5,885 matches
-
se mai zvîrcolească atît, ca un pește pe uscat. — Punctul acesta face legătura cu măduva spinării. Degetele ei se Înfig În bolta tălpii, apăsînd pe labirintul de linii de acolo. Bolta e destinul tău, Îi spune ea lui Wakefield. Uau, bolta, firește. Piciorul lui este arhitectură! Creierul Încearcă să țină pasul. — SÎnt arhitect, Într-un fel, un soi de iubitor de bolți, cred, bîguie el, În timp ce Întregul trup i se relaxează. — Ei, bine, ăsta este rostul arhitecturii, spune ea. Bolta piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bolta tălpii, apăsînd pe labirintul de linii de acolo. Bolta e destinul tău, Îi spune ea lui Wakefield. Uau, bolta, firește. Piciorul lui este arhitectură! Creierul Încearcă să țină pasul. — SÎnt arhitect, Într-un fel, un soi de iubitor de bolți, cred, bîguie el, În timp ce Întregul trup i se relaxează. — Ei, bine, ăsta este rostul arhitecturii, spune ea. Bolta piciorului, lucrul mîinii. Piciorul și unealta, bolta și apucatul. Toată istoria omenirii. Istoria ta. Așa. Îi apropie tălpile și le leagănă, apucîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Uau, bolta, firește. Piciorul lui este arhitectură! Creierul Încearcă să țină pasul. — SÎnt arhitect, Într-un fel, un soi de iubitor de bolți, cred, bîguie el, În timp ce Întregul trup i se relaxează. — Ei, bine, ăsta este rostul arhitecturii, spune ea. Bolta piciorului, lucrul mîinii. Piciorul și unealta, bolta și apucatul. Toată istoria omenirii. Istoria ta. Așa. Îi apropie tălpile și le leagănă, apucîndu-i strîns degetele. Cu ochii Închiși, Wakefield se gîndește că ar trebui să se ridice, dar nu poate. — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Creierul Încearcă să țină pasul. — SÎnt arhitect, Într-un fel, un soi de iubitor de bolți, cred, bîguie el, În timp ce Întregul trup i se relaxează. — Ei, bine, ăsta este rostul arhitecturii, spune ea. Bolta piciorului, lucrul mîinii. Piciorul și unealta, bolta și apucatul. Toată istoria omenirii. Istoria ta. Așa. Îi apropie tălpile și le leagănă, apucîndu-i strîns degetele. Cu ochii Închiși, Wakefield se gîndește că ar trebui să se ridice, dar nu poate. — M-ai prins de... picioare. — Îndreaptă-te. GÎndește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
datora agitația din familia lui Takamori, își vedea liniștită de drum. A ancorat trei zile la Saigon pentru a încărca marfă, iar seara a ieșit iar în larg, ajungând la Manila după alte două zile, în amurg. Nori roșiatici brăzdau bolta cerească asemeni unor flăcări răzvrătite. Erau nori mari, nori mici, nori de toate formele și categoriile. Priveliștea pe care o ofereau era greu de descris în cuvinte. Pasagerii de pe punte, copleșiți de frumusețea amurgului, au rămas muți de uimire. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de chemări de veci. Un fluier seacă, altul nu s-arată. Aleluia, privirea mi se umple de păsări și vânt, vieții nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas dator viața toată. Cu mișcări oprite ades văd bolți prăbușite în apă. Din frunzele satului ies ca dintr-o biblică șatră. Aleluia, astăzi ca niciodată sunt fratele obosit al cerului de jos și-al fumului căzut din vatră. [1925] * PARADIS ÎN DESTRĂMARE Portarul înaripat mai ține întins un cotor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fântânile. Așază-ți în cruce gândul și mînile. Stele curgând ne spală țărânile. [1929] * DRUMURI Cetate de veac, prăsilă de painjeni verzi subt mușchi și scocuri. Pe turn între semnele ceasului, gânditor timpul stă. O vrabie umblă pe-arătător. Subt bolți de nicăiri nici un ecou. Părul tău joacă în vântul pe care 1-am întîlnit ieri în alt oraș și care ne-a ajuns din nou. [1929] * PERSPECTIVĂ Noapte. Subt sfere, subt marile, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vin, s-așază pe masă 'ntre pîne și vin. [1931] * HOTAR Calea Lactee abia ghicită se pierde scrisă în noapte fierbinte și calmă, ca linia vieții runic săpată într-o imensă zăbavnică palmă. Pașnic ca untdelemnul cel veșnic se scurge subt bolți Aheronul. Acum ah de trecere cine va-ncepe cîntarea? Acum ah negrele ape cui îi dau tonul? Pescăruși speriați din tenebre se-nalță când luntrea cu umbre alunecă iară. Suflete-n zbor de frunte mi se lovesc zbârnăind ca rădăștile-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
