16,527 matches
-
bătălie mentală, n-avea cum s-o audă. Urmă o fotografie panoramică - o zonă din Platte aflată nu departe de casa lui Mark. O imagine suprapusă se ivi treptat, o reconstituire artistică a unei așezări rustice, cu tot cu ferme vechi și căsuțe de pământ. Vorbitoarea o boteză „Așezământul natural pitoresc Central Platte“ și se lansă în înșiruirea principiilor ecologice de construcție - fundație cu impact redus, instalație solară, garduri din bârne artificiale, făcute din milioane de cutii de lapte reciclate -, când Karin realiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sinaptic direct la mijloc. Ceea ce înseamnă că un ceva de-al soră-sii e practic descărcat în femeia asta. Ceva esențial. Vreo parte din creierul, din sufletul ei. Un pic de Karin, aici. Ea arată spre nișa din pervaz, spre căsuța în care locuise domnul Thurman, ani în șir. Singurul prieten de nădejde din copilăria lui Mark. El tresare, dar încuviințează din cap. Iar privirea aia provocatoare a ei. Mark? Pot să te întreb o chestie? Nici nu m-am atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Navigator-urile lor, că ar merita să se oprească aici. Achită cei 8,25 dolari, trecu pe lângă figurinele pionierilor în mărime naturală și urcă pe scara rulantă în căruța cu coviltir, înconjurată de fresce uriașe. O văzu pe Bonnie lângă căsuța de lut exponat, cu rochia ei de stambă și boneta țuguiată, vorbind unui grup de școlari pe un ton ciudat, de modă veche - o versiune MTV-istă a lui Ma Kettle 1. Când o văzu pe Karin, Bonnie făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva ce doctorii de-acolo nu pot? Îl întrebase același lucru în urmă cu un an. Ar fi trebuit s-o asculte atunci. Ar trebui s-o asculte acum. El clătină din cap, cu gura strânsă, ca o fantă de căsuță poștală. Nu prea cred. N-ai făcut deja destule? —Asta-i problema. Olanzapina a fost ideea mea. Ea se așază în colțul pentru micul dejun. Dar se controlează totuși, oribil de previzibil. Nu tu ai fost cu ideea să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la începutul secolului douăzeci, cele două femei abia au loc să se strecoare una pe lângă alta. Karin își cere scuze ori de câte ori are ocazia și spală până și vasele care nu sunt murdare. Bonnie o ceartă. — Termină! E ca în tabără. Căsuța noastră. De fapt, fata fusese o binecuvântare, inconștient de veselă și deconectantă. Bonnie asigură distracția pentru amândouă dând în cărți de tarot și prăjind biscuiți cu ciocolată la aragaz. Mâncare de consolare, îi spune ea. Noaptea, Karin abia se abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Multă vreme se uită una la alta, prinse într-un secret rușinos. Apoi, din zâmbete triste și nimic altceva, fac un pact, unite în păcăleala credinței, novice ale unei credințe noi, până când răul are să le schimbe. Karin nu ieșise din căsuța de jucărie decât pentru câteva tentative nereușite de a sta de vorbă cu fratele ei la spital. Nu se mai dusese la Adăpost de când plecase de la Daniel. Toată viața ei bănuise în taină că tot ceea ce înveți să-ți dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scriu și eu o carte pentru copii : „E cea mai grea formă de literatură“, țin minte că i-am răspuns, „nu cred c-o să am vreodată curajul să m apuc de ea“... N-aș zice că nu regret. Actul doi : Căsuța din pădure Maria-Ruxandra s-a născut abia după opt ani și ceva, la Brașov, într-un loc căruia și azi îi zicem, cu vorbele Irinei, „căsuța din pădure“. Nu e chiar în pădure, ci la capătul unei alei pavate cu
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
curajul să m apuc de ea“... N-aș zice că nu regret. Actul doi : Căsuța din pădure Maria-Ruxandra s-a născut abia după opt ani și ceva, la Brașov, într-un loc căruia și azi îi zicem, cu vorbele Irinei, „căsuța din pădure“. Nu e chiar în pădure, ci la capătul unei alei pavate cu piatră de râu, care închide în unghi, neașteptat, o stradă care urcă în pantă abruptă, în Prund. Pădurea e la vreo sută de metri. Căsuța fusese
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Irinei, „căsuța din pădure“. Nu e chiar în pădure, ci la capătul unei alei pavate cu piatră de râu, care închide în unghi, neașteptat, o stradă care urcă în pantă abruptă, în Prund. Pădurea e la vreo sută de metri. Căsuța fusese, la origini, garajul unei vile ulterior naționalizate. O primisem prin noul meu serviciu, în 1985, la revista Astra. Aveam deja 30 de ani, era prima casă cu adevărat „a mea“. De data asta, în jurul nașterii Mariei-Ruxandra stă multă literatură
