4,436 matches
-
fiii lui Ruben sau Iuda, care l-au suportat în toți acești ani și i-au făcut toate poftele. Nici măcar fiii lui Beniamin, ultimul lui născut. Îl cunosc pe Iacob. Vrea să-și ispășească greșelile din trecut dându-le acum binecuvântarea fiilor mei. Dar mă tem pentru ei dacă primesc binecuvântarea. Vor moșteni amintiri cutremurătoare și vise ciudate. Vor ajunge să-mi urască numele. Iosif a ținut-o mai departe cu blestemele, iar eu și Benia ascultam. Rănile trecutului îl înconjurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toți acești ani și i-au făcut toate poftele. Nici măcar fiii lui Beniamin, ultimul lui născut. Îl cunosc pe Iacob. Vrea să-și ispășească greșelile din trecut dându-le acum binecuvântarea fiilor mei. Dar mă tem pentru ei dacă primesc binecuvântarea. Vor moșteni amintiri cutremurătoare și vise ciudate. Vor ajunge să-mi urască numele. Iosif a ținut-o mai departe cu blestemele, iar eu și Benia ascultam. Rănile trecutului îl înconjurau, prinse în faldurile pelerinei lui lungi și negre. Se zbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul blond pieptănat cu grijă, cu privirea albastră și hotărîtă. - E cam tîrziu pentru o depoziție, rosti polițistul cu răceală. - Nu asta mă aduce aici. - Ce vrei de fapt de la mine ? Iertarea de păcate sau binecuvîntarea? - Vreau să-ți mulțumesc, i-o Întoarse Christian pe același ton. Că ai avut grijă de Marie În timpul absenței mele. Acum sînt aici, adăugă el, așa că nu te mai așeza Între noi. - Dacă asta vrea ea... - Ce vrea ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Desfăcu ambalajul; erau prezervative Durex Technica. Bineînțeles, de Îndată ce fu În latex, se blegi de tot. — Îmi pare rău, făcu el, zău, Îmi pare rău. — Nu-i nimic, zise ea cu blândețe, vino să te culci. Hotărât lucru, SIDA fusese o binecuvântare pentru bărbații din generația lui. Adesea, era destul să vadă prezervativul, că sexul li se Înmuia instantaneu. „Niciodată n-am reușit să mă obișnuiesc...” După această mini-ceremonie, cu virilitatea În principiu salvată, puteau să se culce din nou, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce e drept În San Domingo e nedrept În Pàgo Pago și că normele morale sunt departe de a fi absolute. Ravelstein nu era un inamic al plăcerii și nu se Împotrivea dragostei. Dimpotrivă, vedea În dragoste cea mai mare binecuvântare cu care fusese blagoslovită omenirea. Un suflet omenesc văduvit de dorință era un suflet schilod, sărăcit de bunul cel mai de preț, bolnav de moarte. Nouă ni se oferea un model biologic care făcea abstracție de suflet și accentua importanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Se ridică.) ARTUR: N-am știut că îți face bine. GARDIANUL: Ah, domnule, cum să vă mulțumesc? (Îl îmbrățișează.) Dumnezeu să vă dea sănătate! ARTUR ( Tocmai pipăia un satâr cu buricele degetelor.): Ei! Sănătate! Asta-i acum! GARDIANUL: Atunci primiți binecuvântarea mea. Pentru că în ziua de azi n-aveți cui să vă plângeți. ARTUR: Găsesc eu. Mă plâng la director. GARDIANUL: La Gufi? Nu vă pricepeți la oameni. ARTUR: Mă plâng la general! Mă plâng la guvernator! GARDIANUL: Generalul? Pâinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
era invitat, la prânz, la Episcopie. Se întorsese Prea Sfântul din Franța și avea povești interesante cu Parisul. Se pare că îl potolise pe popa ăla care făcea necazuri la biserica românească. Se adunau toți amărăștenii exilului la el, la binecuvântare și mizilicul împărtășaniei, și în loc să se spovedească după lege, să mai spună și ei una alta, ce mai face unul, ce mai face ălalaltu’, făceau club politic în biserică. Nu vroiau s-o frece doar cu misticismele lor, se dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fapta. Tovarășa Rela știe cum a fost situația. Doar dumneaei m-a scăpat. Ce americani! Și ce s-a inundat atunci s-a evacuat. Ce să rămână? Și ce să combat... Da’ dacă ziceți că e cazul și primesc și binecuvântarea Prea Sfințitului... Goncea se opri. Se răsuci iarăși, ușor, spre preot. Surâse, sprijinidu-se de Nisip, ca și cum îi venea să se prăbușească. - Deocamdată e bine. Românii s-au supus, dacă e politica de deschidere. Știe tovarășu’... Da’ când o fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tovarășu’... Da’ când o fi cu combaterea, atenție la mine. Noi dăm tonul, nu Preaul! Că nu mai e Preaul ăl bătrân, care ne mai făcea probleme. Preaul Valerian