6,391 matches
-
amabil și arătați-ne ce aveți în geantă. Acolo nu erau decât două cămăși, o pereche de ciorapi, pix și hârtie, un aparat de ras și un reportofon. Caporalul efectuă o analiză amănunțită a obiectelor, deoarece se temea de o bombă sau de vreun alt dispozitiv miniatural care ar fi putut să-l rănească pe Frank. În zilele noastre, nu poți avea încredere în nimeni, cu atât mai puțin într-un ziarist. După ce se asigură că nu e nici un pericol, Mitch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
obișnuită, nu avea nimic spectaculos. Când l-am întors, am găsit încă o inscripție: „de declanșat în urma disputei din 3 ianuarie 1980. Paul Greuceanu, 11 mai 1974.” După toate aparențele, bateria mecanismului cu ceas se blocase. Dar care era mecanismul? Bombă nu putea să fie, era mult prea ușor. L-am sucit pe toate părțile, l-am aruncat în perete, l-am scuturat. De-abia atunci când l-am apăsat foarte puternic cu o cărămidă am simțit o mișcare înăuntru. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am dat seama că era de fapt o altă cutie. Am desprins-o și am așezat-o pe moloz. Cu mare grijă, am suflat praful de pe ea. Alte litere. PG. De data asta m-am temut să nu fie vreo bombă, pusă acolo în caz că șișul din scaun nu funcționează. M-am tras într-o parte și, înarmat cu un băț, am apăsat ceea ce părea să fie un buton. O trapă s-a deschis cu un zgomot sec, făcându-mă să tresar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tras într-o parte și, înarmat cu un băț, am apăsat ceea ce părea să fie un buton. O trapă s-a deschis cu un zgomot sec, făcându-mă să tresar și să-mi acopăr fața cu mâinile. Nu era nici o bombă. M-am apropiat. Era un bilet pe care scria: „7 septembrie 2014: Mi-am lipit urechea de țeava caldă și am auzit lucruri foarte interesante. Când am realizat că mulțimea informațiilor îmi depășește capacitatea de memorare, m-am repezit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care doar întâmplarea ți-l descoperă ca sfânt. Omul e cu sfințenia lui, are cancer și nu zice nimic, continuă să zâmbească, mă rog, chestii din astea. Sfântul oribil e personificarea fațadei, a mierii în care a fost pusă o bombă de zahăr, e omul care radiază extazul și te copleșește, ca o pătură de lână în toiul verii. Vorbește delicat și atent, nu care cumva să-ți rănească timpanele, clipește încet și cu înțelegere, spune da, niciodată nu, decât atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu mâinile încleștate sub sâni, tot gâfâia: „Ah! Ah! Ah! AH! AH! AH!“, ca un chihuahua dresat. — Ai grijă, Cenușăreaso, zise Bez, care se uita la mătură. Mie nu-mi spune nimeni ce să fac aici. Oricum, nici cu o bombă atomică n-o deranjezi pe doamna. — Auzi, să știi că... Hai scutește-mă, da? Ia du-te tu și fă o tură în jurul scenei pe măturoiul ăla! ¯ Auzi, măi... Steve lăsă mătura din mână și înaintă spre Bez. Cum acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așteptat-o. A fost o nebunie. Era atât de ușor să mă vadă cineva. Chiar i-am auzit pe unii în foișor, ceea ce m-a enervat, dar cred că n-ar fi auzit nimic nici dacă ar fi explodat o bombă lângă ei. M-am gândit că erau deja ocupați până peste urechi. Hugo ridică dintr-o sprânceană către mine. Am încercat să nu mi se citească nimic pe față. — Dar bătuse toba de nu știu când despre interogatorii, spunea Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
afla în locul lui Tom-Tom, iar ei veneau să-l cerceteze pe când dormea. Dumnezeule! De câte grozăvii ar avea ei parte dacă ar putea pătrunde în visele lui! Urechile lor nu vor fi auzit niciodată o șuierătură precum aceea a unei bombe cu napalm care explodează - căci nu se asemăna nici cu cel mai teribil tunet al celei mai neîmblânzite furtuni; iar ochii lor nu vor fi văzut - nici în măruntaiele celui mai asurzitor dintre vulcani - un asemenea infern. Bieți sălbatici, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
