4,866 matches
-
a constituit cuvintele sale. Isus a dat pâinii și vinului o semnificație particulară. A împărțit pâinea zicând: «Luați și mâncați din aceasta toți: acesta este Trupul meu, care se jertfește pentru voi». Ridicând potirul, a spus ucenicilor săi: «Luați și beți din acesta toți: acesta este potirul Sângelui meu, al noului și veșnicului legământ, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor. Faceți aceasta în amintirea mea». Când Fiul lui Dumnezeu pronunța aceste cuvinte, atunci pâinea și vinul
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
curiozitate, "ce dracu de vânători mai sânt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?", ambiție, "acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de rîs", teamă, "dacă o să vomit?" Odată, cu Emilia, împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însîngerată de pe șosea, apoi m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
A râs. "Nu, aici îmi e continuu frică". Mințea? N-am insistat deoarece a intervenit Călugărul: "Ați auzit? Îi e frică. Dumnezeu să-l binecuvânteze. Amin". Domnul Andrei mi-a atras atenția să ascult ce cântece îngîna Călugărul când era beat. Erau melodii tărăgănate, în care te așteptai să fie invocat cerul, dar deodată descopereai, uimit, că fostul călugăr își amintea de o femeiușcă pe care o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: Sînt un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gaura cheii. Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicîndu-i "dragul nostru idiot". Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tău inexplicabil..." Vocea a șuierat deodată mai tare, am auzit urletul unei locomotive, am țipat, am fugit și am nimerit într-o bodegă unde, singur în toată încăperea, Dinu stătea la o masă cu o sticlă aproape plină dinainte. Era beat. În sfârșit, bine că te-ai decis să vii, a zis. Te aștept de mult. Altfel mă mâncau șoarecii aici." Și mi-a făcut semn să mă uit la podea. Printre scaune mișunau șoareci. Uneori, se opreau să se uite
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urlet, deoarece Dinu a alunecat de pe pragul de pământ unde se afla și s-a scufundat în noroi până în gât. Beția i-a trecut fulgerător. Îngrozit, a început să răcnească: "Ajutor! Daniel, ajută-mă!", dar eu nu eram atât de beat încît să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-ar fi intervenit Profetul. Încruntat, acesta s-a apropiat lipăind cu cizmele lui uriașe de cauciuc, a intrat în noroi până la brâu, a întins mâna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă judec la rece. La o frizerie, într-o zi, pe vremea când umblam fără nici un rost, înainte de a intra la meșterul de cruci, am văzut un tânăr ridicîndu-se cu greu de pe scaunul de lângă mine. Am crezut că era beat și, temîndu-mă că se va rostogoli peste mine, m-am ferit bombănind: "ăsta a luat-o de dimineață ca să nu piardă vremea". Abia după aceea am observat că tânărul, îmbrăcat cu un trening jerpelit și cu un tricou roșu, n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ce să facem, au zis rudele mirelui, am cheltuit prea mult cu pregătirile". Pe bărbatul ei l-a urât și nu l-a iertat niciodată că o luase cu forța. Când a murit ("Cum a murit?" "Păi cum să moară? Beat, s-a rătăcit și a nimerit în mlaștină") a mulțumit toată noaptea lui Dumnezeu. În realitate, ar fi putut să-l salveze. Luîndu-se după el, și-a dat seama că risca să nimerească în mlaștină, dar l-a lăsat să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă uite"... M-am gândit să-mi fac de lucru pe la laborator, poate o întîlneam pe Laura. Dar ușa era încuiată și în zadar m-am învîrtit o vreme pe-acolo. Revenind, am auzit râsete și glasul Călugărului care, beat și cu mâncărime de limbă, le povestea bătrânilor un vis. ― Ce vă holbați la mine? Chiar așa