binecuvântă cum... Adică tocmai matale, părinte, gândești să nu-ți dea binecuvântare, dacă-i zici c-ai vorbit cu mine?! Făcu un gest larg, fluturând mâinile în toate părțile, ca și cum ar fi dat intrarea pentru corul țiganilor din Rigoletto. Insul de pe pervaz îl imită, sărutând înduioșat crănicelul. - Poți să fii mândru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la Roma. Se lipise de delegația aceea când i-au dus papei bradul. Au fost primiți și în audiența colectivă pe care sfântul părinte o acorda în fiecare miercuri. Plătise niște dolari și obținuse un filmuleț pe casetă video cu binecuvântarea papei. Alții se caliciseră și se mulțumiseră numai cu câteva fotografii. Pe video era altfel, cu mișcare. Putea să arate filmulețul pe unde mergea cu afacerile firmei sau invitaților la petrecerile de la el acasă. - Persiano, atâta știu, cineva mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ale Cărții se vor desface «și toată făptura care este în cer și pe pământ și sub pământ și în mare și... și toate câte sunt în acestea le-am auzit zicând: Celui ce șade pe tron și Mielului fie binecuvântarea și cinstea și slava și puterea, în vecii vecilor!»“ Goncea făcu o piruetă și se înclină. Aplaudă de câteva ori și îi ieși Vicarului înainte. Hohoti. „Ce biruință, băiete?! N-ai văzut ce-a pățit popa ăla din tren, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cu toate tumbele alea... își dădu Janey cu presupusul. —Exact, trebuia să aibă foarte mult spațiu, să se miște. Gata, discuția se închegase. M-am depărtat ușor de ele, fără să caut pe cineva anume, doar avidă după mișcare. Ce binecuvântare să mă aflu la o petrecere la care cunoșteam atât de mulți oameni încât nu trebuia să faci conversație cu un străin sau cu o sticlă de votcă. Primul peste care am dat a fost Matthew, la vederea căruia am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era neștirbită. Vrăbiile zburau În picaj și jucau leapșa aproape la lungimea unui braț, ciripind de bucuria zborului. Și-n ziare, aurul ce acoperea aripile Îngerului din vârful clopotniței bisericii San Marco scăpăra În bătaia soarelui, Îmbăind tot orașul În binecuvântarea lui scânteietoare. 16 Luni dimineață, intră În birou la ora sa normală și stătu locului, uitându-se la fațada bisericii San Lorenzo preț de mai bine de o oră. În tot acest timp, nu văzu nici un semn de mișcare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai mult. — Refuz să cred asta, zise Brunetti. — Refuzul tău de-a crede asta, spuse contrele cu un zâmbet care era aproape gingaș, nu face situația mai puțin adevărată, Guido. — Nici fiica ta nu crede asta, adăugă Brunetti. — Și pentru binecuvântarea asta ridic zilnic mulțumiri, spuse contele pe-o voce moale. Acesta-i poate cel mai bun lucru pe care l-am Înfăptuit În viața mea, faptul că fiica mea nu-mi Împarte credințele. Brunetti căută ironie sau sarcasm În tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Andreea Stoica, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Lacrimile cerului sunt binecuvântare pentru rodul pământului, îmi spunea bunica, în tr-o zi de primăvară, pe când priveam amândouă pe fereastră picăturile de argint care dansau pe acoperișuri, pe frunzele copacilor, pe florile înveselite, pe umbrele mișcătoare. Dar de ce plânge cerul, bunico? întreb eu cu
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
ca după o baie bună. Iată și curcubeul, la margine de sat, se adapă din râu ca un zmeu însetat. După câte înțeleg, bunico, ploaia este chiar viața pentru tot ce e verde pe pământ. Dragă fetiță, ploaia este o binecuvântare și pentru animale, și pentru oameni, atunci când vine domoală. Dar se întâmplă să vină și cu furie mare și atunci devine distrugătoare. Face râurile să crească, să se reverse peste maluri. Atunci provoacă inundații și-i necăjește rău pe oameni
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
Renașterea. După frig și săniuțe se arată frumoasa zână, mirosind a iarba și flori, numită primăvară. Îngerași coboară, vestind mărgăritare de argint, lăcrămioare, toporași, ghiocei și viorele. Pe câm pul renăscut la viață, aburii noi de ceață se ridică. E binecuvântarea dimineții pentru plantele în drăznețe să apară. Micii gândăcei ies din adormire și zumzăie prin florile îmbietoare și amețitoare ale zarzărului din grădină. Vrăbiuțele și alte mici păsărele se ivesc pe la ferestre: ,,Bună dimi neața! Proaspeți zori de zi o să
