3,363 matches
-
C. În secolul al XIX-lea, în văile râurilor Sâmbre și Meuse, valonii belgieni au pus bazele uneia dintre cele mai importante regiuni industriale și minere din Europa. Pentru a scurtă calea până la Marea Nordului și pentru că Antwerpen (Anvers), importantul oraș belgian, să poată fi introdus în circuitul navigabil al râului Meuse, valonii au construit Canalul Albert. Acesta unește portul din Antwerpen (Anvers) cu portul din Maastricht în Olanda. Convenția dintre Belgia și Olanda, semnată la 12 mai 1863, a stabilit statulul
Meuse () [Corola-website/Science/297334_a_298663]
-
a modificat cursul și de aceea granița dintre aceste țări va fi retrasată. Belgia va ceda Olandei cele 14 hectare ale peninsulei Eijsder Beemden, care nu mai are legătură terestră decât cu Regatul Țărilor de Jos și în care autoritățile belgiene pot ajunge doar traversând cursul de apă și, implicit, teritoriul olandez. În schimbul acestei zone, total nelocuite, Belgia va primi patru hectare, tot fără locuitori, din actualul teritoriu al Olandei. Timp de multe decenii, terenurile din preajma râului Meuse, s-au remarcat
Meuse () [Corola-website/Science/297334_a_298663]
-
Za Banga (nume original: Joseph-Désiré Mobutu, n. 14 octombrie 1930 - d. 7 septembrie 1997) a fost dictatorul Zairului (azi Republica Democrată Congo sau Congo Kinshasa, pe scurt) din 1965 până în 1997. Joseph-Désiré Mobutu s-a născut în Lisala, în Congoul Belgian (azi Congo Kinshasa) în 1930. El a intrat în "Force Publique" (armata congoleză belgiană) în 1949, fiind treptat promovat până la postul de sergent-major. În 1956 a plecat din armată și a lucrat la ziarul "L'Avenir" ("Viitorul"), unde l-a
Mobutu Sese Seko () [Corola-website/Science/297680_a_299009]
-
a fost dictatorul Zairului (azi Republica Democrată Congo sau Congo Kinshasa, pe scurt) din 1965 până în 1997. Joseph-Désiré Mobutu s-a născut în Lisala, în Congoul Belgian (azi Congo Kinshasa) în 1930. El a intrat în "Force Publique" (armata congoleză belgiană) în 1949, fiind treptat promovat până la postul de sergent-major. În 1956 a plecat din armată și a lucrat la ziarul "L'Avenir" ("Viitorul"), unde l-a întâlnit pe Patrice Lumumba, alăturându-se Mișcării Naționale Congoleze (MNC). După independența pe 30
Mobutu Sese Seko () [Corola-website/Science/297680_a_299009]
-
s-a alăturat guvernului de coaliție ca secretar al apărării. În curând, președintele, Joseph Kasavubu și prim-ministrul, Patrice Lumumba, au început să se lupte pentru putere. Între timp, forțele publice din capitala Kinshasa s-au revoltat împotriva șefilor lor belgieni, iar provincia Katanga și-a proclamat independența. Pe 14 septembrie 1960 o lovitură de stat l-a răsturnat pe Lumumba în favoarea lui Kasavubu. În 1965, încă o luptă pentru putere a avut loc, între Kasavubu și prim-ministrul . Mobutu a
Mobutu Sese Seko () [Corola-website/Science/297680_a_299009]
-
imn național, înlocuind "O Hino da Carta", ultimul imn al monarhiei constituționale din Portugalia. "" se traduce că "Portughezul" în sensul "cântecul Portugaliei" la fel ca și La Marseillaise, imnul național al Franței, care se traduce "cântecul Marsiliei" și că imnul belgian, La Brabançonne care se traduce că "cântecul Brabantului." În 1890, Regatul Unit a înaintat un ultimatum, cerându-i Portugaliei să renunțe la intențiile sale de a ocupa teritoriul dintre coloniile sale africane, Angola, pe coasta de vest, si Mozambic, pe
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]
-
de amenințarea germană și cea otomană; Marea Britanie consideră că Germania, prin politică ei expansionista, devenea un rival periculos în competiția pentru supremația navală și industrială. Întrucât, la începutul conflictului, armatele germane invadatoare au întâmpinat o neașteptată rezistență a micii armate belgiene a regelui Albert I, care a dat dovadă de o bună capacitate de apărare, părea că războiul nu se desfășura conform planului Schlieffen. În această situație, generalului german Ludendorff i-au trebuit 11 zile să cucerească orașul Liège și abia
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
să cucerească orașul Liège și abia pe 20 august, germanii au reușit să intre în Bruxelles. Belgienii s-au retras ordonat pentru a se baricada în portul-fortăreață Anvers, unde au rezistat eroic până în 9 octombrie 1914. Pentru a înfrânge rezistență belgiană, germanii au adoptat tactică terorii, lăsând în urma lor așezări distruse și civili morți. Autoritățile belgiene locale au fost abolite, economia devastată, iar germanii au rechiziționat fabricile, înfometând populația. Albert I nu și-a abandonat poporul și a a rămas la
