7,416 matches
-
au catadicsit să se scuze pentru absența lor la inaugurarea vilei „Hackler-Halde“, cum își numea deja proprietatea, în ciuda invitațiilor trimise. Și Hackler luă o înghițitură din whisky-ul scoțian vechi de treizeci de ani, pe care îl adusese chiar el, cântărind în mână paharul de cristal pe care era gravată o betonieră. Mereu și mereu reveneam la fereastră, ne uitam la ogoare și câmpii, la casele țărănești ale căror acoperișuri ne priveau de sub pomii fructiferi, ne prelungeam privirile spre pădure, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Mark și Tally. Sau să-mi văd și eu de viața mea. Foarte, foarte repede. Partea rațională din mine (și da, eram conștientă ce parte mică ocupa aceasta) m-a avertizat că lucrurile se derulau prea repede, că trebuia să cântăresc puțin, să mă așez înainte de a lua o decizie radicală. Dar dacă Mark a putut, eu de ce n-aș putea? Bun, nu sunt proastă, bine, sunt un pic proastă, că altfel nu aș fi fost în situația asta acum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acest gest: el îmi mângâia degetul mic când nu era nimeni atent. E cel mai intim gest pe care-l face în public. Dacă face asta acum cu Tally înseamnă că e intim cu ea și-n alt mod. Kieran cântări afirmația. —Poate, dar nu neapărat de curând. Întreaga scenă păru să înghețe pentru un moment. Eu încercam să descifrez observația piezișă a lui Kieran, în timp ce Lisa se uita înnebunită când la unul, când la celălalt, încercând să găsească o modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
i-a scăpat pentru că era sub șoc. Dar mie mi-a tăiat respirația. Un singur telefon, două cuvinte și eram înapoi la cum era înainte. Nici un pic de ostilitate în vocea lui. Reușisem să vorbesc cu el fără să-mi cântăresc fiecare cuvânt. Nu erau nici un fel de acuzații implicite în frazele acelea simple. Nu mai era bărbatul care nu voia să-mi facă un copil și nici adolescentul care mă înșelase. Era bărbatul cu care-mi petrecusem toată viața ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Kittenz în noaptea asta. —Ai făcut pomeți, mi-a strigat Maria, cu invidie. Acum clar te-ai transformat în femeia care le are pe toate. Am scuturat din mână ca să-i dau de înțeles că nu era deloc adevărat. Maria cântări. —Ești sau nu ești o femeie pe cale să moștenească două sute cincizeci de mii de lire fără să trebuiască să treacă printr-o perioadă de doliu real? —Mmm, nu. I-am explicat că Lynn și Harry se răzgândiseră. — Bine atunci, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
slăbănog, roșcovan, cu nasul coroiat, și cu mustața trasă ca o linie de foc peste buza de sus îmbucată de falca inferioară, lăbărțată și grea ca de cal bătrân. Se oprea, de obicei la un pas înaintea mea și mă cântărea din ochi de la o înălțime, pe care atunci o socoteam amețitoare, revoltat la început și dezarmat mai apoi de seninătatea îngerească a privirilor mele. Parcă-l văd și acum, înfipt, cumpănind pe degetele ciolănoase și neobișnuit de lungi un „Rostopf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un copil de-a lungul hanului spre cișmea, prin grămada vecinilor. Revăd chipul bunului bătrân, cu două brazde adânci în jurul buzelor zbârcite și subțiri, pe care a împietrit decepția unei crâncene bătălii pierdute pentru totdeauna. Un cap mare și pătrat, cântărind prea mult pentru trupul mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele de porumb tânăr, prin care se vedea pielea obrajilor, galbenă ca pergamentul încrețit. L-au înmormântat Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe, agățați de cătărămile jartierelor. Domnișoara mi-a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece prin elipsa lor, o mână pricepută și abilă. I-am cântărit în palmă un sân prelung și greu, ca umplut cu alice, în vreme ce cu mâna liberă mi-am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
firește, o eroică și aproape imposibilă realizare de artă. Încearcă totuși. Să vezi, - reîncepu Ferdinand Sinidis, luând cuvântul în chestie personală: duhul n-are nici un preț. Nu poți cere negustorului să-ți vândă suflet, așa precum îl rogi să-ți cântărească un kilogram de carne. ...„N-am de vânzare!”, strig necăjit, ori de câte ori Gloria îmi cere cheia sufletului, fără să-și dea seama, cât îi suflu duh în chip. Crede că-mi lipsește o doagă, în timp ce eu sunt de părere că nebune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
