3,424 matches
-
că v-am luat postul și clasa. Uite, ca să împăcăm lucrurile, vorbesc să treci înapoi, la clasa dumitale de fete și eu să vin la școala mixtă. De acord? - Imposibil. Dacă află revizorul șef că mi-am spălat așa repede batistele de lacrimi, mă dă afară din învățământ! Nu v-ajunge doamnă o victorie? Lăsați-mă să încerc să îmbătrînesc frumos. - Dar nu ai decât 18 ani! - Exact. Dar răutatea celor din jur te pot face să te simți de 100
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
îi atârna o bucată de piele sub fosta gușă, avea mustață răsucită și părul cănit. Umbla foarte elegant, îmbrăcat vara mai mult în alb, sau pantalon alb și haină închisă la culoare sau invers. Întotdeauna proaspăt bărbierit, parfumat, pomădat, cu batista mare la piept și cu floare roșie la butonieră. Purta baston nu de nevoie ci de moftul modei. Avea buzunarele doldora de bani fiindcă în afara pensiei mari, a celor trei hectare de vie și a agoniselei la bănci mai avea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pentru Tiotea Nadia, dar complicată din cauza bagajelor care o însoțeau. Erau numai valize sărace, de răchită, sau simple baloturi pentru că bogata noastră mătușă era o foarte cărpănoasă în unele privințe. Cu baston fin, de abanos, purtând botine foarte scumpe și batiste de o finețe aeriană, parfumată totdeauna cu un parfum care mirosea a mere (parfum despre care știam că este foarte foarte scump), strălucind de curățenie. Tiotea Nadia nu ar fi cumpărat pentru nimic în lume o valiză nouă, ziarele i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
gradul de caporal fixat, la vedere, pe un epolet scorțos, ține cu mîna stângă o bicicletă, sprijinindu-se de ghidon. Brațul drept este fixat, gingaș, dar ferm, pe talia unei fete, care poartă un batic; este o blondă cu o batistă cocoloșită într-o mână și o crizantemă în cealaltă. Este încălțată cu pantofi, care se vede că o strâng. Amândoi sunt pe o alee, într-un parc. Nici o altă indicație. "Caporal cu bicicletă și fată". Sunt încă sute de astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tratam marfa. Se uita curioasă la mine, bănuia ceva... Într-o zi, când tocmai schimbasem locul lansării, am văzut o barcă albă, cu pânze, departe pe marea albastră. Am simțit, cu mintea mea de atunci, un semn, o fluturare de batistă; mi-au dat lacrimile... Mă văzuse. De atunci, l-am cam pierdut pe Dumnezeu, dar îmi amintesc de fluturarea pânzelor albe când am mare nevoie de El. Avem amândoi un secret al nostru. Realitatea ca poveste Cu mulți ani în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ascultat, aceste bătrâne prăbușite de vitregii, cuvintele unor călugări, s-au închinat, în ordine, la icoanele făcătoare sau nu de minuni, au mângâiat florile, abia înflorite, au făcut mici donații, cu mândria de a fi și ele donatori; dezlegau din batiste cu noduri multe, zece bănuți, zâmbind fericiți că "dau" și ele ceva. S-au creat mici cupluri de prieteni, băieții tineri i-au ajutat pe ceilalți. Venea seara. Ne părea rău că va trebui totuși să plecăm și că întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
însuși va povesti că îi plăcea «să joace altărașul». Nimic de extravagant pentru copiii timpului său, care frecventau zilnic biserica și rămâneau fascinați de fastuozitatea slujbelor sfinte. Giovannino împodobea un altăraș, cu două candele și vreo imagine sacră; lua două batiste mari de-ale mamei, le lega la capete și le folosea în loc de ornat preoțesc. Îi chema la adunare pe frații săi și pe doamna Barbara Ricca, vecina lor și nașa lui de botez, obligându-i să participe la serviciul liturgic
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
altă colaboratoare, doamna nobilă Maria Fannio. Și ea a lăsat în urmă comoditate și bogății pentru a-l sluji pe Domnul printre cei săraci. S-a implicat la bucătărie, garderobă, spălătorie. Voia să-i fie rezervat privilegiul de a spăla batiste și șosete, neținând cont de degerăturile care îi deformau mâinile delicate. Pentru o scurtă perioadă și-a asumat responsabilitatea de superioară a grupului. Din dispoziția lui don Calabria a început să traseze prima schiță de Reguli pentru Surori. Sora Fannio
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
