4,874 matches
-
majore ale personalității: extravertitul, orientat cu precădere spre lumea exterioară, lumea obiectivă, este foarte sociabil, leagă cu mare ușurință relații cu ceilalți, are mulți prieteni, agrează riscul, astfel că acționează sub inspirația momentului și este impulsiv; introvertitul, este o persoană calmă, retrasă, foarte rezervată, preferă o cunoașere destul de detaliată a activităților, își face planuri pentru viitor și evită reacțiile spontane, de moment. Este cunoscut faptul că temperamentul reprezintă doar o parte a personalității, puternic "modelabilă" de către factorii exteriori, astfel că pe
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
printr-un nivel crescut al inadaptării și al antisocialității, fiind mereu preocupați de organizarea riguroasă a actului infracțional, aceste reprezintă sensul vieții lor, un mod de a exista. În mod curent, profesioniștii sunt inteligenți, prevăzători, activi și plini de inițiativă, calmi și hotărâți. Din punct de vedere afectiv, acești indivizi sunt glaciali, insensibili și permanent nemulțumiți, nu își pot amâna satisfacțiile imediate. Infractorii ocazionali reprezintă categoria indivizilor care sunt bine integrați în sistemul socio-normativ și care intră sub incidența legii în urma
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
plictisit. "E mai tare decât mi-am imaginat", m-am gândit cu oarecare invidie, ferindu-mă să-mi trădez în vreun fel surescitarea care, pe măsură ce traversam balta, punea stăpânire pe mine. Nu țineam să-l aud întrebîndu-mă cu vocea lui calmă, politicoasă: "Nu te simți bine, Daniel? Dacă n-o să suporți, nu ne silește nimeni să mai venim". Am strâns mâinile pe vâsle, hotărît: "Te voi sili să mă admiri, domnule Dinu". După ce-am legat barca și am străbătut o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie murdară, urmat de amenințările tatălui vitreg, continuase cu o fugă de-acasă și părea să intre în banal; cutreierând străzile, fata a nimerit pe mâinile unui dulgher
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
liber ca să pot trăi liber. Uneori chiar mă enerva că nu era deloc geloasă. Încercam s-o provoc, nu veneam o săptămână sau căutam s-o jignesc, sculîndu-mă imediat după ce ne iubeam, plecând ca de la bordel. Degeaba. Ea era mereu calmă și răbdătoare. Îmi tolera toate hachițele și câteodată asta mă înfuria la fel de tare ca sentimentul de sclav pe care mi l-au dat alte femei. Libertatea este, poate, pentru unii la fel de greu de suportat ca sclavia. Ceea ce simțeam pentru ea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în naos și flăcările lumânărilor s-au gârbovit sfârâind. Un miros dens de ceară, tușea, un strănut au urcat spre părintele Paneloux care, revenind asupra expunerii sale cu o subtilitate care a fost foarte apreciată, a reluat cu o voce calmă : "Mulți dintre voi, o știu, se întreabă tocmai unde vreau să ajung ? Vreau să vă aduc la adevăr și să vă învăț să vă bucurați, în ciuda a tot ceea ce ați auzit. A trecut vremea când sfaturile sau o mână frățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ale digului și, cum au urcat pe ele, ea le-a apărut densă ca de catifea, suplă și lucioasă ca un animal. S-au așezat pe stâncile întoarse spre larg. Apele se umflau și se retrăgeau cu încetineală. Această respirație calmă a mării făcea să nască și să dispară reflexe uleioase la suprafața valurilor. Înaintea lor, era noaptea fără margini. Rieux, care simțea sub degete suprafața zgrunțuroasă a pietroaielor, era stăpânit de-o stranie fericire. Întors spre Tarrou, el ghicea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mării făcea să nască și să dispară reflexe uleioase la suprafața valurilor. Înaintea lor, era noaptea fără margini. Rieux, care simțea sub degete suprafața zgrunțuroasă a pietroaielor, era stăpânit de-o stranie fericire. Întors spre Tarrou, el ghicea pe chipul calm și grav al prietenului său aceeași fericire care nu uita nimic, nici chiar asasinatul. S-au dezbrăcat. Rieux s-a aruncat cel dintâi. Reci la început, valurile i s-au părut moi când a ieșit la suprafață. După câteva mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Tarrou a tăcut și doctorul, care aranja fiolele, aștepta ca el să vorbească pentru a se întoarce cu fața. În cele din urmă s-a îndreptat spre pat. Bolnavul îl privea. Chipul lui era obosit, dar ochii lui