31,862 matches
-
de crăpături. Înăuntru duhnește ceva. E mirosul refluxului pe malul mării într-o zi cu arșiță. Duhoarea, spune ea, „e noul simbol al antistatutului social”. În poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez Héloise. În cutie e o bucată portocalie de somon australian mare cât pumnul. — Veche de patru zile, zice Inky. Dați-o de la unul la altul. Putoarea e mai bună decât un bodyguard pentru a ține oamenii la distanță. Să puți pentru a avea intimitate, noul mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de ieșire de pe autostradă, Inky spune: — Gândește-te la rezumatul ideii generale a unui film. Închipuie-ți că ai de propus un film la o televiziune într-un singur rând. Inky scrie cu un marker negru și gros pe o bucată de carton maro: Mamă singură. Zece copii. Cancer la sân. — Faci asta - vezi? spune ea, și oamenii pur și simplu îți dau bani. Muffy scrie: Veteran de război olog. Flămând. Vreau să ajung acasă. Și Inky zice: — Perfect. Zice: Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ascuțite lăsând urme zburlite în covoarele îmbâcsite de praf. Suntem cu toții aici, în afară de Lady Zdreanță, care s-a dus la culcare mai devreme. Mai lipsește Miss America, ocupată cu descuiatul închizătorilor. Șemineul electric e doar un bec rotativ aflat sub bucăți de sticlă roșie și galbenă lipite cu clei. Lumină fără căldură. Toți copacii de cristal din încăpere sunt stinși, lumina roșu-gălbuie ne joacă pe fețe, reflexe de lumină roșu-gălbui tremură pe panourile de lemn și pe podeaua cu dale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie de plastic Mylar înlăuntrul căreia zornăiau bucățile de sfeclă uscate ca niște jetoane de poker. Sfântul Fără-Mațe a dat găuri în toate pungile conținând carne de porc, de pui și de vită. El nefiind în stare să digere carnea. Toate pungile de Mylar umflate cu azot erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toate astea, Sfântul Fără-Mațe continuă să mănânce cu mâna din propria pungă argintie. Mestecă și vorbește în același timp. Înăuntru s-ar mai putea să se întâmple ca stomacul să se rupă, mânjind cavitatea abdominală cu sânge și bilă și bucăți tot mai mari de carne de curcan. Din intestinul subțire s-ar revărsa bacteriile. Ducând la peritonită, spune Sfântul Fără-Mațe, o infecție a peretelui cavității. În versiunea noastră cinematografică, Sfântul Fără-Mațe e înalt, cu nasul drept și ochelari cu ramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la așa ceva de câte ori mă linge Cora pe față... Scormonind după bandaje, am găsit costumele. Căutam în culise pânze curate pe care să le tăiem fâșii, și am dat peste robe și vestoane de vodevil și operetă. Împăturite în hârtie, împreună cu bucăți de naftalină, așezate în cufere și în pungi de haine, am dat peste crinoline și togi. Peste chimonouri și kilturi. Peste cizme și peruci și armuri. Fiindcă doamna Clark a tăiat cablul mașinii de spălat, toate hainele pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
retezase cu tot cu deget de pe mâna lui Lady Zdreanță, Sfântul a strecurat rămășițele scânteietoare ale lordului Zdreanță pe degetul pictat cu henna roșie al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
costumele ei cu pantaloni, și nici o nevastă n-o să dea vina pe ea. Cora, cu șervețele vechi de hârtie dosite în mânecile cardiganului. Cora, având pe birou o farfurie cu bomboane decorative de zahăr ars în formă de fundițe. Cu bucăți din benzile desenate Family Circus prinse de panoul ei de plută. Și totuși, nimeni nu zice că n-ar fi atrăgătoare. Însă apoi nevasta o vede pe directoarea Sedomnulak, cu unghiile ei roșii-roșii. N-a fost nimeni să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încearcă să arunce două pungi deodată, toaletele se blochează și încep să dea pe-afară. Se mai înfundă încă un WC. Deja apa inundă covorul albastru din hol. Înțepenite în vreo conductă, pungile se îmbibă de apă, umflându-se ca bucățile de curcan care i-au făcut felul domnului Whittier, blocând conducta principală astfel încât refulează și toaletele care arată OK. N-o să mai funcționeze nici una. Centrala termică și boilerul sunt defecte. Mai avem cutii întregi de mâncare putrezită. Domnul Whittier nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