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Bruxelles. Belgienii s-au retras ordonat pentru a se baricada în portul-fortăreață Anvers, unde au rezistat eroic până în 9 octombrie 1914. Pentru a înfrânge rezistență belgiană, germanii au adoptat tactică terorii, lăsând în urma lor așezări distruse și civili morți. Autoritățile belgiene locale au fost abolite, economia devastată, iar germanii au rechiziționat fabricile, înfometând populația. Albert I nu și-a abandonat poporul și a a rămas la comanda armatei concentrate în sud-estul Belgiei, devenind un simbol al valorilor morale ale Antantei. În
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
două armate germane de linie aveau 30 de divizii în fața a 19 divizii franco-britanice, acum nu mai dispuneau decât de 20, pe când Antanta avea 30 de divizii. Cele două armate germane au trimis patru divizii în fața Anversului, fortificație în cadrul sistemului belgian, lăsând trei divizii în fața Maubeugeului pentru a-l asedia. La 26 august au pus la dispoziția Marelui Cartier General alte patru divizii, care au fost trimise spre Prusia Orientala să întărească forțele amplasate acolo pe 29 august. Armatele germane ar
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
sud de Amiens, Joffre a amplasat o nouă armata, dar care a fost respinsă pe 25 septembrie pe Somme. A lansat, între Arras și Bethne, noi forțe, dar fără succes. A pregătit o altă ofensiva în regiunea Lille, cu diviziile belgiene care evacuau Anversul. Falkenhayn l-a înlocuit pe Moltke, reluând ofensiva pentru a ajunge la porturile de pe țărmul mării, la Pas-de-Calais, al cărui control îi permitea să amenințe în mod direct Anglia, împiedicând debarcarea de noi trupe britanice. A respins
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
al cărui control îi permitea să amenințe în mod direct Anglia, împiedicând debarcarea de noi trupe britanice. A respins 5 corpuri de armată formate din noi recruți și voluntari. În 18 octombrie, a ordonat atacarea frontului de pe Yser, unde trupele belgiene s-au stabilit cu dificultate. Timp de trei săptămâni, Falkenhayn a lansat atacuri la Dixmude, la Ypres și la Messines. Belgienii au deschis ecluzele de la Nieuport și au inundat Yser. Tactică de învăluire era imposibilă. De la mare la frontiera elvețiană
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
a ajuns o glumă proastă, de umor negru. Nouă linie de apărare franceză s-a refăcut la sud de Marna, de-a lungul unui front de 260 km, fiind susținută de o armată alcătuită din rămășițele decimate pe front. Rezistență belgiană a permis redesfășurarea franceză pe frontul de-a lungul râului Meuse, iar guvernul francez s-a refugiat la Bordeaux. Întrucât germanii erau epuizați, obiectivul principal al trupelor franceze era oprirea înaintării forțelor inamice asupra Parisului, prin atacarea lor pe flancuri
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
unul de cotitură, David Lloyd George devenind noul premier care a decis victoria finală: daca anterior se făceau recrutări din rândul voluntarilor, el a introdus înrolarea obligatorie. Propagandă a fost limitată, cu excepția temelor legate de scufundarea vasului Lusitania sau invazia belgiană. Mobilizarea se făcea prin intermediul intelectualilor care se raliau cauzei naționaliste. Se manifestă fenomenul de rezistență împotriva serviciului militar obligatoriu pe motive de conștiință. Cetățenii care refuzau să înceapă serviciul militar erau dați în judecată de către stat. Mulți refuzau să ucidă
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
imposibil de explicat indiferent de context, ca de exemplu incendierea uneia dintre cele mai mari biblioteci din Europa. Sunt câteva sute de civili asasinați într-o nebunie a crimei. Câteva sute de persoane sunt închise într-o biserică. Aceste atrocități belgiene ajung ținta unor campanii aliate, încât este subminată veridicitatea acestor crime și a fost nevoie de 70 de ani să se dovedească că armata germană a dus o astfel de campanie care depășește nivelul incidentelor izolate. Multe clădiri din zonele
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
răniți, iar mai târziu, după mari eforturi, Benedict a reușit să-i trimită pe prizonierii răniți și bolnavi în țările neutre bogate. Papa a încercat să-i ajute și pe civilii aflați în suferință. Mijlocirea sa le-a permis deportaților belgieni să se întoarcă acasă. A cerut milă pentru sărmanii armeni, și a oferit bani pentru cei suferinzi din întreaga Europă chinuită. Benedict și-a continuat faptele bune și după armistițiu. I-a rugat pe aliați să întrerupă blocada criminală a
Papa Benedict al XV-lea () [Corola-website/Science/298406_a_299735]
-
ocupației franceze din timpul perioadei napoleoniene dialectele flamande erau cele mai utilizate limbi, atât de către administrație cât și de către majoritatea populației, cu toate că franceza era limba aristocrației locale încă din perioada dominației burgunde. În secolul al XIX-lea odată cu formarea statului Belgian și cu facilitarea accesului la educație, numeroși vorbitori de dialecte locale au adoptat franceza în detrimentul neerandezei ca limbă principală. Printre principalele motive se numără prestigiul mai important al francezei la momentul respectiv - marea majoritate a aristocrației flamande era vorbitoare de