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
așteptăm În Întuneric pe prietenii și frații noștri care nu se vor mai reîntoarce. Rămas-bun pînă-n septembrie. Cei de aproape și cei de departe La periferia unui orășel, pe un dîmb ce Începea de lîngă calea ferată, se afla o căsuță Îngrijită, cu ferestre albe, Împodobite cu obloane verzi. LÎngă casă, Într-o parte, era o grădiniță Împărțită cu grijă În parcele de zarzavaturi și o boltă pentru vița ce rodea la sfîrșitul lui august. În fața casei se Înălțau trei stejari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ritmat al roților ce se pierdea În liniștea amorțită a după-amiezii. Zilnic, de mai bine de douăzeci de ani, cînd trenul se apropia de casa aceasta, mecanicul trăgea sirena și zilnic, de Îndată ce auzea semnalul, o, femeie apărea la ușa din spatele căsuței și-i făcea semn cu mîna. La Început, femeia avusese un copilaș, iar acum copilașul devenise femeie În toată firea, și venea și ea zilnic cu mama ei, și făcea semne din prag. Mecanicul Îmbătrînise și albise În slujbă. Străbătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ani de muncă devotată, iar acum, maturizat prin credința și curajul și umilința ce-i Însoțiseră truda, Îmbătrînise și dobîndise măreția și Înțelepciunea pe care le dobîndesc acești oameni. Dar, indiferent de primejdiile și tragediile pe care le cunoscuse, imaginea căsuței și a celor două femei care-i făceau semn printr-o mișcare dezinvoltă și curajoasă a brațului se Întipărise În mintea mecanicului ca un lucru frumos și trainic, ceva ce nu se poate schimba sau strica, ceva ce va rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întipărise În mintea mecanicului ca un lucru frumos și trainic, ceva ce nu se poate schimba sau strica, ceva ce va rămîne veșnic nealterat, În ciuda nenorocirilor, durerilor sau greșelilor care ar putea sfărîma rigiditatea de fier a zilelor sale. Imaginea căsuței și a celor două femei Îi dădea cea mai intensă fericire pe care o trăise În viața lui. Le văzuse În toate nuanțele de lumină, În toate anotimpurile anului. Le văzuse În lumina aspră, golașă, cenușie, de iarnă ce scălda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nuanțele de lumină, În toate anotimpurile anului. Le văzuse În lumina aspră, golașă, cenușie, de iarnă ce scălda pămîntul uscat, Înghețat și cafeniu, și le văzuse În vraja verde și ademenitoare a lui april. Avea pentru aceste femei și pentru căsuța În care locuiau un sentiment asemănător celui pe care-l avem pentru copiii noștri, iar În timp imaginea lor ajunsese să i se Întipărească atît de adînc În inimă, Încît avea sentimentul că le cunoaște viața În amănunt, fiecare ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
putut să-mi spună așa ceva, dragul-mamei, și tare m-am necăjit, și nici n-am mai stat pe gînduri: am străbătut Încăperea, am străbătut Încăperea și-am ieșit pe prispă și m-am sprijinit de-un stîlp - locuiam Într-o căsuță pe care-o Închiriasem de la niște oameni din Nord - și n-avea balustradă... oricum, pe-acolo nu era decît nisip și mi-am dat seama că copiii n-au să se lovească dacă se-ntîmplă să cadă... și Doamne! ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să facă el, îl afectase pe împăratul Dzan în fața curtenilor lui. Buzele se întredeschiseră abia, și rosti: - Așa? Și...? Gosseyn explică: - Cel mai bine e să ai niște locuri în care să sosești când nu te vede nimeni. Ei, bine, căsuța aceasta este a unui prieten și este plasată foarte potrivit pentru ceea ce spuneam. Nimeni dintre vecini nu poate să vadă cum am ajuns noi aici. Înțelegi? Probabil că băiatul remarcase acele detalii când cercetase pentru prima dată, plin de dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu neapărat în legătură această curte din spate, cu această planetă, în general. Văzu ochii luminoși îngustându-se: - Ce-o să facem aici? Asta nu era o problemă. Ora din zi îi evocase ceva: la ultimele rapoarte, Dan Lyttle, proprietarul acestei căsuțe, fusese paznic de noapte la un hotel. Asta putea să însemne că, la această oră matinală, nu plecase încă la slujbă. Brusc, optimist, Gosseyn înaintă și bătu la ușa din spate. Observă că Enin era în spatele lui. - Vrei înăuntru? