2,888 matches
-
decât marii fermieri care dețineau lanuri întinse de grâu în nordul Franței, micii fermieri care reprezentau grosul populației agricole a Franței, beneficiind de un ajutor redus. Până prin anii 1960, PAC intrase în mari dificultăți și, în 1968, Mansholt a redactat binecunoscutul Plan Mansholt. În esență, acesta a fost întocmit pentru a crea un tip de agricultură intensivă și industrializată și pentru a reduce numărul micilor gospodării care erau considerate ineficiente. Nu e greu să recunoaștem în această abordare aplicarea metodelor producției
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
producție agricolă. De exemplu, Bretania a fost în fruntea transformării și modernizării rurale, datorită eforturilor organizațiilor catolice de agricultură precum Jeunesse Agricole Chrétienne JAC (Fermierii Tineri Creștini). Bretonii au importat metode agricole intensive din Danemarca și Olanda și au produs binecunoscutul "miracle Breton". Într-o anumită măsură, acesta a fost rezultatul capacității lor de a combina anumite trăsături tradiționale adânc înrădăcinate ale societății bretone, precum catolicismul și "sociabilitatea", cu o abordare tehnocratică modernă pentru dezvoltare. Și în Languedoc-Roussillon, accentul pe producția
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a găsi o serie de motive postmoderne, sau de a eticheta astfel o serie de autori care au activat cu mult înaintea apariției termenului, ori de a descoperi, în opera unui același scriitor, atât texte moderne, cât și postmoderne (este binecunoscut, în literatură, cazul Joyce: dacă Portretul artistului la tinerețe a fost receptată ca o lucrare cu tentă modernă, Finnegans Wake este considerată o scriere postmodernă). * * * Aceste sumare treceri în revistă ale unor trăsături ale postmodernismului au indicat, concomitent, și o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care Habermas le observă la teoriile postmodernilor; din punctul său de vedere, "critica radicală a rațiunii plătește un preț scump pentru despărțirea de modernitate"117, dintre principalele consecințe enumerând sustragerea discursurilor postmoderne din categoriile diferențiatoare ale modernității, lipsa încadrărilor (este binecunoscută opoziția lui Habermas în ceea ce privește teza nivelării diferenței de gen dintre filosofie și literatură), instalarea criticii autoreferențiale, ce conduce la desființarea interpretărilor concurente și a failibilismului, inexistența diferențelor și a contradicțiilor și chiar a nediferențierii rezultatelor discursurilor avute în vedere (sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
capitaliste contemporane, "rațiunea funcțională", ambii subliniază că tipurile de discurs posedă reguli și norme specifice, realizează "cotituri lingvistice" în teorie, dezvoltă o filosofie a limbajului care accentuează varietatea jocurilor de limbaj, în loc să dezvolte lingvistici formale sau structurale etc.). Abordând și binecunoscuta apărare habermasiană a distincției de gen dintre filosofie și literatură 124, cei doi critici consideră că în practică Habermas s-a îndepărtat de acest postulat, Discursul filosofic al modernității fiind posibil de lecturat "drept o metanarațiune care utilizează o construcție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Această viziune binară, ce privilegiază un termen dintre cei doi, este o strategie pe care și moderniștii o utilizează, situație care se transformă într-o altă critică la adresa proiectului lui Hassan, ce pare, în aparență, să intre în contradicție cu binecunoscutul proiect derridarian (din altă perspectivă însă, situația poate fi lecturată sub semnul pluralității și al caracterului intrinsec contradictoriu al postmodernismului). Derrida observa că gândirea de tip occidental se desfășoară în jurul opozițiilor binare (realitate/aparență, sensibil/inteligibil, subiect/obiect etc.), pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trebuie atins, ci pune între paranteze căile de trecere, lăsând lucrurile într-o stare de suspensie și de cele mai multe ori, de contradicție. 7. Hibridizarea. Taxinomiile bine elaborate de până acum își pierd relevanța în cultura contemporană, care a reziliat și binecunoscuta departajare dintre cultura "înaltă" și cultura "joasă", introducând un mixaj frenetic între diverse discursuri și stiluri. Nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură, rod al disputelor dintre susținătorii continuării proiectului modern și postmoderni, poate fi un exemplu în acest
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoretizat de Roland Barthes, Jacques Derrida, Julia Kristeva, Philippe Sollers, Jean-Louis Baudry, Michel Foucault sau Jean Baudrillard nu este în nici un caz unul univoc. Dimpotrivă, el primește nenumărate sensuri și utilizări, astfel încât îi lipsește o unitate semantică bine determinată. Este binecunoscut cazul Barthes, cu sinuoasa construcție a conceptului, cu definiții contradictorii în etape distincte ale evoluției scriitorului. De aceea, conturarea și analiza termenului se dovedesc a fi dificile, chiar raportate la un singur gânditor, astfel încât nu putem proceda decât punctual și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