privi stăruitor. Nu sunt diamante în râurile astea? — Diamante? — Da. Diamante. Nu mai faceți pe niznaiul. Tot pământul ăsta are aur și diamante. Poate că aveți aici propriul dumneavoastră zăcământ. Știți că pentru un garimpeiro e lege să împartă o „bombă“... — Nu sunt garimpeiro. Aici nu sunt diamante. — Cum știți că nu sunt diamante, dacă nu sunteți garimpeiro? Trebuie să cauți ca să găsești. Cel de al treilea necunoscut, numitul Lucas, se apropie încet de fată și o privi foarte de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să le găsească vreodată. Râurile Caroní în Venezuela, Japurá, Purué și Das Mortes în Brazilia, Napo în Ecuador, celebre pentru aurul și diamantele lor, suportau frecvent consecințele unei avalanșe de garimpeiros, atunci când se răspândea zvonul că se descoperise o nouă „bombă“. „Orașe-fantomă“ se iveau peste noapte, precum San Salvador de Paul, Diamantina, Porvenir, Cristálida... Și acolo unde înainte nu erau decât selvă și sălbatici, apăreau deodată cafenele de mâna a doua, bordeluri, cabarete, săli de jocuri de noroc, chiar și cinematografe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mâna a doua, bordeluri, cabarete, săli de jocuri de noroc, chiar și cinematografe. Într-o lună, o tabără putea ajunge de la neantul absolut la cincisprezece mii de locuitori, ca să dispară în același fel luna următoare, devenind din nou neant, când „bomba“ era secătuită. Atunci, cei cincisprezece mii de căutători se împrăștiau, înghițiți de desișuri, luați de vânt spre cele patru puncte cardinale și umblau așa, precum câinii de vânătoare pe urma prăzii, până când se răspândea din nou zvonul despre un zăcământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prăzii, până când se răspândea din nou zvonul despre un zăcământ. Garimpeiros nu admiteau altă lege decât pe cea a propriului lor cod; un cod nescris, dar pe care îl cunoșteau cu toții. Principiile lui stipulau că zăcământul mic este inviolabil, dar „Bomba cea Mare“ trebuie să fie împărțită. Se pot fura bani sau diamante, dar niciodată pușca sau ambarcațiunea. Trebuie să se respecte hotarele - zece metri pătrați - ale celor care au ajuns înainte; se cere respect pentru soția legitimă - dacă este albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a fost întotdeauna problema indigenilor. Dacă yubani-i vor ajunge să fie reinstalați în teritoriu huanga, Armata le va garanta viața și drepturile. — Cum? Unde era Armata când garimpeiros i-au invadat pe „audanas“ și i-au nimicit pentru că era o „bombă“ de diamante pe teritoriul lor? Nu cred că această garanție o să-i convingă pe yubani. Sunt izolați, dar nu sunt proști. Știu că duzini întregi de triburi au dispărut pentru că au consimțit să negocieze cu albii. Alte triburi, ca huanga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de plante, sfârșește prin a fi târât de apă și de vânt și devine sterp. Nu era foarte greu să înțelegi ceva atât de simplu, dar omul alb, civilizat - în stare să meargă pe Lună și să facă să explodeze bombele atomice - nu părea să o fi descoperit încă. Zi după zi, an după an, secol după secol, distrugea, și iar distrugea, fără să măsoare consecințele. Își aminti de ziua aceea când, vizitând Vechea Guatemala, i-a cerut călăuzei să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
transformau călătoria într-un martiriu. În trei zile, se putea face înconjurul pământului într-un avion de linie sau se putea ajunge pe lună într-o rachetă. În trei zile învia Cristos sau pământul dispărea sub greutatea a zece mii de bombe atomice, dar, tot în același timp, o ambarcațiune pe San Pedro, afluent al Marelui Amazon, nu străbătea mai mult de o sută de kilometri. În a doua noapte, așezați în jurul focului, pe malul stâng al râului, luna plină se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ființele iubite de la infernul serviciului militar pe „munte“. În Vizavi, dimpotrivă, nu existau străzi, nici piețe, biserici, hoteluri, prăvălii sau legi. Nu exista nimic altceva, decât colibe de paie și chirpici, trei crâșme cu rachiu de trestie de zahăr, o bombă cu carne de maimuță și ouă de broască țestoasă, două bordeluri și libertate absolută ca toți să facă orice le-ar fi poftit inima. Pungași, asasini, escroci, dezertori și renegați conviețuiau cu indienii huanga și cu ultimele rămășițe ale tribului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