La măsuțele de arțar cu ochi de pasăre, atât de lăcuite încât par ude. La canapelele de velur alb aliniate lângă pereții cabinei. La pernuțele asortate. La revistele Călătorul de elită, mari cât un poster de film, cincizeci de dolari bucata. La suporturile de pahar și robinetele de baie din aur de 24 de carate. La chicineta cu automat de espresso și lampă cu halogen, a cărei lumină joacă strălucitoare pe paharele de cristal. Cu frigider și cuptor cu microunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și reci, smălțuite cu praf și domnișoarapate în firele albe ale pânzelor de păianjen. Frunzele de sticlă și cristal sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în copacul scânteietor de cristal, spune cu buzele ei de silicon: Povestește-mi ceva ca să uit cât îmi e de foame. Spune-mi o poveste pe care n-ai spune-o nimănui. Răsucind cu mâna o piersică învelită într-o bucată de catifea lipicioasă de la sângele închegat, Pețitorul zice: — E o glumă în familia mea. Sus pe scara lui din scaune suprapuse, zice: O glumă pe care-o spuneau unchii meu doar când se îmbătau... Contele Calomniei ridică reportofonul. Agentul Ciripel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
atât. Își dorise, desigur, tot felul de jucării pe care, mai apoi, le împrăștiase prin toată curtea și nu le mai găsise. Mama îi cumpăra orice. Părinte ce întruchipa doi în unul, nu se gândise vreodată s-o refuze. Dar bucata aceea de fier, garnisită cu două roți și o șa ochioasă, i se părea cel mai teribil obiect pe care îl văzuse până atunci. Privi, prin geam, efortul chinuit al celorlalți. Distracția dură până în seară când, epuizați, intrară în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se joace cu creta. O învârtea între degete cu dexteritate, fără s-o privească. Ochii și-i învârtea prin clasă și nu-i scăpa nici o mișcare. În timp ce vorbea, ochea câte un căminist și, pe neașteptate, "zbrr!", arunca creta înspre el. Bucata albă, din material poros, îl lovea în cap, în nas, în gură, unde nimerea. Era un soi de distracție pe care Luana n-o înțelegea. Pentru orele de biologie se deplasau în laborator, într-o liniște desăvârșită. Profu avea ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
terminat repertoriul cei doi nu mai avură nimic să își spună. Gațiu se gândea la fete tot atât cât se gândea Luana la băieți. Își petrecu sărbătorile, ca de fiecare dată, cu mama și Bica, în fața bradului gătit și a bucatelor de pe masă, împărțindu-și cadourile și singurătatea. Luana era sătulă de acel Crăciun sărbătorit în tăcere doar în prezența celor două, de noaptea Revelionului an de an irosită la lumina seacă a becului din sufragerie, de lipsa veșnică a musafirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de masă. Ce-i asta? Mămăligă. Noi nu mâncăm așa ceva! Bineînțeles, voi sunteți de la Timișoara. Luana, fii politicoasă! o potoli Bica. Vouă o să vă aduc pâine. În timp ce bănățenii mâncau brânza frământată cu pâine, cei "ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Am tras cu praștia în ea și-am lovit-o. Pe urmă, o zi și-o noapte întreagă, Am tot plâns-o și am tot jelit-o! Nu m-a bătut mama, nu m-a certat. În mână țineam o bucată de pâine. <Degeaba, mi-a spus, degeaba mai plângi. Ce-ai omorât, omorât rămâne!>" S-au uitat unul la altul impresionați. El făcea chitara să plângă, vocea ei părea ireală. Când îmi vine rândul intrăm amândoi și cântăm împreună, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă, demarajul greoi al vehiculului și prada jună ce pierea o dată cu el. Alergă până acasă, fără să aibă curajul să privească înapoi. Își făcu bagajul, smulse de pe perete cei doi ochi albaștri, rupse hârtia bucăți și îi dădu foc în chiuvetă. A doua zi intră în cabinetul administratoarei căminului de fete, ce aparținea facultății de textile și ceru cu hotărâre să-i fie repartizat un pat. Până în seară, Luana se văzu mutată în cămin. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
