4,015 matches
-
mașina. - Ai o morală excelentă! Interogatorul lui Ilie Albescu, de paisprezece ani, din strada Episcopul Partenie: - Zici că știi ceva în legătură cu becul electric din fațacasei voastre, în apropierea locului unde a fost găsit Dan Bogdan. - Da, domnule. - Sergentul declară că becul avea filamentul rupt de vreolună și că a fost spart pe urmă de vreun copil cu pietre. - Nu e adevărat, domnule, sergentul e bețiv. - (Glumind.) Bârfești organele publice, hai? Spune tuatunci: cum a fost? - Cu câteva zile, domnule, înainte de găsirea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost? - Cu câteva zile, domnule, înainte de găsirea mortului,cînd eram la poartă, a trecut seara, pe întuneric, ca la cinematograf, un automobil mare, negru, încet de tot, pe partea cealaltă, și șoferul a scos mâna pe fereastră și a ochit becul cu un revolver. - Curat ca la cinematograf! Și nu era nimeni pe stradă? - Nimeni, domnule. Eu eram ascuns pe după poartă, înăuntru, voiam să mă duc la cofetărie. - Și ce-ai făcut atunci? - Automobilul a luat-o repede la goană. Eu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Și ce-ai făcut atunci? - Automobilul a luat-o repede la goană. Eu am strigattatii să iasă afară și i-am spus. Tata zicea c-a plesnit cauciucul la automobil. Atunci l-am adus în fața stâlpului și i-am arătat becul plesnit, căzuse și pe jos țăndări. Tata a spus că sunt becurile proaste, s-o fi spart de frig, și nu m-a crezut. - Uite, eu te cred. Raportul medicului legist (fragment): "Plaga a treia, situată în regiunea dorsală stângă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Eu am strigattatii să iasă afară și i-am spus. Tata zicea c-a plesnit cauciucul la automobil. Atunci l-am adus în fața stâlpului și i-am arătat becul plesnit, căzuse și pe jos țăndări. Tata a spus că sunt becurile proaste, s-o fi spart de frig, și nu m-a crezut. - Uite, eu te cred. Raportul medicului legist (fragment): "Plaga a treia, situată în regiunea dorsală stângă, în dreptul vertebrei flotante, se caracterizează prin lărgimea ei excepțională, de forma unei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și când Fleischlein și Tudorel au vizitat pe Dan Bogdan și Andrei Gulimănescu, au căpătat o intuiție a topografiei. Fapt este că reverberația străzii a fost studiată noaptea, din moment ce, după acest examen, Munteanu, trecând cu mașina pe stradă, a ochit becul cu revolverul. Carababă, cu semințe de floareasoarelui în buzunar, a venit cu tramvaiul 12 până în centru, unde a găsit mașina staționată în preajma Universității. Munteanu s-a dus la curs și a ieșit imediat după terminarea lui și plecarea lui Dan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aranjament. Zărind farurile mașinii din cofetărie, Tudorel a ieșit și s-au dus cu toții, probabil, în susul străzii Ilarie Diaconul, de unde apoi, sub protecția întunericului, au coborât în întîmpinarea lui Bogdan, risipindu-se în diferite puncte, având ca centru stâlpul cu becul împușcat. Gavrilcea n-a luat parte la agresiune, după toate probabilitățile, el rămânând în mașină, ca director de scenă. Echipa întocmită de el constituia un fel de trupă de șoc, căreia el, ca șef politic, nu-și permitea a-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după o consultație adâncă fixă un preț neobișnuit până atunci în magazinele sale pentru asemenea obiecte. Expuse bineînțeles tabloul cu un carton pe care era scris numele pictorului, cu adaosul 1615-1673, punîndu-l însă înăuntru pe un șevalet și cu un bec electric apărat de un abajur plat deasupra, spre a fi zărit de la ușă. Acum, Sultana, care înainte nu dăduse nici o importanță tabloului, se extazia față de alții înaintea lui: - E superb, o piesă rară! G. Călinescu Toți membrii grupului fură aduși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intră în odaia Pichii, care rămăsese intactă. Era o încăpere egală cu aceea a lui Tudorel, însă inversată, cam cu aceleași mobile, în plus un fotel de modă veche, capitonat. Dar ce deosebire! Se simțea prezența unei ființe feminine. Deasupra becului simplu cu un abajur conic de tablă emailată, Pica pusese un abajur de pergament pictat. Masa era acoperită cu un atlas de un roșu ca sângele închegat, pe pat își procurase o saltea subțire de creton înflorat, dîndu-i aspect de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stînga cînd intri în a treia încăpere; îl găsești în spatele arcadei din față. Lanark ieși din restaurant și