am visat, că trăiam în secolul 9 pe vremea papei Formosus și eram cardinal. Ați priceput? Car-di-nal. Și cum ceilalți nu se puteau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-am îmbătat năpraznic și am început să strig: "Pușca! Adu-mi mai repede pușca!" Marta mi-a întins-o ștergîndu-și cu cealaltă mână lacrimile; plângea de necaz și de rușine. Beat și îndîrjit, m-am dus la cafenea. Acolo, m-am sprijinit de una din mese, ca să nu mă clatin și să-mi dau curaj și i-am întrebat pe pescari, încercînd să par sigur de mine, deși vorbeam greu și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe pescari, încercînd să par sigur de mine, deși vorbeam greu și mi se înmuiasem picioarele, cine erau nemernicii care își bătuseră joc de Marta, fiindcă vroiam să-i învăț minte. Aveam, bănuiesc, un aer jalnic, de cavaler caraghios și beat care își provoca adversarii, dar pescarii nu s-au sinchisit prea mult de vitejia mea. M-au învrednicit doar cu o privire, după care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Marta și am zbierat: "Cine sânt nemernicii? Arătați-mi-i!" Întrucât nimeni nu mă auzea în continuare, am izbit cu patul puștii în masa de care mă sprijineam. Atunci Profetul mi-a aruncat o privire neagră și cât eram de beat tot am citit în ochii lui că dacă mai făceam scandal se va scula de la masă și va veni să mă potolească pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată. Profetul ar fi putut să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndîrjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pricină; mi se părea că în ochii ei zăream de fiecare dată o întrebare ironică: "Tot nu ți-ai revenit?" Când mă încolțea nevoia de dragoste, mă suiam uneori în barcă și treceam în cătun, cu toate că Marta, din ziua când, beat, mă făcusem de râs în fața pescarilor și, plin de noroi, aproape o violasem, se purta din ce în ce mai rece cu mine; preferam uneori să înfrunt această răceală din ce în ce mai evidentă decât să mă uit în ochii Laurei. Dinu nici atât nu era un obstacol
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
știu. Nu m-am luat după el, fiindcă mie, recunosc, îmi e frică de ăsta. Mi-e frică să nu spună cine știe ce despre mine. Așa că am rămas pe trepte, să aștept. Târziu, pe după-amiază a apărut și Laura. Era ca beată și cu halatul zdrențuit. S-a dus direct pe țărm, a lepădat halatul și a intrat în apă. Și, cum v-am zis, la o vreme a plecat și portarul după ea." Nici azi n-am reușit să uit sila
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Alcoolul nu vă sperie? \ Nu, spune Tarrou, dimpotrivă. RIEUX ASPIRĂ MIROSUL DE IERBURI AMARE DIN PAHARUL SĂU. ERA GREU DE VORBIT ÎN ACEST TUMULT, DAR RAMBERT PĂREA OCUPAT MAI ALES SĂ BEA. DOCTORUL NU PUTEA ÎNCĂ SĂ JUDECE DACĂ ERA BEAT. LA UNA DINTRE CELE DOUĂ MESE CARE OCUPAU RESTUL LOCALULUI STRÂMT ÎN CARE SE AFLAU, UN OFIȚER DE MARINĂ ȚINÂND ÎN STÂNGA ȘI ÎN DREAPTA CÂTE O FEMEIE DE BRAȚ, ÎI POVESTEA UNUI INTERLOCUTOR GRAS ȘI CONGESTIONAT, DESPRE O EPIDEMIE DE TIFOS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Nu vi se par folositoare aceste formații ? spune Tarrou care tocmai băuse și îl privea cu atenție pe Rambert. Foarte folositoare, spune ziaristul, și soarbe din nou. Rieux observă că-i tremură mâna. Se gândi că da, hotărât, era complet beat. ÎN ZIUA URMĂTOARE, CÂND RAMBERT A INTRAT PENTRU A DOUA OARĂ ÎN RESTAURANTUL SPANIOL, EL A TRECUT PRIN MIJLOCUL UNUI GRUP DE BĂRBAȚI CARE SCOSESERĂ SCAUNE ÎN FAȚA INTRĂRII ȘI SE BUCURAU DE SEARA VERDE ȘI AURIE ÎN CARE CĂLDURA DE-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