travestit în „Charlie”, cu jachetul, pantalonii și cilindrul jefuite din garderoba lui, numai ca să-mi ușureze „intrarea”, și pentru ca să fiu obiectul atențiunii generale. Pe de altă parte, conștient de greutatea persoanei mele, disprețuiesc adulții. Ei trec prin viață ușurei și cântăresc mult numai după moarte, când sunt foarte greu de transportat. Dacă însă moare un om de talia mea, îmi vine să cred că cioclii se prefac că se opintesc din greu la coborârea sicriului, ca și cum ar fi înhămați la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fie strivită și mestecată până se transforma În lichid, Înainte de a fi Înghițită. Într-o zi care rămăsese memorabilă, Fletcher Îl vizitase pe scriitor la Lamb House, iar prânzul se transformase Într-un ritual În care preotul și acolitul se cântăriseră reciproc. Slujitorii abia dacă Își puteau stăpâni râsul văzându-i pe cei doi mestecând solemn de șaizeci de ori fiecare dumicat de friptură. În consecință, ritmul conversației era unul lent, iar masa se prelungi neobișnuit de mult. Mulți dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la ora șapte, se face aproape miezul nopții până la cortina finală. Nu se poate. — Și ce e de făcut? exclamă Henry. — Trebuie să tăiem din ea, zise Compton. Henry se opri abrupt În mijlocul trotuarului, șocat de sugestie. Muncise săptămâni Întregi, cântărind și lustruind fiecare replică precum un bijutier pietrele prețioase, pentru a crea un colier de cuvinte strălucitor și fără fisură. Ideea acestui produs Încântător ciopârțit Într-o formă prescurtată Îl rănea ca un instrument ascuțit Înfipt În carne. — Să tăiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
narativă metoda utilizată de el În dezvoltarea ideilor pentru piesele de teatru și anume a scenariului ca rezumat detaliat, scenă cu scenă, al acțiunii Închipuite? Ai fi avut o machetă, practic, a romanului sau povestirii În forma sa virtuală; puteai cântări structura În Întregul ei și evalua unitatea și simetria, face ajustările necesare Înainte de a demara procesul de compoziție pe hârtie. Și apoi, Își spuse tot mai prins de idee, oare principiul dramatic Însuși al prezentării scenice a experienței - „demonstrația“ mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai mult decât până acum, exilată. Ghicind, din puținătatea informațiilor pe care mai poate să i le transmită, că trebuie să se fi Întâmplat ceva de felul acesta, Edith Wharton Îi scrie, oferindu-i o slujbă de secretară personală. Theodora cântărește bine oferta. La o primă privire, pare atrăgătoare, o ocazie de a pătrunde În lumea cosmopolită a saloanelor oficiale, a mașinilor și a hotelurilor de lux pe care până acum nu le-a văzut decât pe dinafară; pare a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deasupra genunchilor, care adulmecă tot ceea ce se ține ascuns și care, cu toate astea, a omis să spună „de ce“. Și, în vreme ce băiatul de doisprezece ani este încă luat la întrebări și în felul acesta cu siguranță descumpănit de mine, eu cântăresc, într-un prezent ce dispare tot mai repede, fiecare pas pe scară, mă aud tușind, respir greu și trăiesc cât mai voios cu putință tot mai aproape de moarte. Franz Krause, unchiul împușcat, a lăsat în urmă o nevastă și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Sigură mai e de asemenea vârsta mea tânără la vremea foamei care mă rodea, sigur e și că până de curând aparținusem, ca tunar tanchist, unei divizii care, sub numele „Jörg von Frundsberg“, nu avusese decât o consistență de legendă. Cântărit la o acțiune de despăduchere la nivel de lagăr, în cursul căreia am făcut cunoștință pentru prima oară cu niște prafuri numite DDT, corpul meu osos a tras aproape cincizeci de kilograme, o greutate aflată sub cea normală cu destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