intră într-o încăpere luminoasă, unde niște vîrsnici jucau bridge. încăperea următoare era întunecată și plină cu mese de biliard, luminate de becuri joase. Apoi urma o încăpere cu o piscină. Printre ecouri hîrîite cîțiva bărbați și femei cu bronzul uniform pe care-l capeți doar prin expunerea la ultraviolete săreau în apă, alergau sau discutau pe margine. Lanark o luă la stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în creier îi răsună un huruit asurzitor. Era pe punctul de a leșina, cînd un gînd brusc îi apăru în formă completă - Dacă merit asta, e bine - și mintea lui începu să se recompună exultînd în jurul acestui gînd. Rînji la becul veiozei de pe noptieră. Suferea, dar nu-i era frică. Respirînd hîrît, luă un carnețel și un stilou de pe noptieră și scrise cîteva cuvinte mari și informe: Doamne Dumnezeule exiști exiști pedeapsa mea e mărturie. Pedeapsa mea nu e mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de spălat și trebuie să conțină minimum trei figuri. Apoi le ordonă să ia hîrtie și o planșetă de la magazinul școlii, îi aranjă doi cîte doi în fața meselor înalte și înguste și se plimbă pe la toți cu un coș cu becuri arse, punînd cîte unul pe fiecare masă pentru a fi desenat în linii clare. Mai tîrziu merse printre rînduri, corectîndu-i și încurajîndu-i pe un ton liniștit și făcînd mici schițe sumare la marginea hîrtiei pentru a le arăta cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîte unul pe fiecare masă pentru a fi desenat în linii clare. Mai tîrziu merse printre rînduri, corectîndu-i și încurajîndu-i pe un ton liniștit și făcînd mici schițe sumare la marginea hîrtiei pentru a le arăta cum ar trebui reprezentat becul. Thaw lucra impasibil, cu un chip cînd inexpresiv, cînd zăpăcit luptîndu-se cu furia și dezgustul. La un moment dat, îi șopti vecinului său, un student cu fața pătrată, mustață blondă, bine-îmbrăcat: — E incredibil. — Ce anume? — Să faci artă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw lucra impasibil, cu un chip cînd inexpresiv, cînd zăpăcit luptîndu-se cu furia și dezgustul. La un moment dat, îi șopti vecinului său, un student cu fața pătrată, mustață blondă, bine-îmbrăcat: — E incredibil. — Ce anume? — Să faci artă cu un bec mort. — Recunosc, nu-i prea amuzant, dar poate că e cazul să învățăm să mergem înainte de a alerga. Avea un limbaj nesărat, de student care-și plătește cursurile, iar Thaw îl detestă pe loc. La mijlocul dimineții, sună clopoțelul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar tehnica și practica sînt unul și același lucru! Nu putem desena nimic bine dacă lucrul nu ne interesează, și învățăm să desenăm bine desenîndu-l mai întîi prost, nu desenînd ceva ce ne plictisește de moarte. A învăța să desenezi becuri arse și cutii e ca și cum a-i învăța să faci amor cu cadavre. Unul dintre studenți rînji și zise că depinde de cadavru. Iar celălalt îl întrebă grav: — Ești comunist? — Nu. — Ești bevanit? — Sînt de acord cu Bevan că Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peste sau pe lîngă un trup. Asta nu însemna că picioarele lui atingeau pămîntul cu mai puțină fermitate, dar ceva se strîngea în el în timp ce pășea. Nu putea să se odihnească decît atunci cînd lucra ca lumea. După ce au schițat becuri și cutii, studenților li s-au dat plante, fosile și mici păsări tropicale împăiate. Ochii lui Thaw explorau ca o insectă arhitectura spiralată a vreunei scoici, în timp ce vîrful creionului însemna hîrtia cu descoperirile ochiului. Profesoara încerca să-l corecteze prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cărbune, lăzile umplute pînă la refuz cu gunoi, navetele de lapte, bere și coșurile de pește. Drummond deschise o ușă. Intrară într-o atmosferă atît de încinsă, că Thaw simți o clipă că nu mai poate respira. Sub un bec care lumina slab, un bătrîn în salopetă de cazangiu fuma o pipă lîngă ușa cazanului. El e Duncan Thaw, tată, zise Drummond. Ne ducem la balul școlii de artă. Domnul Drummond își scoase pipa și-i arătă lui Thaw un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lîngă un perete. Lanark își simți brusc urechile, mîinile și corpul înghețate, și se întoarse spre ușa din fleșă. Coborînd scările, văzu că lumina de jos era mai puternică decît înainte. Camera în care stătuseră membrii formației era luminată de becuri atîrnate de console improvizate. Doi electricieni lucrau lîngă ușă și unul zise: Te-a căutat un tip, Jimmy. — Cine? Un tip tînăr, cu părul