făcea că familia destrămată apărea în biografia multor negociatori. — Din contră. Relația părinților mei era solidă ca stânca. Cel mai fericit mariaj de pe stradă. Nu că asta ar spune multe. Toți ceilalți se certau și se ciondăneau, soți întorcându-se beți, mame care se încurcau cu lăptarul, tot felul. Veneau la maică-mea să le dea sfaturi. —Și te uitai la ce făcea ea? —N-am plănuit niciodată asta. Dar cuplurile își făceau apariția în camera noastră de zi, cerându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acelea care apăreau când zâmbea... —E acolo. Uri arătă spre un bărbat care stătea deoparte și privea ringul de dans, cu mâna pe gâtul unei sticle de bere, dând din cap în ritmul muzicii. Părea pe jumătate drogat, pe jumătate beat - și total pe dinafară. Uri se așeză lângă el și, după o îmbrățișare scurtă, stând pe scaun, îi vorbi la ureche. În timp ce ei vorbeau, Maggie studia clubul. Aproape de intrare, zări un bărbat abia venit, care părea la fel de rătăcit ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
crenvurști lungi de un sfert de metru. — Crenvurști, puiule? Cu toată ploaia și frigu’ ăsta ție-ți arde să stăm afară și să mâncăm cârnați? — Mi-a trecut prin minte. — Nu, se împotrivi doamna Reilly, cu o hotărâre de om beat. Hai acasă. Or’cum, n-aș mânca nimic din cărucioarele alea slinoase. Vânzătorii ăștia sunt o șleahtă de vagabonzi. Dacă insiști, acceptă Ignatius îmbufnat. Deși mi-e destul de foame, iar tu tocmai ai vândut un memento al copilăriei mele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a făcut o evaluare, iar domnu’ Mancuso de colo zice că nu-i nimic de făcut. — A, da? Atunci va trebui să-i plătești. — L-aș putea da-n judecată, dacă tu crezi că-i mai bine. — Ai condus mașina beată, spuse calm Ignatius. N-ai nici o șansă. Doamna Reilly părea deprimată. — Totuși, Ignatius, o mie două’j’ de dolari... Sunt sigur că poți procura niște fonduri, o asigură el. Mai este cafea sau i-ai dat-o toată măștii acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ceva pervers. De la căderea omului, poziția care i se potrivește în univers este aceea de nenorocit. — Eu nu-s nenorocită. — Ba ești. Nu, nu-s. — Ba da. Ești. — Ignatius, nu-s nenorocită. Dac-aș fi, ț-aș spune. Dacă eu, beat fiind, aș fi demolat o proprietate particulară și prin aceasta mi-aș fi aruncat copilul în gura lupilor, m-aș bate în piept și aș jeli. Aș sta îngenuncheat, drept penitență, până mi-ar sângera genunchii. Apropo, ce pedeapsă ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acesta emoționant, voi striga „La atac“. La acest semnal, dați năvală. Are cineva vreo întrebare? Unul dintre ei spuse: „Rahat“, dar Ignatius ignoră acea voce. Urmă un moment fericit de tăcere, pricinuit de domnul Palermo, șeful de echipă, care apăru, beat turtă, dintre două cuptoare, ca să dispară apoi imediat. Se pare că planul de luptă este clar, spuse Ignatius, văzând că nu-i pune nimeni nici o întrebare. Le rog deci pe cele două doamne cu stindardul să-și ia locul acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-n club un număr nostim și rafinat. Ăsta-i un local serios, tâmpito. — Nu mai spune?! — Arăți ca o cocotă în rochia aia portocalie. Și ce-s gemetele alea de târfă pe care le scoți? Parc-ai fi o nimfomană beată care trece pe stradă. — Dar, Lana... — Pasărea-i bine. Tu strici. Lana își înfipse o țigară între buzele ei ca de coral și și-o aprinse. Trebuie să refacem tot număra’. Arăți de parcă ți s-a deranjat motoru’, sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o și imaginam la înmormântare, o ceremonie ieftină și de prost-gust organizată la subsolul unui salon dubios de pompe funebre. Înnebunită de durere, cu lacrimile curgându-i șuvoi din ochii înroșiți, mi-ar smulge probabil cadavrul din coșciug, jelindu-se beată: „Nu-l luați de la mine! De ce trebuie ca cele mai frumoase flori să se ofilească și să cadă de pe ram?“ Funeraliile ar degenera probabil într-un adevărat circ, cu mama care și-ar băga tot timpul degetele în cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]