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
umeri, o privi direct în ochi și o întrebă: - Lucia, spune-mi sincer, am murit? Mă duceai către cimitir, într-un dric tras de patru cai, iar hățurile erau în mâinile unui magician? Râsul ei îl atinse ca o adevărată binecuvântare. - Încă nu, dragul meu. Dar poate că vei muri. De plăcere. Mai încolo. Iar hățurile le voi ține eu, n-avem nevoie de magicieni sau de costume de magicieni, deși nar fi, poate, o idee așa de rea. Așa că hai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fost de persecuție. Apocalipsul este orientat spre o situație de „privare relativă”, pe care autorul a perceput-o ca situație de criză. Elementul de criză este un loc comun, tipic literaturii apocaliptice. Ceea ce întâlnim în Apocalips: îndemnuri, asigurări, avertismente, amenințări, binecuvântări, sunt elemente care trimit la un punct de vedere apocaliptic și nu la circumstanțe social-politice. Apocalipsul nu a fost scris ca răspuns la o situație socială și politică, ci ca răspuns față de moartea și înălțarea lui Cristos. Fără a ne
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
bogăția darurilor sale și asupra femeilor și recunoaște că, în cursul adunărilor liturgice, femeile profetese și orante operează în libertate și demnitate deplină. Cele orante vor transmite Duhul adresându-se cu o voce ridicată lui Dumnezeu prin psalmi, cântece spirituale, binecuvântări și mulțumiri (1Cor 11,5). În Rom 16 și Fil 4,2-3, Paul enumeră câteva dintre colaboratoarele sale. Înainte de toate, Febe, „diaconesa” (diàkonos) și „protectoare” (prostàtis) și Priscila, colaboratoare curajoasă a apostolului; Maria, Trifena, Trifosa și Persida „care s-au
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și caldă, i-a atins ușor obrazul, care acum era neted și rece. Câteva lacrimi i s-au prelins pe obrazul încruntat, de parcă și-ar fi continuat un gând. ”- Totul este în puterea lui Dumnezeu!” murmură Preotul, apoi, a dat Binecuvântarea de dezlegare. Pe buzele ei, încă îi mai pluteau ultimele gânduri... Pe față i se putea citi împăcarea și speranța de iertare în fața lui Dumnezeu. Suferința ei cumplită, ca și fitilul de lampă, s-a mistuit încet-încet, până la capăt, clipă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
veniți din toate colțurile țării, nu aveai unde să arunci un ac. Străzile orașului erau năpădite până la sufocare cu lume din toată țara; maici și călugări cu bărbi cenușii lungi până la brâu, de pe la toate mănăstirile și chiturile din țară, împărțeau binecuvântări... Apăsat de gânduri și remușcări, cu inima grea. Iorgu se apropie sfios de un bătrân, bătrân preacuvios călugăr, cu barbă vineție lungă până la brâu. Află că era de la un schit din Munții Neamțului, și-i spuse durerea lui. - Am păcătuit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru că ne iubim, spuse George zâmbind. - Bine, o să vă logodesc și așa. Trebuie să aveți verighete și să țineți post o săptămână, să spuneți rugăciunile „Tatăl nostru” și Crezul” în fiecare dimineață și seară. Este o pregătire pentru voi ca să primiți binecuvântarea mea. - George, nu avem verighete! De unde facem noi rost de ele, într-o săptămână? - Ei, draga mea, o să se întâmple o minune, ai să vezi! O să vină diseară o zână bună, să ni le aducă! - Haide, nu te mai ține
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cât și sufletele atâtor oameni care îl conduceau pe George pe ultimul drum. Frusina stătea la căpătâiul lui cu privirea ațintită numai la el. La un moment dat observă că pe fruntea lui apăruseră broboane de transpirație în timpul slujbei de binecuvântare și chipul lui surâdea. Li s-au pus și verighetele pe degete. Frusina se gândea că poate mai trăiește, nu știa de ce simte așa ceva. Scoase batista, îl șterse pe frunte și îl sărută. La atingerea pielii tresări pentru că își dădu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a pleca, aduse vorba de el și Frusina și îi zise lui Gheorghe: - Cred că îți dai seama, nea Gheorghe, că eu o plac mult pe fiica dumitale și aș vrea să mă căsătoresc cu ea. Miar plăcea să am binecuvântarea încă de pe acum pentru că nu vreau să o pierd până la cununie și voi veni mai des pe aici. De sărbători vreau să o duc să o cunoască și părinții mei. După sărbători ne căsătorim. Cu divorțul sunt convins că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]