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
de capitală. Regiunea Capitalei Bruxelles este una dintre cele trei regiuni federale ale Belgiei, împreună cu Valonia și Flandra. Din punct de vedere geografic și lingvistic este o enclavă bilingvă în regiunea flamandă. Regiunile reprezintă doar o componentă a sistemului federal belgian, cele trei comunități lingvistice reprezentând cea de a doua componentă astfel că locuitorii regiunii Bruxelles relaționează fie cu comunitatea franceză fie cu comunitatea flamandă în chestiuni legate de educație și cultură. Bruxelles este în același timp capitala comunității franceze ("Communauté
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
presiune de francofonizare ceea ce a dus la apariția unei majorități francofone în oraș. Bruxelles s-a făcut încetul cu încetul oraș cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au stabilit la Bruxelles multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele colonii belgiene precum și din Africa de Nord. În anii 1980-1990, consmopolitizarea a mers mai departe, datorită întregirilor de familii. Printre altele un mare val de imigrație a venit din Europa Centrală. În 2000, Bruxelles a fost declarat capitală culturală europeană. Economia Bruxelles-uui este dominată
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
fiind deservit de numeroase trenuri internaționale: Bruxelles-ul este deservit de asemenea de două aeroporturi: Bruxelles-ul este deservit de mai multe gări ale companiei naționale de transport SNCB/NMBS: Trenurile circulă cu o mare regularitate. În general, către orașele belgiene mai importante există trenuri din jumătate în jumătate de oră, iar la ore de vârf chiar din 20 în 20 de minute. Există un proiect de Rețea Expres Regională menită să răspundă problemelor de mobilitate actuale. Acest proiect presupune reabilitarea
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
Regională menită să răspundă problemelor de mobilitate actuale. Acest proiect presupune reabilitarea anumitor porțiuni de linie și crearea unor noi stații. Termenul de punere în funcțiune completă a RER-ului este anul 2016. Bruxelles este foarte bine conectat la rețeaua belgiană de autostrăzi. Pentru deservirea regiunii există o rețea de trei axe periferice principale: Transportul urban este asigurat de o rețea densă de tramvaie de suprafață și subterane și de autobuze. Metroul din Bruxelles este format din șase linii cu 69
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
artă fondate în 1982: Koninklijk Conservatorium de limbă neerlandeză și Conservatoire Royal de limbă franceză. Datorită prezenței importante a instituțiilor europene în perioada postbelică, există numeroase școli internaționale și europene ce funcționează în paralel cu școlile din sistemele de învățământ belgiene francofon și flamand.
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
Eclesiastic de Liège—au fost anexate de Prima Republică Franceză, punând capăt dominației austriece în regiune. Reunificarea Țărilor de Jos sub numele de Regatul Unit al Țărilor de Jos a avut loc după dezmembrarea Primului Imperiu Francez în 1815. Revoluția Belgiană din 1830 a dus la înființarea Belgiei independente, catolice, burgheze, neutre și oficial francofone, condusă de un guvern provizoriu și un congres național. De la instalarea lui Leopold I ca rege la 1831 (astăzi sărbătorită ca zi națională a Belgiei), Belgia
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
inițial restrâns, votul universal pentru bărbați a fost introdus după greva generală din 1893 (cu vot plural până în 1919) și pentru femei după 1949. Principalele partide politice din secolul al XIX-lea au fost Partidul Catolic și Partidul Liberal, Partidul Belgian al Muncii apărând către sfârșitul veacului. Franceza a fost la început singura limbă oficială adoptată de nobilime și de burghezie. Treptat, ea și-a pierdut importanța, neerlandeza fiind și ea recunoscută. Recunoașterea a devenit oficială în 1898, iar în 1967
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
îngrijorări pe plan internațional cu privire la tratamentul extrem și sălbatic aplicat populației congoleze sub Leopold al II-lea, pentru care Congo era în principal o sursă de venit din producția de fildeș și cauciuc. În 1908, această indignare a determinat statul belgian să își asume responsabilitatea pentru guvernarea coloniei, denumită de atunci Congo Belgian. Germania a invadat Belgia în 1914 în contextul Planului Schlieffen și mare parte din luptele de pe Frontul de Vest din Primul Război Mondial au avut loc în partea
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]