cu cocoașă). Denumirea acestei specii provine fie de la înotătoarea dorsală care amintește de un gheb, fie de la deprinderea animalului de a-și încovoia puternic spatele în timpul înotului. În lucrările științifice, balena cu cocoașă a fost descrisă pentru prima oară ca
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
balenelor brăzdate), fiind unicul reprezentant actual al genului "Megaptera" (balene cu cocoașă). Denumirea acestei specii provine fie de la înotătoarea dorsală care amintește de un gheb, fie de la deprinderea animalului de a-și încovoia puternic spatele în timpul înotului. În lucrările științifice, balena cu cocoașă a fost descrisă pentru prima oară ca „"baleine de la Nouvelle Angleteer"”, în „Le Règne animal” scrisă de Mathurin Jacques Brisson în 1756. În 1781, genul a fost descris de Georg Borowski, care a transformat denumirea balenei în latină
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
lucrările științifice, balena cu cocoașă a fost descrisă pentru prima oară ca „"baleine de la Nouvelle Angleteer"”, în „Le Règne animal” scrisă de Mathurin Jacques Brisson în 1756. În 1781, genul a fost descris de Georg Borowski, care a transformat denumirea balenei în latină: "Balaena novaeangliae". La începutul secolului al XIX-lea, ihtiologul francez Lacépède a schimbat numele binomial al animalului în "Balaenoptera jubartes", și a mutat specia din familia "Balaenidae" în familia "Balaenopteridae". În 1846, zoologul britanic John E. Gray a
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
latină: "Balaena novaeangliae". La începutul secolului al XIX-lea, ihtiologul francez Lacépède a schimbat numele binomial al animalului în "Balaenoptera jubartes", și a mutat specia din familia "Balaenidae" în familia "Balaenopteridae". În 1846, zoologul britanic John E. Gray a clasificat balena cu cocoașă drept "Megaptera longpinna", iar în 1932 naturalistul american Remington Kellogg i-a schimbat numele speciei în "novaeangliae". Ultimul a mai descris și cele mai vechi fosile ale balenelor cu cocoașă — "Megaptera miocaena", datând din miocenul târziu. De asemenea
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
Balaenopteridae". În 1846, zoologul britanic John E. Gray a clasificat balena cu cocoașă drept "Megaptera longpinna", iar în 1932 naturalistul american Remington Kellogg i-a schimbat numele speciei în "novaeangliae". Ultimul a mai descris și cele mai vechi fosile ale balenelor cu cocoașă — "Megaptera miocaena", datând din miocenul târziu. De asemenea, au fost descoperite rămășițe ale balenelor cu cocoașă din pliocenul târziu și pleistocen, în America de Nord, și din pliocenul superior, în Europa. Denumirea genului "Megaptera" provine din cuvintele grecești μεγα- (imens
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
iar în 1932 naturalistul american Remington Kellogg i-a schimbat numele speciei în "novaeangliae". Ultimul a mai descris și cele mai vechi fosile ale balenelor cu cocoașă — "Megaptera miocaena", datând din miocenul târziu. De asemenea, au fost descoperite rămășițe ale balenelor cu cocoașă din pliocenul târziu și pleistocen, în America de Nord, și din pliocenul superior, în Europa. Denumirea genului "Megaptera" provine din cuvintele grecești μεγα- (imens) și -φτερό (aripă), făcând referire la dimensiunile extraordinare ale înotătoarelor laterale. Denumirea speciei se traduce ca
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
în Europa. Denumirea genului "Megaptera" provine din cuvintele grecești μεγα- (imens) și -φτερό (aripă), făcând referire la dimensiunile extraordinare ale înotătoarelor laterale. Denumirea speciei se traduce ca "a noii Anglii", întrucât primul exemplar a fost capturat pe țărmul Noii Anglii. Balena cu cocoașă este un animal de dimensiuni foarte mari, cu gabaritele unui autobuz școlar. Lungimea medie a corpului unui adult variază între 13,5 m la masculi și 14,5 m la femele (în perioada anilor 1949-1962, femelele capturate în
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
medie a corpului unui adult variază între 13,5 m la masculi și 14,5 m la femele (în perioada anilor 1949-1962, femelele capturate în apele antarctice și australiene aveau dimensiuni reduse față de masculii din aceleași regiuni). Cele mai impunătoare balene cu cocoașă ating lungimea de 17-18 m, dar sunt rar întâlnite. Greutatea medie este de 30 t, iar cea maximă — 48 t. Dintre toate balenele brăzdate, cele cu cocoașă dispun de cel mai gros strat de grăsime raportat la dimensiunile
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
apele antarctice și australiene aveau dimensiuni reduse față de masculii din aceleași regiuni). Cele mai impunătoare balene cu cocoașă ating lungimea de 17-18 m, dar sunt rar întâlnite. Greutatea medie este de 30 t, iar cea maximă — 48 t. Dintre toate balenele brăzdate, cele cu cocoașă dispun de cel mai gros strat de grăsime raportat la dimensiunile corpului, care e totuși mai subțire decât la balena albastră. În afară de mărime, singura deosebire dintre masculi și femele este forma zonei uro-genitale: femelele au o
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
sunt rar întâlnite. Greutatea medie este de 30 t, iar cea maximă — 48 t. Dintre toate balenele brăzdate, cele cu cocoașă dispun de cel mai gros strat de grăsime raportat la dimensiunile corpului, care e totuși mai subțire decât la balena albastră. În afară de mărime, singura deosebire dintre masculi și femele este forma zonei uro-genitale: femelele au o proeminență emisferică cu diametrul de aprox. 15 cm la capătul căilor genito-urinare. Balena cu cocoașă se deosebește de celelalte balene brăzdate prin forma și
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
raportat la dimensiunile corpului, care e totuși mai subțire decât la balena albastră. În afară de mărime, singura deosebire dintre masculi și femele este forma zonei uro-genitale: femelele au o proeminență emisferică cu diametrul de aprox. 15 cm la capătul căilor genito-urinare. Balena cu cocoașă se deosebește de celelalte balene brăzdate prin forma și coloritul corpului, forma înotătoarei dorsale, dimensiunile celor pectorale, „negii” de pe ambele buze și de pe extremitățile înotătoarelor pectorale și prin marginea neregulată a cozii. Corpul balenei este scurt și „îndesat
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
mai subțire decât la balena albastră. În afară de mărime, singura deosebire dintre masculi și femele este forma zonei uro-genitale: femelele au o proeminență emisferică cu diametrul de aprox. 15 cm la capătul căilor genito-urinare. Balena cu cocoașă se deosebește de celelalte balene brăzdate prin forma și coloritul corpului, forma înotătoarei dorsale, dimensiunile celor pectorale, „negii” de pe ambele buze și de pe extremitățile înotătoarelor pectorale și prin marginea neregulată a cozii. Corpul balenei este scurt și „îndesat”, lățindu-se în partea din față și
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
la capătul căilor genito-urinare. Balena cu cocoașă se deosebește de celelalte balene brăzdate prin forma și coloritul corpului, forma înotătoarei dorsale, dimensiunile celor pectorale, „negii” de pe ambele buze și de pe extremitățile înotătoarelor pectorale și prin marginea neregulată a cozii. Corpul balenei este scurt și „îndesat”, lățindu-se în partea din față și subțiindu-se spre coadă. Capul este lat, cu buzele rotunjite în față; la unii indivizi el este doar de 3,2-3,5 ori mai scurt decât întregul corp. Buza
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]