cenușii erau calmi. Rieux i-a zâmbit. Mă întorc repede. Ajuns la ușă, a auzit glasul lui Tarrou care îl chema. Se întoarce spre el. Dar Tarrou părea să se lupte cu gândul pe care trebuia să-l exprime și nu-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dacă lansarea va avea loc pe 25. Având confirmarea, mi-au promis că vor veni negreșit. în sfârșit, iată că a sosit și ziua sortită lansării, 25 august 2010. De dimineață e chiar cald, va fi ceva caniculă. Sunt foarte calm, relaxat, gândindu-mă că în final totul va fi bine. Dacă dl. Ion Popescu-Sireteanu a făcut aprecieri deosebite la primirea volumului ce se lansează acum și mi-a dăruit volumul „Ziditor de cuvinte” cu un autograf special - deosebit, nu se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nostru obișnuit este de luni până vineri... Ar fi prea târziu să aștepte până mâine: cutiile vor fi distruse până atunci, împreună cu conținutul lor. Se întoarse în bucătărie unde îl găsi pe Edward în picioare, sfidător. Începu pe un ton calm. —Le-ai aruncat pur și simplu. Bineînțeles că le-am aruncat. Parcă era o cocină studențească aici. Toată mizeria aia, toate prostiile alea sentimentale. Trebuie să te desparți de ele, Maggie. Trebuie să privești înainte. Dar, dar... Maggie nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
voi“. Crezi că Akiva Shapira i-a omorât pe părinții mei? Ai înnebunit? Maggie se potoli. Trebui să-și reamintească faptul că Uri se afla sub șocul imediat al celor două grele pierderi. Dar se săturase să umble cu mănuși. Calma stăpânire de sine și controlul erau, poate, la ordinea zilei în biroul de consiliere, însă nu și aici. —Spune-mi. De ce ți se pare o idee atât de nebunească? —L-ai văzut pe tip. E un fanatic. Exact ca tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
parte de pace decât atunci când va avea Palestina parte de dreptate. Bet Alpha nu se odihnește până nu se odihnește Jeninul“. Terminându-și treaba, se întoarse la ceilalți trei, care erau acum dincolo de ușa muzeului. Le aruncă fiecăruia o privire calmă, întrebătoare - Sunteți gata? Sunteți gata? - după care Ziad scoase bricheta, o aprinse și o azvârli la pământ, unde se atinse imediat de cadavrul îmbibat cu benzină al gardianului. Flăcările izbucniră imediat, ajungând atât de sus, încât Ziad și echipa puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ajunsese să îl respecte și, ceea ce era și mai rar în acest domeniu, să aibă încredere în el. Condusese a doua echipă a Statelor Unite în Balcani, căreia îi era afiliată Maggie pe vremea când era începătoare, și îi urmărise stilul calm, chibzuit de lucru. Fără paradă, fără scurgeri de informații către media sau pregătiri excesive. A îndeplinit cu destulă naturalețe rolul de mentor atunci și mai târziu, când s-au întâlnit din nou în timpul discuțiilor dintre nord și sud din Sudan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
splendoarea piețelor Uffizi sau Sf. Petru; teatrele din partea de vest a Londrei, cumpărăturile pe strada Bond. După haosul, grosolănia, praful și mizeria din Israel, era o adevărată ușurare să vină într-un loc mai răcoros, însă în același timp mai calm și mai liniștit. Unde cozile la autobuz nu se transformau în încăierări și unde, da, trenurile chiar circulau conform programului. Nicăieri nu se simțea Baruch Kishon atât de bine ca în Elveția, unde puteai să iei prânzul pe peronul gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și, când se întâmplă asta, apucă repede mânerul pentru a deschide ușa. Dar Uri fu mai rapid, folosind butonul din stânga lui pentru a bloca toate ușile. Era prinsă în capcană; o încolțise. Se întoarse către ea și cu o voce calmă și sigură îi spuse: —Nu te duci nicăieri. Capitolul 38 Ierusalim, joi, 2.25 p.m. —Uri, vreau să ies. —Maggie, nu pleci nicăieri. —Dă-mi drumul. Acum! Maggie ridica foarte rar vocea și știa că era un lucru șocant. Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de rezistență, autocontrol și un misterios drog interior pe care părea în stare să-l producă atunci când situația o cerea cu adevărat, acela care putea, printr-un simplu act de voință, să-i calmeze durerea. Se auzi vorbind pe tonul calm pe care îl putea găsi în stare de criză. — Nu știu mai multe decât știi și tu. Ai văzut ce am văzut și eu. Mesajul lui Shimon Guttman ne trimitea la tunelurile Zidului de Vest. —Mesajul din jocul pe calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