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Doi - și-i salvase viața. Fața o avea la fel de slabă ca atunci. Dar părea mai matur decât îl știa memoria lui Gosseyn. Dar era o diferență aproape insesizabilă. Ce era mai important, era încântat să-i aibă ca musafiri în căsuța lui. - Ați venit într-un moment potrivit. E ziua mea liberă. Sau - zâmbind - noaptea mea liberă; așa că v-aș putea fi de vreun ajutor. Oricum văd că în momentul acesta aveți nevoie de o baie și de somn. Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
tot ce se întâmplase... Și totuși, cum se explică faptul că Gosseyn închiriase o cameră în hotelul unde Paznicul Foarte Important lucra în tura de noapte? Părea o slujbă atât de comună, un tânăr atât de obișnuit, de normal, cu căsuța lui, întâmplător - așa părea - așezată aici, pe deal. puțin mai la o parte și deasupra locului unde Mașina Jocurilor se adresa în fiecare zi cât durau jocurile miilor de oameni care veneau periodic în speranța că, cunoștințele lor din Semantica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fericit sau nefericit. Poate că aș fi un funcționar superior care s-ar ocupa de bunul mers al serviciilor publice. Sau un proiectant de case și drumuri în orașul în care aș locui. Cînd aș îmbătrîni, mi-aș cumpăra o căsuță pe o insulă sau în munți... — Porcii! Porcii! Porcii! Porcii! exclamă vocea pe un ton scăzut, clocotind de furie. Porcii ăștia nemernici, care-mi dau un ucigaș pe post de doctor! Sîngele îi năvăli în trompele urechilor, iar scalpul începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Autobuzul întoarse spre nord, spre Vale of Leven, rulînd uneori printre cîmpii, alteori pe străzile șerpuitoare ale satelor industriale, apoi ajunse la apa mare și strălucitoare a lacului Lomond și o ținu pe malul vestic. Insulele cu copaci, cîmpii și căsuțe se întindeau ca niște bucăți sfărîmate ale uscatului din jur, și în depărtare se înălțau capul și umerii lui Ben Lomond. Cîmpiile făceau loc mărăcinișurilor, iar insulele deveneau mici și stîncoase. Lacul se transformă într-un coridor de apă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amintire din lumea exterioară îl enerva prin lipsa ei de importanță. Ajunseră la punctul cel mai înalt al terenului mlăștinos și coborîră spre un braț al mării, avîndu-l pe Kinlochrua într-o parte, cu o fîșie pe care erau risipite căsuțe sub un munte cenușiu, de un verde-cenușiu. Era perioada refluxului, și marea limpede și deloc adîncă reflecta cerul albastru în nisipurile gălbui, dînd naștere unei culori ca de smarald. Un zăngănit brusc și înăbușit le zgîrie urechile. — Testează ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deși nimeni nu se așteaptă să fii îngrijitor, inginer, avocat sau neurochirurg în timpul liber. în ce privește biblioteca asta dintr-un colț liniștit de țară, pare-un afurisit de Rai, sau ca o mie de lire într-o bancă sau ca o căsuță înconjurată de trandafiri, sau ca alți morcovi imaginari care îi ademenesc pe măgarii cu chip de om să facă tot felul de bazaconii murdare. Domnul Thaw își puse coatele pe masă și-și sprijini capul în mîini. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
perspectivele lui preferate fuseseră deja topite într-una, cînd a apărut o nouă problemă. Intenționase să populeze pînza cu diverse activități de duminică după-amiază: copii care pescuiau pești mărunți cu borcane de gem, o femeie care tundea gardul viu din jurul căsuței paznicului ecluzelor, un pensionar care își antrena cîinele pe un edec. Acum însă ecluzele arătau atît de solide, că dorea să le transforme într-o ramă pentru ceva mult mai vast. Deschise ultima carte a Bibliei și citi despre ultimatumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-ar fi avut decât o singură umbră, dar de o importanță captială. În realitate lucrurile nu s-ar fi petrecut deloc așa. Își imagină refugiul doctorului Kair. Nu departe probabil se afla ori vreun sat, ori câteva ferme sau căsuțe de pescari. Acum trei ani, cu gândurile în altă parte, absorbit de problemele sale științifice, psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]