televizate se realizează în aceeași manieră interpretativă ca și în cazul consumului de literatură sau teatru, astfel încât ideea că televiziunea ar conduce la transformarea ontologică a culturii postmoderne nu poate fi susținută. Acestui argument i se mai adaugă și cele binecunoscute ale receptării imaginilor de către public, eliminarea pasivității acestuia, precum și considerarea lor doar ca una dintre multiplele surse de informare cu care subiectul intră în contact etc. Incitantă este, în schimb, încercarea de demonstare a inadecvării filosofice a conceptului de hiperrealitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în cel de-al patrulea an al pontificatului nostru. 10. Bula «Ordinem Vestrum» a lui Inocențiu al IV-lea Preaiubiților fii, generalului, provincialilor, custozilor și altor frați ai Ordinului Fraților Minori, sănătate și binecuvântare apostolică. Deoarece urmărim Ordinul vostru cu binecunoscuta afecțiune, și de aceea îi dorim din suflet printre altele un progres continuu cu lăudabile dezvoltări, ne îngrijim cu atenție părintească de tot ceea ce i-ar putea fi de ajutor pentru o înflorire adecvată. Sunt în Regula voastră unele puncte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
generalului sau miniștrilor provinciali: fiindcă dreptul, proprietatea și administrarea acestor bunuri, atât imobile cât și mobile (cu excepția acelora asupra cărora se constată că donatorii sau transferatorii și-au rezervat în mod expres proprietatea și administrarea) revin Bisericii fără mediatori. Este binecunoscut că acesteia îi sunt supuse pe deplin în mod direct casele și locurile menționate anterior, cu bisericile și alte lucruri atât de ordin spiritual cât și temporar (toate bunurile pe care noi le primim ca drept și proprietate a fericitului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
zilelor noastre a fost formulată mai înainte de eruditul Bayeux, avocat în Parlament. Acesta, pe când traducea Fasti / Sărbătorile 9 în 1788 a riscat cel dintâi, potrivit lui Ripert 10, să ofere explicația pe care a reînnoit-o mai apoi G. Boissier în binecunoscuta sa lucrare L'opposition sous les Césars. Potrivit acestei versiuni, Ovidiu ar fi fost exilat, pentru că ar fi înlesnit iubirea vinovată dintre Decimus Junius Silanus și Iulia minor, fiică demnă de Iulia maior și aceasta protagonista unor iubiri scandaloase. Se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
forma falsă a unei "misiuni": este vorba de un fel de invitație printre rânduri la revoltă. Stări sufletești care alternează. Dacă Ovidiu nu este dorit la Roma se știe de către cine -, la Tomis, cel puțin, nu este urât262. Aici este binecunoscută a sa pietas față de Augustus și de casa imperială: poetul are în casa sa un sacrum în onoarea lui Cezar; acolo sunt imaginile tânărului său fiu și ale preotesei, soția sa și nu lipsesc nici cele ale celor doi nepoți
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că este cauza acestei tristeți; dacă nu este, ar trebui să fie, ca să fie demnă de soțul pierdut. O, de-ar fi putut ea să plângă nu exilul, ci moartea soțului! Poetul, cel puțin, ar fi fost îngropat sub cerul binecunoscut al patriei! Ar fi murit fără pată cum a și trăit. De-acum [însă] viața lui trebuie să roșească din cauza supliciului său. Nunc mea supplicio vita pudenda suo est. (v. 48) Trebuie să subliniem aici: poetul nu roșește din cauza relegării
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poeziei) din moment ce roagă pe cititorul său să nu se grăbească să-l „criticarisească” dacă va intîlni „vreo noimă ori neplăcută sau nepotrivită atît la ideea sa și la a obștii”. Absența totală a ambiției și, deci, a conștiinței estetice, ori binecunoscuta prefăcătorie a creatorului care scrie una pentru a sugera contrariu!? Nicolae Văcărescu, fratele celui dinainte, n-are nici măcar asemenea scrupule. El mărturisește că, neavînd „duh născocitor”, adică talent, va folosi stihurile lui Alecu pentru necesitățile sale amoroase, fără a avea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Elviră-Înamorată; Cu-acel sunet imită pe coarda-nfiorată CÎntarea mea din urmă și ultimul suspin.” Două remarci putem face privitoare la aceste versuri: diafanitatea, Întîi, a portretului, și asocierea, apoi, a erosului cu simțul creației. Dragostea și poezia constituie un binom binecunoscut. Cumpătatul părinte dă semne de nerăbdare. Erosul deșteaptă În el acel nesațiu sacru față de obiect, nesațiu pe care-l Întîlnim și În alte Împrejurări: „Și-n sacra mea ardoare ferice voi sorbi...” O imaginație mai bogată aduce Zburătorul, capodopera lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intermezzo-ul critic, în care literatura autohtonă e analizată din unghi sociologic, apare din nou în prim-plan Bizu, acum în ipostaza de purtător de cuvânt auctorial, și nu de "agronom". Eroul lovinescian se plimbă pe aceleași cărări, în peisajul binecunoscut, care (știm deja) adoarme conștiința și mângâie sufletul ca un narcotic plăcut. Atmosfera e însă dinamizată de apariția unui factor neprevăzut un grup de vilegiaturiști (oameni neancorați în peisaj) ce aduc lui Bizu vestea senzațională că un "rumân" oarecare s-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o însemnare ca aceea din 26 oct. 1937 ("călătorie manquée la Constanța"), prețioasă prin faptul că la Constanța călătorește și Bizu, și încă de două ori, mai întâi în compania Dianei, apoi în tovărășia Silviei. Pe de altă parte, e binecunoscută oroarea scriitorului față de călătorii. Ce-l va fi îmboldit, atunci, să plece la Constanța? Și de ce a regretat el, ulterior, voiajul cu pricina? La mijloc trebuie să fie, probabil, căutarea unei surse inspiratoare, regăsite, spre exemplu, atât în atmosfera patriarhală