țigări dintr-un portțigaret lung, m-a introdus fără ocolișuri în practica comerțului la negru. Marmeladă din patru fructe, miere artificială, unt de arahide american, ace de gramofon, pietre de brichetă și baterii pentru lanterne, iată ce s-a perindat, cântărit și numărat de mine, pe masa de la bucătărie. În treacăt, am reușit și eu să valorific o parte din lamele de ras ce reprezentau capitalul meu; curând dispuneam de bani. De dimineața până târziu, veneau clienții cu mărfuri la schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi promovat, din calcul politic, pictura numită nonfigurativă și informală de dragul inofensivității ei decorative, și pentru că astfel noțiunea de „modernism“ promitea să rămână în proprietatea fermă a Vestului. Când îmi evoc din perspectiva de astăzi această dispută și o cântăresc, devine limpede cât de mult a contat vrajba dintre Hofer și Grohmann, dintre rigurosul formator de oameni și eminența cenușie din arta acelor ani, pentru direcția pe care aveam s-o urmez în munca mea artistică; ca și în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de Maturana or Diletantismul sentimental dă Raquel Camaña. Zexe să-ți mai pot fredona și alt titlu, fincă, când a ajuns la ultimu, don Wenceslao a tăiat În carne vie și mi-a dat sigur că el ștea să-mi cântărească hărnicia cât făcea ea la valoarea ei pă bune, da că, În contra la ce-ar voi iel, n-avea ce-i face și trea să-mi pună frână la căruță, pencă chiar don Pablo Oportet Îi trimetea În viitoru dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de Încredere. Hebdomadarele eternilor juni ireverențioși, care pentru a-i face capul calendar lui Cutărică Îl pocnesc pe Oarecine și spun tot ce le vine la gură cu uimitoare suficiență, sfârșesc prin a plictisi. Mai mult resemnat decât altfel, am cântărit publicația și care nu mi-a fost reacția favorabilă, când am citit: Vremea zâmbetului tău trezește ornicele vremea zâmbetului tău accelerează ornicele ai lansat cântecul ce nu-ți poate fi oprit cântecul ce zguduie personajele imobile. Am fost gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a destrămatără. Vineri m-am rezemat dă ușa de la intrare, parcă așa, fără voie, și, pă când portaru dormea somnu morților, am citit memorandumu: „9 a.m. Baronul G.L. Cafea cu lapte și cornuri cu unt“. Baron: du-te dă-l cântărește. Veștile dă la mine, poate nu truculente, da suculente, merită pă bune și atenția donșoarei sor-ta, care-i moartă după tot ce să leagă cu grangurii. Promite-i vorbe coapte dă la mine. Te Îmbrățișez, Indianu V Dragu meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
obicei așa chestii-trestii! Mi-am pus frână la spaime ș-am dat să m-apropii dă masă ca sonambulu. Perchezițea obectivă a confirmat ce simțeam: acolo iera cafeaua Încă văruită verde, și tot acolo cornurili rele. Într-o secundă am cântărit tot ce iera În joc. De vorbeam, dam un pas alăturea cu drumu; pă loc Îmi Înșelau aparențele și mandea, ca alarmist și calomniator, cădeam În dizgrație. De tăceam, puteam s-o mierlesc pă biata Jacqueline și poate că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rolu dă slujnică, că ăl dă gagioală mondenă l-a jucat, cum d-acu nime nu mai poa să ignore, Iris Inry. M-a felicitat dă misivă, doctoru Persky a dat drumu la un discursel dă categoria semigrea, c-a cântărit dovada mea dă credință, ș-am trecut la semnat contractu și la dăstupat pă don Arizu. Am toastat pentru succesul producției, d-acu pă juma veseloi. Filmatu fulger s-a produs ba pă vaste scene naturale, ba pă unele dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În diferite interviuri: Bustos, care se Îmbracă doar În gri-Închis, poartă mereu o vestă uzată și un ghiul de aur pe degetul mic, „are șaptezeci de ani. E gras și chiar are burtă. Măsoară 1,75 m În Înălțime. Și cântărește 82 kg“. Lucrează Într-un birou public la Direcția Generală a Impozitelor, citește foarte puțin și este tradiționalist, chiar Învechit, În politică: crede că În spectrul politic există numai radicali și conservatori și probabil că a votat Întotdeauna cu radicalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mult mai frecvent la colaboratori. Majoritatea sunt copiști devotați sau „dactilografi“ cărora le dictează cele concepute mental. Criticul Emir Rodríguez Monegal comentează, În cartea sa Borgès par lui-même, că, deși deosebit de amabil și răbdător cu colaboratorii, Borges e cel care cântărește, discută, examinează și aprobă fiecare cuvânt din text. Astfel Încât volumul rezultat din atari colaborări e, Înainte de orice, o carte de Borges. Dar Bioy e, fără nici o Îndoială, un colaborator mai mult decât excepțional: „Aproape toate aceste prime narațiuni - mărturisește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]