steaua lui Verde-mpărat - duhul nemîntuit? Ce sărbătoare scutești? Ce ceas împlinit? Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare? Păzești un norod, o cetate, sau numai o floare? Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte veghezi mistuită subt vinete bolte? De ești a mea, păzindu-mi anul și vatra, n-aruncă nimenea după tine cu piatra? [1932] * RUNE În chip de rune, de veacuri uitate, poart-o semnătură făpturile toate. Slăvitele păsări subt aripi o poartă 'n liturgice zboruri prelungi ca
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
nu se ivește țărâna și piatra ce mi se cuvin. Cum steaua nu are deasupra mea nici un nume, n-o pot ruga nici să se stingă, nici să rămâie. Pîn' la cercul de miazănoapte, unde auzi scârțâind în viforniță osia bolții, umblat-am prin feluri de locuri. Subt semn capricornic răzbii printre pinii cu umbra zgârcită. Seminții, pretutindenea altele, aprind alte focuri, și soarele-mpinge alt orruc. Fâlfâind ca din steaguri cu zariștea-ntreagă, soarta își face cu mine jocul potrivnic
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de spaimă-n paragini când taina se sfarmă la margini. [1938] * COASTA SOARELUI lui Vasile Băncilă Frunză verde, dragele linele colinele strâng de sus luminile. Ape cântă, largele. Trec pe drum copitele și prin gând ispitele. Pasărea din iniște sparge bolți de liniște. Chiparoși ca fusele 'n toate cimitirele ne abat privirile către inimi - dusele. Neclintite-s morile, gândul, sarcofagele, frunza și catargele. Ard în lume orele. [1938] * ÎNTOARCERE Lângă sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
împăienjenește-mi ochii cu-n giulgiu, să nu mai văd nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei și nici norii, căci vezi - lumina lor mă doare." Și-atuncia Milostivul într-o clipă de-ndurare îi dete lacrimile. MI-AȘTEPT AMURGUL În bolta înstelată-mi scald privirea - și știu că și eu port în suflet stele multe, multe și căi lactee, minunile-ntunericului. Dar nu le văd, am prea mult soare-n mine de-aceea nu le văd. Aștept să îmi apună ziua
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Zâmbesc și hoinăresc prin văi zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil. STALACTITA Tăcerea mi-este duhul - și-ncremenit cum stau și pașnic ca un ascet de piatră, îmi pare că sunt o stalactită într-o grotă uriașă, în care cerul este bolta. Lin, lin, lin - picuri de lumină și stropi de pace - cad necontenit din cer și împietresc - în mine. SUS Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. Așa: când sunt cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Așa de-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
SUS Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. Așa: când sunt cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Așa de-aproape, de-mi pare că de ți-aș striga în zare - numele - i-aș auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. Numai noi doi. Sus. NOAPTE Pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară, cu un surâs amețitor tu-mi răscolești tot furnicarul de porniri, cari nu-și mai afl-apoi odihna. Sub
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și numai lut. Ea cântă și eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naște sufletul. LA MÎNĂSTIRE De trei zile luna crește ca un fagure de miere într-un stup. La mânăstire vine-o babă. Zice: "Stareț purtător de bolți cerești, să faci o rugăciune de ieșirea sufletului din trup." "Pentru cine?" Pentru mine." Luna - s-a coborât pe-o biblie și de pe file privește înapoi la chipul ei spre cer. Cu miros de ger în lună vine un bătrân
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
venind peste mine prin ușă, din muntele cerului, cotropitor. Scăpa-voi doar până în poartă. Apoi mușca-voi, în Tine, a lumii cenușă. Tiparul în TINE păstra-mi-l-voi. CÎNTECUL SPICELOR Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte când secera lunii pe boltă apare. Că fetele cată, cu părul de aur, la zeul din zare. O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie: secera lunii e numai lumină - cum ar putea să ne taie pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