abia format, cortegiul a trebuit să suporte un nou asalt lîngă Palatul Colonna, în urma unei noi panici, agravată de soldații din cordonul de ordine care fugeau încotro vedeau cu ochii. Numai grație spectatorilor din balcoane și de la ferestre, care agitau batiste, strigînd către public cuvinte liniștitoare, și-a putut convoiul continua drumul la Panteon. Sosirea la biserică s-a resimțit de aceste frămîntări. În pofida maiestății sanctuarului, capodoperă a arhitecturii vechilor romani, Ambasadorul Germaniei, Generalul conte von Wedel (viitorul Stalhalter pentru Alsacia-Lorena
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ca pe niște frați". Tablou de cordialitate, fiică a fricii, care făcea ca alocuțiunea emoționată, ținută mai înainte personalului Legației, să fie fără rost. În trapul unei trăsuri de paradă, cei doi funcționari bulgari ne-au condus spre port. "Aveți batiste curate ca să le agitați în aer?" i-am întrebat pe colaboratorii mei, "dacă nu, bateriile românești vor trage asupra bărcii noastre...". Dar ceea ce ni se rezervase nu era o barcă. De-a lungul cheiului, vaporul Societății române de navigație, care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
forța de lîngă un cotlet de o verișoară primară și adus în piața publică să-i înalțe ode lui Idi Amin, și dragostea pură, neîntinată, a enoriașilor care au cerut semnătura președintelui Ligii în curtea bisericii din Bălceștiul natal pe batista primită pomană de la mort. Trebuie iubit Dragomir? El crede că da, pentru că e charismatic, deștept, sincer și se bate plin de aplomb cu „țapii castrați“ din cele patru zări ale eșichierului politic. Mulți sînt de părere că nu. Cum iubirea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
stoici, pentru a nu ne șoca schimbarea de peisaj. După cum, în măsura în care vom fi învățat ceva din acest Mondial, trebuie să rezistăm tentației de a fi noi înșine. Asta e cel mai greu: să nu fii tu, să umbli mereu cu batista în buzunar și cu unghiile tăiate. Adică: - nu va mai trebui să ne defenestrăm de bucurie pe geamul lojei oficiale; - va fi riscant să ne tăiem venele în geamurile vestiarelor, cum au făcut steliștii la Bistrița, încercînd să pară eroici
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
schimb, slovenii, prietenii noștri, își vor petrece luna iunie pe pămînt coreean. Civilizatul european Katanec, trăit multă vreme în Italia, venit dintr-o țară în care cîștigul mediu e de aproape o mie de dolari pe lună, va trece cu batista la nas prin fața locantelor unde se servesc specialități din cîine. Danezii, viitorii noștri adversari pentru Euro 2004, își vor toca și ei puterile la capătul pămîntului, prin coclaurile unde chirurgul Hawkeye Pierce din MASH îndepărta schijele din plămînii militarilor americani
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
făcea cu ei doar o transferare de la o închisoare la alta. Le lăsaseră convingerea că nu vor avea nimic de suferit pe drum. Drumul Tâncăbeștilor. Drumul din urmă. Aruncaseră călăii și lucrurile. Valiza a fost scoasă și deschisă. Înăuntru, rufărie... Batiste, o cămașă de noapte lucrată cu arnici verde și albastru... o pereche de papuci... ciorapi... o cutie de biscuiți... Un cearceaf, o cană, o perie de dinți și pastă... Sunt ale lui Corneliu, recunoaște îndată d-na Codreanu, valiza soțului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul Caratănase Ion. Fiecare din cei de față au în amintire imaginea celui de pe lespede. Fiecăruia i se umezesc pleoapele. E sigur Caratănase. Într-un buzunar s-a găsit o batistă cu monograma sa... Al doilea martir scos e Fane Georgescu. Pus alături de Caratănase, martirul e recunoscut după îmbrăcăminte. Căci, pe lângă straiele închisorii și-a mai îmbrăcat un dolman îmblănit. Cămașa îi este recunoscută. La fel, un flanel lucrat de mână
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mulțumitor pentru amândouă părțile..."(cu desperare.) Cum? Cum? Când ai pierdut biletul, Zoe? Zoe: (înecată) Nu știu... alaltăieri sera, când am plecat de la tine, îl aveam; când am ajuns acasă, nu știu dacă-l mai aveam; poate să fi scos batista pe drum și mi-a căzut scrisoarea: le aveam tot într-un buzunar! Tipătescu: A! Ce nenorocire! Zoe: M-am dus la Cațavencu... de la el veneam acuma. Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiție să-i asigurăm
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ce? Pentru nerozia care ai făcut-o tu, pentru ca să evit nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijență. Se poate atâta distracție! Atâta nebăgare de seamă! O scrisoare de amor s-o arunci în neștire într un buzunar cu batista, și s-o pierzi ca și cum ai pierde o hârtie indiferentă, ca un afiș, după ce ai ieșit de la reprezentație... La atâta lipsă de judecată, să ți spui drept, nu m-așteptam! Ce Dumnezeu! Ești femei în toată firea, nu mai ești