altuia, ca nimic, niciodată, să nu-i despartă. Luana purta pantalon negru de mătase transparentă. Pielea ei albă, copilaș năzdrăvan jucându-se de-a v-ați ascunselea pe sub materialul părtaș la joc, nu lăsă nici un bărbat să mănânce în tihnă bucatele de pe masă. Ștefan, îmbrăcat la costum, amuțise la intrarea în restaurant toată suflarea feminină. Și-au lăsat colegii în sala de festivitate să-și ciocnească, până la cioburi, cupele de șampanie. Au urcat tiptil în cameră, îngroziți de scârțâitul scărilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Domnule, nu sunt de acord cu dumneavoastră. Cred că mai bine ar fi să-mi iau reportofonul și să aștept muncitorii fabricii de care ați amintit la ieșirea din schimb. Un articol despre cei care muncesc din greu pentru o bucată de pâine, inspirat din problemele cu care se confruntă și nevoile lor zilnice, ar avea mai multă rezonanță în inima cititorilor decât poveștile măsluite ale marelui înscăunat. Nu sunt omul care sărută mâna celor plini de aere și averi. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jalba în proțap dădură fuga la Bica să-i ceară să oprească ideea din fașă. Sătulă de veșnicile neînțelegeri, bătrâna o rugă pe Sanda să-și schimbe gândul. Femeia nici nu voi să audă. Avea dreptul să-și ridice, pe bucata ei de pământ din fața casei, cămăruța care să-i asigure confortul dorit. Scoși din sărite de refuzul Sandei și convinși că ideea plecase de la Luana, neamurile o chemară la vorbitor în sufrageria mătușii Anda de unde, cu ani în urmă, luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
peste chipul obosit. Inima i se frânse de o suferință cruntă. Îl ura. Nu voia să-l vadă, să-l audă, să știe de el. Îi contesta existența, calitatea de om. Simți o dorință nebună să facă țăndări fereastra și bucățile de sticlă, tăioase, ucigașe, să cadă asupra lui sfârtecându-l, reducându-l la tăcere pentru totdeauna. Îl voia pierdut, întins la pământ, produs al frunzelor moarte, suflet al iadului. Să-l uite, să nu-l mai iubească. Să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
distracție. Transformau curtea În teren de tackraw, iar piciorușele dolofane ale lui Adam se dovedeau teribil de pricepute să facă jonglerii cu mingea grea de ratan, lucru care lui Karl nu-i reușea, din pricina piciorului său strâmb. Scobeau câte-o bucată de lemn aruncat de valuri pe țărm și strângeau semințe de lengkeng ca să joace congkak, un joc adus pe insulă cu multe sute de ani În urmă, așa cum explicase Karl, de către corăbierii arabi. Printre lucrurile lui Karl descoperiseră o cutie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe țeava subțire care stătuse la soare avea să fie călâie, dar nici asta n-o să fie rău. Pe urmă o să bea un whisky, unul zdravăn, apoi o să adoarmă și o să uite ziua de azi și orice altceva. Pe ultima bucată de drum s-a grăbit până ce a ajuns la poarta scundă de lemn din fața casei. și-a auzit telefonul care suna În vreme ce căuta orbește cheile, traversând curticica În goană. Abia când ajunsese În fața ușii de la intrare și-a dat seama
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
două sticle de Pepsi. Ea se aștepta să fi strâmbat din nas când văzuse conținutul sărăcăcios al răcitorului, ori măcar să ciugulească din acel neobișnuit amestec de alimente necondimentate - lui nu-i păsase. Era limpede că stă tuse nemâncat o bună bucată de vreme. — Acum spune-mi Încă o dată... Adam! Cum de-ai ajuns aici? Cum m-ai găsit? Margaret șovăise. Îi rostise numele ca În indoneziană, pentru că arăta a indonezian, dar nu știa bine În ce limbă ar fi trebuit să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]