țipe la cineva de lângă ca. Pleacă dracului de lângă sobă, Charmaine, du-te de te joacă pe trotuar până nu vin la tine și-ți ard una peste gură. O voce de copil îi răspunse ceva. — Doamne, continuă Santa cu voce calmă. Copiii ăștia-s drăguți, dar uneori... nici nu știu ce să mai zic. Charmaine, du-te naibii afară și joacă-te cu bicicleta, dacă nu vrei să vin la tine și să-ți mut fălcile din loc. Stai puțin, Irene. Doamna Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ochii cu straturi succesive de fard acvamarin, ca să pornească în misiunea ei de binefacere, el scoase mașina sport din garajul monumental pentru trei automobile, construit ca pentru a fi un șopron rustic de ținut trăsurile și așteptă, privind spre apele calme, ușor încrețite ale golfului. Din când în când, mici săgeți de arsuri stomacale îi străbăteau pieptul. Reilly trebuia să facă vreun fel de confesiune. Avocatul lipsit de scrupule al lui Abelman îl putea șterge pe el, Gus Levy, de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ușa dormitorului și ascultă zăngănitul violent al arcurilor patului lasându-se într-un crescendo spre un final demn de Grieg. Ciocăni, dar nu primi răspuns. — Ignatius, îl strigă ea cu voce tristă. — Ce dorești? întrebă în cele din urmă o voce calmă. — Plec, Ignatius. Vreau să-mi iau rămas-bun. Ignatius nu răspunse. — Ignatius, deschide! îl rugă doamna Reilly. Vino să mă săruți la plecare, dragă. Nu mă simt deloc bine. Abia pot să mă mișc. Hai vino, copile. Ușa se deschise încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fiul. Este un miracol. Nu înțelegi, Joshua? Ai reușit un miracol. Toată lumea va vorbi despre ce ai făcut, indiferent dacă-ți place sau nu. Josh începuse să transpire, să simtă o amețeală ușoară, dar imaginea deveni dintr-o dată clară și calmă. Toată lumea avea să vorbească despre asta. Era adevărat, desigur. Dacă puteai scăpa oamenii de droguri? Ar fi fost cel mai valoros medicament din ultimul deceniu. Toată lumea l-ar fi vrut. Și dacă medicamentul făcea mai mult de-atât? Oare putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Și toată lumea vrea să se simtă confortabil, nu? O pereche veche de pantofi, un tricou confortabil, fotoliul favorit ... — Gena confortabilă? — Confi-gena. — Gena confortului. — Gena caldă și pufoasă. Gena caldă? — Gena fericită. — Gena prietenoasă? Gena ușurică? — Gena alinătoare. Gena lină. — Gena calmă. Gena balsam. Continuară la fel o vreme, până când pe tablă rămaseră scrise nouă candidate. Urmă o controversă furioasă, pe măsură ce numele erau șterse, deși, bineînțeles, toate aveau să fie testate pe grupuri țintă. În final, se puseră cu toții de acord că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spunea că unii aveau chiar o înțelegere rudimentară a conceptului de zero. Dar nici unul nu era capabil să facă singur calcule matematice. Cu excepția lui Gerard. Gail se străduia din greu să își ascundă entuziasmul. — Gerard, zise ea, cu cea mai calmă voce posibilă. Îți voi arăta o imagine și vreau să-mi spui ce zice. Îi arătă una dintre temele fiului ei, împăturind-o așa încât să se vadă un singur exercițiu. Acoperi răspunsul cu degetul mare. — Am făcut deja asta. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mereu la camera video. Lui Gerard nu-i plăcea să fie pus în situații stânjenitoare. — Scrie cincisprezece fără șapte. — Opt, răspunse imediat papagalul. Gail rezistă tentației de a se întoarce spre cameră și a striga de încântare. În loc de asta, întoarse calmă pagina, ca să-i arate un alt exercițiu. — Acum. Cât face dacă din douăzeci și trei scădem nouă? — Paisprezece. — Foarte bine. Și acum ... — Mi-ai promis, zise Gerard. — Ți-am promis? — Da, mi-ai promis, spuse el. Știi tu ... Se referea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
faci o călătorie? — Da, zise Dave. — OK. Să faci exact ce îți spun eu. Cercetătorii se plimbau deseori cu cimpanzeii mai blânzi, uneori ținându-i de mână. Henry merse cu Dave pe coridorul de antrenament, deplasându-se cu un pas calm și ignorând camerele video. Cotiră pe coridorul principal și se îndreptară spre ușa de ieșire. Își trecu cardul de acces prin fanta ușii interioare, îl lăsă pe Dave să treacă și deschise ușa exterioară. Așa cum se aștepta, nu se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]