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lui Cațavencu.) Cațavencu: (ia poză, trece cu importanță printre mulțime și suie la tribună; își pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii și gazete și le așază pe tribună, apoi își trage batista și-și șterge cu eleganță avocățească fruntea. Este emoționat, tușește și luptă ostentativ cu emoția care pare a-l birui. Tăcere completă. Cu glasul tremurat.) Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților!... (plânsul îl îneacă.) Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
sală. Și după proces ați mai rămas În Securitate sau v-au mutat? În 18 dimineața, din Securitate de-acolo, ne-o urcat Într-o mașină-dubă, cu ochelari pe ochi, iar care n-au avut ochelari i-o legat cu batiste și ne-o dus În Gherla. Acuma pe dubă vorbem Între noi, așe, că unii zicea că ne duce la Sighet, alți În altă parte... Și io cunoșteam traseul, și am zis către ei: „Nu ne duce la Sighet, ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe pardesiul meu gris-fer, m-a dus într-o cârciumă din str. Căldărari. Acolo o femeie mi-a spălat rana, a căreia urmă o am și astăzi, și mi-a presă rat făină în creștet. Apoi am ieșit bandajat cu batista pe sub fălci. Ce se petrecuse în ziua aceea? Am aflat apoi că, dis-de-dimineață, un număr de peste 150 de alegători ai Colegiului al doilea se adunaseră la Hotel Dacia, de unde in corpore trebuiau să meargă la Primărie spre a lua parte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sine o mulțime de indivizi, care în sinea lor sunt cu totul străini de sentimentele și idealurile celor mulți! Mergând spre gară, m-am uitat înapoi. La toate geamurile însorite au apărut oameni care făceau semne cu mâna și fâlfâiau batiste. Știau toți de ce am stat în mijlocul lor. Manifestarea pe care mi-o făceau nu era adresată numai mie, un necunoscut printre ei, ci în ea își exprimau dorința de o lume mai bună, care trăia încă în sufletele acestor oameni
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
al redutului nu puteau fi văzuți, dar „banditul” nu trebuie să meargă altfel decât în pas alergător și fără să vadă sau să fie văzut. Baia nu depășea niciodată 5 minute și în timpul spălatului la duș mai spălau și ceva batiste sau rufe intime. Ca să mai câștige timp plecau aproape dezbrăcați, ceea ce iarna era destul de periculos. Comunicarea între celule se făcea prin alfabetul „morse”. Ca să nu fie surprins cel care bătea era păzit la vizetă de cineva, care cu ureche sensibilizată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
etc.) se va arăta deasemenea: a/ Unitatea sau instituția unde lucrează. b/ Numărul mediu al meseriașilor utilizați lunar. c/ Numărul orelor efectuate lunar. d/ Cantitățile de lucru exprimate în bucăți și pe categorii: îmbrăcăminte (mantale, vestoane, etc.), mic echipament (cămăși, batiste, etc.), mare echipament, cazarmament, harnașament etc. Toate datele cerute în cele două capitole de mai sus, vor fi redate sub formă de tabele (câte unul de fiecare capitol). În prima dare de seamă ce se va primi la Marele Stat
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
ce au, afară de micul echipament, care va fi adus de acasă, după cum se notează mai jos: Fiecare subofițer, sergent, caporal sau soldat, va aduce câte: - trei cămăși - trei perechi izmene - trei perechi ciorapi de bumbac sau lână - trei ștergare - trei batiste VI. ARMAMENT Armamentul necesar evreilor ce se concentrează și care aparțin contigentelor 1935 - 1940 se va lua dela unitățile respective și în caz de neajungere, Corpurile Teritoriale pot face vărsări în cadrul M.U. și între M.U. Cantitățile de muniție
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
pleacă urechea la doleanțele altora. Cel mai bine e să aștepți să-i treacă hachițele când ai de rezolvat o problemă. Am înțeles. Dar de ce naiba se teme? Colonelul a terminat cafeaua, a pus ceșcuța pe farfurioară, și-a scos batista din buzunar și s-a șters la gură. Batista era la fel de veche ca și uniforma pe care o purta. Dar curată și frumos împăturită. — Îi e teamă ca nu cumva să-ți recapeți umbra. Dacă se întâmplă așa ceva, o ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]