lung. — Ce dorea? — N-a zis. în apropierea dormitorului, auzi un cîntecel domol. Sludden stătea întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fantasticul București exploda deodată după sticla albastră de lună. Era ca un triptic nocturn, de o strălucire sticloasă, nesfârșită, inepuizabilă. Dedesubt, vedeam o parte din șosea, cu stâlpii ei electrici ca niște cruci de metal, susținând firele de tramvai și becurile roze, care iarna scoteau din noapte valuri peste valuri de ninsoare furioasă sau lentă, rară ca în desenele animate sau abundentă ca o blană. În nopțile de vară, însă, mă distram imaginîndu-mi câte un crucificat cu cunună de spini pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acel loc. În visele mele el nu mai este o magherniță mizerabilă, mereu întunecoasă, unde o bătrână în halat alb mânuiește pâini în formă și cu miros de șobolan, ci un spațiu misterios, unde duc trepte înalte, greu de urcat. Becul chior, legat de două fire neizolate, capătă un sens mistic, iar femeia e acum tânără și frumoasă, între lăzile ciclopice de pâine. Femeia însăși e înaltă cât un turn. Îmi număr banii în acea lumină himerică, îi sclipesc în pumn
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că fusesem foarte aproape de ceva important și grav. Am înfășurat-o la loc în hârtia ei și am rămas o vreme, năuc, în piața a cărei tăcere-mi dădea vertije. Și deodată-ncepu să fulguie. În lumina dulce a singurului bec din scuar, atârnând, violet și singuratic, de stâlp, fulgii se îmbulzeau mai repede, apoi mai încet, alburii la intrarea în globul difuz de lumină, aproape negri la mijloc și din nou alburii spre pământ. Simțeam atingerea lor invizibilă pe buze
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sloi negru ridicat în cerul cețos. Am intrat pe o portiță laterală, străjuită de două contoare de gaz ca de două animale himerice. Am coborât câteva trepte care duceau spre demisol. Pe tot culoarul vopsit în verde lumina un singur bec galben, nu mai puternic ca o luminare. De-a lungul culoarului, care cotea imprevizibil, se întindea, lângă tavan, o țeava de fier bandajată din loc în loc cu chit roșu și cânepă. Cămăruțe cu uși părând subțiri ca de carton se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
emailate, mult mai mari decât ar fi fost necesar, cu numerele apartamentelor, vizoare de alamă mirosind metalic. Arbuști veștejiți și duhoarea covorașelor de iută. La ultimul etaj nu mai era nici o ușă. Doar pereții goi, cu pielița verzuie, sub un bec chior. O scăriță cu câteva trepte de metal ducea către ieșirea pe terasa blocului. Minusculi și rapizi fulgi de zăpadă cădeai înăuntru și se topeau pe mozaicul podelei. Am ieșit pe terasă și ai rămas încremenit. O țară a melancoliei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
puzzle ale unei imagini limpezi și totuși de neînțeles, incomplete, un fel de supercarte apărută la granița cărților cu mintea mea. Citeam adânc în noapte, tăcerea țiuia tot mai tare, uneori o insectă se rotea zbârnâind în abajur, frigîndu-se de becul fierbinte. Câte un camion făcea să tremure geamurile. Clipeam tot mai des, mai repede cu pleoapa dreaptă, mai șovăitor cu cea stingă. Îmi aduceam aminte de serile în care trebuia să-mi închid ochiul cu degetele ca să pot dormi. De
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
subțiorilor lui. Simțeam apoi cum îmi prinde cu degetele tălpița sau cotul, când le-mpingeam în peretele elastic al pântecului. Simțeam pe o parte din corp, cum stăteam ghemuit, străveziu, umbra marelui fluture de pe șoldul mamei, eclipsând lumina slabă a becului ce se ținea legat de două fire-n tavan. Deschideam uneori pleoapele, mînjindu-mi corneea de lichid placentar, și, prin sticla groasă a uterului, străvedeam Lumea: două animale imense adulmecîndu-se în vizuina lor, luîndu-se-n brațe în patul de scîn-duri, pătrunzîndu-se cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pătrat căptușit cu ferestre și adunând în vârf un spârc de stele, am intrat în scara mirosind a insecticid, cu vopseaua jupuită de pe pereți în coji late, am ieșit iarăși și am înaintat, somnambulic, spre curtea de beton. Un singur bec chior, portocaliu-roșiatic, lumina spectral curtea. Totul a fost ca în vis. Am văzut tronul cu acel vas ruginit deasupra, groapa, micul pod de ciment de peste ea, dând spre intrarea zidită. Totul strimt, cenușiu, apăsător, cu umbre nete și ascuțite, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]