6,140 matches
-
cu încrengături epice. Dorințe care își sunt suficiente și nu trebuie împlinite. Și Danzig? Ce anume mi-ar fi trecut prin cap, în Palermo, în legătură cu orașul pierdut Danzig? Când am pornit spre Cefalù pe drumul de întoarcere și, în primul camion care i-a oferit autostopistului locul din dreapta șoferului, am deschis un pachețel ce trebuia să-mi slujească drept hrană rece la drum, acesta conținea, pe lângă prăjiturele și smochine uscate, o jumătate de duzină de ouă fierte. Atât era de grijulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
feluri speciale de a umbla, își contorsionau gâturile. Și de data asta am călătorit cu autostopul și, în drum spre Paris, iar apoi între Mediterană și coasta Atlanticului, am fost de cele mai multe ori pe post de pasager lângă șoferi de camioane epuizați. De multe ori a trebuit să le cânt ca să nu adoarmă. În zori, când abia începea să se crape de ziuă, era ușor de găsit în Piața Mare din Paris, pe una din laturile Halelor care astăzi nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eram destul de mobil pentru plecări rapide. Păi da! De pe loc, fără elan. Și pe urmă, valea și-atât. După câțiva pași peste gazon, pe poartă, în stradă, acolo să fi oprit prima sau următoarea mașină și, ca pasager într-un camion al fabricii de dulceață Hero din apropiere, deja aș fi fost scăpat de penibila expunere, scăpat de orice legătură, liber. Ce căutam eu aici? Ce dovadă de îndurare ar fi putut să mă izbăvească pe mine, cel înrăit în dubiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu trăiește numai cu pituști. Druzii-s gagii secretomani, iar unora nu le venea să crează că un pulică din Vest s-ar merita să se Împlementeze În tagmă. Fără să se Încumete prea dân gros, Abul Hasan, milordu dă ține camioane pentru dusu cărnii, zisese că număru aleșilor rămâne neretușat și că nu-i ochei să convertești un jupân; tot d-a latu s-a pus și tezorieru Izedin; da ăla-i zbanghiu și-și trece zilele zgâriind hârtia, iar doctoru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mi-am pus crăvățica cu desene animate care mi-ai dat-o tu dă Ziua Șoferului dă Autobuz ș-am ieșit sudând gras, pencă un ăla cu obrazu gros se săltase probabil peste calea publică și io l-am crezut camion. La fieștecare alarmă falsă care-aș fi putut, sau nu, s-o iau dă camion, mandea ieșam cu zgomot dă dop În trap gimnastic și străbăteam ăle șaizeci de varas Între al treilea pavilion și poarta care da În uliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Șoferului dă Autobuz ș-am ieșit sudând gras, pencă un ăla cu obrazu gros se săltase probabil peste calea publică și io l-am crezut camion. La fieștecare alarmă falsă care-aș fi putut, sau nu, s-o iau dă camion, mandea ieșam cu zgomot dă dop În trap gimnastic și străbăteam ăle șaizeci de varas Între al treilea pavilion și poarta care da În uliță. Intonam cu entuziasm juvenil marșu care ni-i drapel, da la douășpe fară zece m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă câte ori ieșea gaboru să-i alunge, băieții ne ținea fair-play la o aruncătură dă praștie, parc-ar fi apreciat pă patriotu dezinteresat dân noi mai puțin ca p-un cocoloș dă polenta. După prima juma dă oră, În camion domnea tensiunea dă la baza orșicărei reuniuni sociale, da p-ormă tagma m-a binedispozat cu Întrebarea că dacă mă Înscrisesem la concursu lu Regina Victoria, vorbă coaptă, știi tu bine, pentru burdihanu meu tobă mare, care io tot spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alea la fel cu mine, fincă și ăl mai abulic aude emisiunile la radio, chiar de nu vrea. Toți ieram argentineni, toți scurți la viață, toți dân Sud și ne grăbeam să-i primim pă frații noștri gemeni care, În camioane indentice, venea dă la Fiorito și Villa Domínico, dă la Ciudadela, Villa Luro și La Paternal, deși În Villa Crespo umblă forfota muscalii și mandea zic că mai mult să merită să-ți declari domiciliu legal la Tolosa dă Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