bătrâni de priveliștea verii, înainte de a orbi de tot. ― L-ai tăgăduit, vreo clipă, pe Dumnezeu? ― Nu, cum era să fac așa ceva? Am zis doar că rațiunea Domnului are rațiuni pe care rațiunea omului nu le cunoaște. Dacă am măsurat bolta înstelată cu un ochi, poate, prea rece, nu mi-am îngăduit nici o clipă cutezanța de a pustii cerul. Cred într-un mister divin, chiar dacă nu izbutesc, cum vezi, să despart prea clar sacrul de bucuriile profane. E confuz ce spun
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Crezi că vom accepta să fii singurul om viu între noi, pentru că ai fost singurul care ai abjurat? Trebuia să pleci, Galilei, trebuia să pleci cu cei de care te-ai temut..." Multă vreme, dimineața, nu mi-am revenit cu toate că bolta cerului era perfect limpede... XLIX ― Iartă-mă că insist, chiar n-ai șovăit nici o clipă înainte de a te hotărî să abjuri, Galilei? ― Lucrurile s-au petrecut așa... În august, ultima mea carte a fost pusă la index Am presimțit atunci
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vede că nu ești obișnuit. Trebuie să respiri numai pe gură. Am lărgit inelul și mi l-am pus pe nas. Mă durea, dar îmi comprima complet nările. Sala principală a criptei avea forma unei cruci grecești. Tavanul cu trei bolți era susținut de douăsprezece coloane de piatră, cu capiteluri sculptate grosolan. Aici nu existau morți sau morminte, ci doar, în mijloc, o ladă mare de lemn, ferecată cu trei încuietori, fixată de podea cu lanțuri. În ea se afla tezaurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-a doua odăi, stau unul lângă celălalt regele Rotari și ducesa Gaila. Eu rămân aici să citesc psaltirea. M-am străduit să nu bag de seamă că o numise pe Gaila ducesă, nu regină. Ca să nu ating cu capul bolta rotundă a coridorului, trebuia să merg aplecat, ținând torța cu brațul întins înainte. Fumul înțepător mă făcea să tușesc și să lăcrimez; și-n plus, nu vedeam mai departe de pasul pe care-l făceam. În fine, am dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
între noi. S-au uitat la mine, fără să spună nimic. Iată-ne ajunși în fața casei ce se-nălța, căci ea încă exista, în mijlocul unui mic ocol de ziduri. Poarta de la intrarea în curte era ferită de soare printr-o boltă de vie. Cu o mână tremurătoare, am ridicat ciocănașul. După trei lovituri, poarta s-a deschis, și servitorul nostru Augusto s-a ițit bănuitor. M-a recunoscut imediat. - Stăpâne! a exclamat el și mi-a luat mâinile să mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
glăsuit: - Ești leit tatăl tău la tinerețe, dar parcă mai oacheș. Nu se-ntindea la vorbă. L-a asigurat pe cârciumar să nu-și facă probleme în privința plății, după care i-a spus să plece. Ne-am așezat sub o boltă de viță, și a intrat direct în miezul problemei, nu înainte de a da peste cap trei căni de vin, care l-au făcut mai vioi. - Eu mă bucur de o oarecare poziție și n-am de gând să fac vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cincizeci de coți. Cred că Calinic a făcut-o dinadins, ca să mă uluiască: am intrat pe la poarta principală, Poarta de Aur. În timp ce arătam căpeteniei gărzilor scrisoarea către Giuliano, nu-mi venea să cred ochilor. Poarta era foarte înaltă, cu trei bolți arcuite, cu canturile îmbrăcate în plăci de aur lucrat în relief, surmontată de statui de bronz aurit: cinci elefanți ținuți în lanțuri de un războinic uriaș. Bizanțul era orașul cel mai mare din lume și în care am văzut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
indivizi și au început să înșire iute la vorbe, prea iute ca să spună adevărul. - Doar până la o scară ce duce într-o veche subterană, locul prostituatelor sacre pe vremea păgânilor. De câțiva ani buni nimeni nu mai coboară acolo, deoarece bolțile se pot surpa. Am mers cu spatele până la ușa de la intrare în biserică, în timp ce preoții făceau front comun dinaintea acelei uși. Atârnat la centură aveam scramasaxul. L-am scos din teacă și după ce am tras zăvoarele și am ridicat drugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele ei, care din cauza acusticii proaste răsuna Îndelung sub bolțile sălii. Prima dată Valentina se Întorsese spre public, surprinsă. Cum În tribune nu erau mai mult de cincizeci de spectatori, Îl observase imediat pe Antonio, care se ivea dintr-un grup de studenți de la Virgilio și de prieteni de pe zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]