strigă. José Correcaminos îl făcu să tacă și își ciuli urechile: — Se întoarce iar!, confirmă el de îndată. Din același loc... Îl auziră și ceilalți, mai târziu. Veni cu viteză, huruind și lăsă să-i cadă încărcătura peste colibele pustii. — Bombe de mână, spuse el. Avionul trecu o dată și încă o dată până când se sătură să aibă drept țintă satul singuratic și lansă grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că bombele explodau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pustii. — Bombe de mână, spuse el. Avionul trecu o dată și încă o dată până când se sătură să aibă drept țintă satul singuratic și lansă grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că bombele explodau în aer, izbindu-se de ramurile copacilor. Apoi, aparatul se îndepărtă spre locul de unde venise și liniștea reveni în selvă odată cu căderea serii. Se înnopta când începură să sosească războinicii. Distanța de la care trebuie că auziseră exploziile probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că, din punctul ei de vedere, în ziua respectivă nu era nimic de sărbătorit. Tatăl lui Sally, unchiul Tommy, arăta și mai puțin festiv. Era roșu la față, în ochi i se citea o privire sălbatică și avea aerul unei bombe pe punctul să fie detonată. A întâmpinat-o pe Alice într-o manieră chiar mai nepoliticoasă decât de obicei: — Tot nu te-ai măritat? — Nu. Alice și-a reprimat enervarea cauzată de întrebarea cu pricina. În fond, nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
către pătuțul copilului. Pruncul dormea, dar Hugo nu-și făcea prea mari speranțe că situația în curs avea să mai dureze mult timp. Doar după câteva ore de stat împreună, tatăl înțelesese că progenitura avea tendința să explodeze ca o bombă în orice secundă. Așa mamă, așa fiu, se gândea Hugo. Se întreba dacă și în ce fel copilul semăna cu el. Cel puțin momentan, la capitolul aspect exterior nu se observa nimic. Copilul avea fața contorsionată, pielea roșiatică și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să meargă pe coridor, strălucind din cauza sentimentului de camaraderie. Chiar când să ajungă la ușa de la intrare, Rottweilerul a ieșit glonț din biroul ei. Sclipirea lui Hugo a pierit instantaneu. —Domnule Fine? Putem să vorbim puțin? Hugo a înghețat. După bomba cu tortul din ziua precedentă, nu se așteptase la o nouă întâlnire atât de curând. Ăăă... da. Sigur. Rottweilerul, a cărui haină de un roșu beligerant îi scotea în evidență roșeața ochilor, a țopăit energic până în locul unde stătea Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mâna stângă până văzu cum crește vânătaia. Durerea era reală. Dincolo de fereastră, parașutistul îi făcu un semn din care reieșea că ar avea nevoie de un cuțit pentru a se elibera. Magicianul sorbea tacticos din ceai, răsfoind ziarul. Căzu o bombă între cafeneaua suspendată și copacul parașutistului, iar din gaura formată se ivi periscopul unui submarin. Câțiva pescăruși se roteau în jurul lui și îl loveau cu pliscurile. Poc. Poc. Poc. Privi din nou cheia... Strălucea. Ca și cum ar fi avut o lumină
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pandaliile. Nu a liniștit-o nici vestea că la alte restaurante costase dublu - iar la Space Centre chiar cinci sute. Și bine că n-am luat acolo, s-a auzit că nu se va mai face. Cineva amenințase cu o bombă... - De ce? Naiba știe. Se pare ca americanilor a început să le fie teamă de un atentat. Au învățat că lumea îi urăște, mai ales arabii. Cred că de ce le este teamă, nu vor scăpa... La putere venise Bush junior. Peste
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
drepturile omului. Cea rusească impusese obligațiile acestuia. A lui Mao oprise totul În loc, dar numai aparent. S-a văzut ce s-a ivit apoi acolo după o naștere asiatică, În chinuri. Revoluția cubaneză revigorase samba și rumba. Cea libiană punea bombe În avioane, apoi, Într-o nouă ediție, Își ucisese fiul care devenise, brusc, tată. Cea din Irak fusese, după zeci de ani, făcută praf de americani; ce mai, vremea revoluțiilor, chiar dacă nu trecuse de tot, era pe sfîrșite! Cele portocalii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Scornite. Așa fusese și povestea acestuia despre atacurile mortale prin telefon, ceva cu ultrasunete, puneai receptorul la ureche și... gata! Nu putea să scape nimeni; Încă era un monopol, susținea anticarul, doar americanii puteau face asta. Da, ei aruncaseră și bomba la Hiroșima, ajunseseră pe Lună Ătot anticarul venise cu argumente de netăgăduit că era vorba doar de un bluf, rușii ajunseseră acolo, dar nu mai putuseră să se Întoarcă). Asta cu telefonul era epocală, zicea: ieftin, curat; sigur, mai era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]