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Printre scriitorii tineri din R.P.R. care au dat literaturii noastre creații valoroase se numără și tovarășa Maria Banuș. Mase largi de cititori o prețuiesc Îndeosebi pentru creațiile La masa verde, Patronul, Eu nu cânt că știu cânta și alte poezii binecunoscute, ca și pentru piesa ei Ziua cea Mare. De aceea, cititorii au fost neplăcut surprinși de unele poezii ale tovarășei Maria Banuș publicate În nr. 5 al revistei Viața Românească și Îndeosebi de poeziile Spunea odată Heineă și Nu, niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la Thorndike este conexiunea dintre stimul și impulsul spre acțiune. Învățarea are loc prin încercare-eroare. Experiențele lui au adus în atenție problema motivației, a recompensei și sancțiunii. I.P.Pavlov (1849 1936) este fondatorul teoriei condiționări clasice, a teoriei reflexelor condiționate, binecunoscută în forma experimentului clasic efectuat cu câini. Mecanismele reflexului condiționat comune omului și animalelor sunt grupate în primul sistem de semnalizare, iar reflexele condiționate, specifice omului, sunt grupate în cel de al doilea sistem de semnalizare, stimulul universal fiind cuvântul
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
perioada cuprinsă între secolele VIII/IX-XIII/XIV - interval cunoscut și sub denumirea de „secolele continuităților mobile” -, direct în secolul al XIV-lea - secolul „făuritor de orașe în Moldova și Țara Românească” -, ale cărui realități urbane au fost surprinse în formula binecunoscută, dar extrem de neclară, a „târgurilor sau orașelor și cetăților”. În materie de citadinitate, invocarea aproape obsesivă a tezelor legate de „vechime” și de „continuitate” nu reprezintă altceva decât o flagrantă abatere de la fondul problemei. Starea sau calitatea de orășean se
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
negative. Așa cum este cunoscut, după incursiunile barbare din secolele III-V, creștinătatea occidentală a rămas mult timp la marginea civilizației urbane, centrul de greutate al acesteia stabilindu se în extremitatea apuseană a Eurasiei - în Imperiul Bizantin și Califatul Arab -, cu binecunoscutele sale metropole: Constantinopol, Bagdad, Cordoba ș.a. În perioada secolelor VI X/XI, orașele medievale din vestul și centrul Europei s-au plămădit „la umbra” unor fortificații de caracter laic sau religios, într-un proces evolutiv de durată, neuniform și fără ca
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de terenul agricol/rural înconjurător. Până la începutul perioadei interbelice, aceste delimitări s-au efectuat prin intermediul șanțurilor despărțitoare - de pildă, șanțul trasat din dreptul pârâului Negel până la fabrica de cherestea Țenov, care separa moșia orașului Bacău de moșia Mărgineni - și al binecunoscutelor bariere terestre (fostele rohătci), ce aveau, fiecare, „(...) câte un catarg ce se scobora și se înălța și unde toate carele și trăsurile se opreau pentru revizuirea mărfurilor, care erau trimise cu raporturi de barieri la primărie, unde se plăteau taxele
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
să fie plasat în lumea urbană a Antichității mediteraneene, cu atât mai mult cu cât asemănarea cu structura facțională a polis-urilor elenistice și romane este izbitoare. În primele secole ale Imperiului Roman aceste subdiviziuni administrativ-teritoriale urbane au evoluat în binecunoscutele deme - organizații sportive, legate de întrecerile din Hippodrom, fiecare „arborând” culoarea preferată. Orașele bizantine au preluat această tradiție și au conferit deme-lor atribuțiuni mult mai complexe. Spre exemplu, în perioada secolelor V-VII deme-le din Constantinopol s-au transformat
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Bacău, diversitatea resurselor naturale și a materiilor prime era deosebit de vastă, industrializarea a cunoscut o puternică dezvoltare atât în sectorul extractiv - sare (Târgu Ocna, Grozești, Sărata), petrol (Moinești, Lucăcești, Zemeș, Solonț, Câmpeni, Stănești, Comânești, Dofteana, Harja), gaze naturale, cărbuni (lignit - binecunoscutul lignit de Comănești, premiat la Expoziția Universală de la Paris, în anul 1867, Brusturoasa, Căiuți), ape minerale (Băile Slănic, Băile Năstăsache, Băile Sărata), bogat fond forestier (în zona Asău, Agăș, Târgu Ocna, Slănică - cât și în cel de prelucrare - morărit/panificație
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]