grangurii care, mai-mai să cază dân balcoane, vehiculi și alte căzi, să râdea fincă ne vedea pă jos, fără baremi ăle mai mici roți. Dân fericire, Babuglia să gândește la toate și pe ălălant mal a lu râulețu ruginea nește camioane dă nație canadiană, care Institutu, mereu atent, le cumpărase pă post dă sparge-capete pentru Secția Demolări a armatei americane. Ne-am cățărat ca maimuțile p-un ăla kaki și, fredonând Adio, io plec plângând, am așteptat ca nebunu dă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apărea anunțul „Lift În reparație“; câteodată, se putea comunica telefonic cu „mecanicul“, alteori nu; altădată, tavanul se prăbușea, iar luminile se stingeau; În fine, se putea Întâmpla ca podeaua să fie transparentă. În altă situație, subiecții fuseseră luați Într-un camion și duși În deșert de un „lider de experiment“, care mai Întâi constatase că i se terminase benzina și apoi suferise „un atac de inimă“, lăsându-i pe ceilalți la ananghie. În variantă mai dură, subiecții fuseseră urcați Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În final, Începuse să bată amenințător cu pumnul În masă, cerând imperios ca Norman să vorbească despre altceva. Abia atunci Norman Își dăduse seama cine era acel om: Alan Whittier, care, adolescent fiind, Își omorâse mama și sora Într-un camion, În Palm Desert, iar apoi ucisese șase oameni Într-o stație de benzină și Încă trei În parcarea unui magazin, pentru ca În cele din urmă să se ducă singur la poliție, suspinând, isterizat de remușcări și vinovăție. Whittier stătuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
St. Michael’s a aflat. M-am simțit complet dezavantajată. Am simțit că nu e drept față de mine. Mai simplu spus, nu arătam perfect. Cum am mai zis: a fost o trebușoară foarte umilitoare. Văzusem la televizor destui șoferi de camion, adevărați macho, dar care abia legau două vorbe, chinuindu-se, cu o lacrimă în ochi și cu vocea gâtuită, să-ți explice cum faptul că văzuseră nașterea copilului lor fusese cea mai pro... prof... pr... pr... adâncă! experiență din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și drept, pentru ca apoi să priceapă. A, am înțeles, a zis ea râzând. Apoi a bolborosit, nu foarte discret: —Ei, nici ăsta nu e nume de copil. Apoi mi-a înapoiat fetița, cu același gest cu care fermierii descarcă din camion un sac de cartofi de paisprezece kile și-l livrează la aprozar. Adică folosind un gest la fel de neîndemânatic, de lipsit de grijă, care nu ia în considerare starea de bine sau confortul cartofilor. După care, spre oroarea mea, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar tocmai aici e buba. James nu s-a căit. Și abia dacă a recunoscut că a greșit. —Claire, cred că ești supărată. James nu s-a întors la tine vărsând râuri întregi de lacrimi, nu ți-a adus un camion de trandafiri roșii și nici nu te-a implorat să-l primești înapoi, mi-a explicat mama. Ar fi fost drăguț, am recunoscut eu. —Dar florile n-au nici o valoare. În schimb, dragostea are, a decretat mama. Da, am admis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Înțelege că În urma lecturilor sau a cîntecului, nu, era simplă curiozitate. Datorită căreia am și Început să vorbesc pe la cinci ani. Interjecții ce-au uluit Întreaga scară de bloc. (Ajunsesem la oraș. Focșani. Apoi Galați. În cele din urmă, cu camionul duduind de mobile aproape complet dezmembrate și praf de farfurii de nuntă, Înapoi la București. Și aici emiteam onomatopee: nu vedeam decît blocuri. Erau frumoase și luminoase.) Sau ar putea fi ziua cînd am băgat canarul În sobă. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o poate modifica, retușa, Îmbunătăți nici cu o singură notă. Cum lumea nu are Încă repere, ancoră, greutate, e aproape imponderabilă, cu toată greutatea ei aparentă de societate pe care-o mănîncă porcii cu mărgăritare cu tot, dacă te lovește camionul scrisului În zilele noastre, ghinion, trebuie să te miști pe hîrtie cu o viteză egală cu aceea a mișcării browniene În mijlocul căreia te afli, În ochiul ciclonului mititel, pentru că balcanic, ținînd seamă de citatele de mai sus, avertismente inutile date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am luat Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un cartier Înecat În funingine, În imediata apropiere odorifică a fostei gropi de gunoi a orașului, un cartier suprapopulat cu erudiți și infernal de zgomotos. Trec tramvaie, de la cinci dimineața, camioane grele, zbîrnîie ferestrele, perdelele, basculante, autobuze, motociclete de curse, mașini cu remorcă, căruțe, cîini cărora le place să latre, noaptea se repară continuu șinele plesnite-n timpul zilei, practic nu poți dormi fără dopuri de bumbac În urechi, fără cerumen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
purtat politicos și au plecat lăsînd urme de cărbune pe covoare văzînd c-au greșit adresa, nu aici era sediul Cuvîntului cum aveau ei scris pe o listă, că tocmai văzuseră firma pe care nu scria nimic. Îngrămădindu-se În camioane, s-au Îndepărtat zbierînd În zgomot de motoare cîntecul Pieței Universității: „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, pînă nu ne-om cîștiga, libertatea noastră”. Cer frumos. Ora douăsprezece. Sonor: Ofranda muzicală, de Bach. Tăiat la: Cadru interior: O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
secunde cît mă uit pe geam am sentimentul că trenul trece Încet printr-un orășel subteran din America de Sud a lecturilor mele. Cobor la Romană. Mă Întorc. Piața Universității este Înconjurată de polițiști În spatele cărora s-a format un baraj de camioane și autocare, puse bară la bară. Ora zece dimineața. Urc la etajul trei al unui bloc din apropiere, la un prieten neliniștit. Piața e acum goală. Încercuită și pustie. Corturile nu mai sînt. Au dispărut pancartele, tribuna. Grupuri de curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
revoltate, despre cantități impresionante de droguri și prostituția generalizată din corturi. Noroc că ordinea s-a restabilit. Ordinea cu clonț de rubin, cea care aduce liniștea definitivă, fără de care nu putem munci, negîndi etc. Pe Onești staționează trei autobuze, două camioane militare și alte două obișnuite, cu prelată. Înțesate cu polițiști. S-au dat jos numai ofițerii. Trupa se sufocă În mașini, cu vestoanele descheiate. Ieri seară, pe postul național de televiziune: plan detaliu cu un tînăr cretinoid, cu un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
strivite pe podea, cioburi, cărți arse, Fahrenheit 451. Ateneul scapă. LÎngă galeriile Orizont, o altă femeie terifiată, stîlcită În bătaie. Ora 14:30. Pe Magheru trec continuu basculante cu mineri care cîntă și-și agită voios bastoanele. LÎngă Leonida, un camion frînează brusc, patru, cinci ortaci sar din el și-ncep să alerge cu toată viteza Înapoi, spre Nottara, cu bastoanele ridicate. Se reped spre un tînăr care se pare că la trecerea mașinilor ar fi strigat huo, Îl Încercuiesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deschise pe spinare, ochii tumefiați și capul atîrnînd Într-o parte, și este urcată Într-o ambulanță. Pare imposibil să mai fie În viață. Locuitorii capitalei aplaudă din toată inima. Fac semne de prețuire minerilor, care se suie Înapoi În camion. Un cetățean le Întinde două franzele. Mulțimea exultă. „Bravo, bine i-au făcut! Să-i omoare, dom’le! Să-i omoare! Să-i omoare! Să-i bată pînă s-or pișa pe ei, să-i calce În picioare. Jos legionarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un grup de tineri deținuți”. Marilena observă cu ochiul ei vigil de reporter că ei cărau un furtun de irigații. N-are din păcate prea mult timp la dispoziție pentru a studia cum se cuvine furtunul, „deoarece din spate un camion face o curbă periculoasă”. Marilena-l evită cu eleganță: „Apuc să sar În șanț”. Apoi iese din șanț și „cu palma rănită” Îi ia un interviu lui Ioan Totu. El Îi povestește că „vreau să spun că sînt singurul intelectual dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că nu se găsește vată. „Aceste contestări sînt exterioare.” Acum reporterița se referă la Blandiana. Marilena simte ceva. Este fiorul poeziei. „Discutabil este accesul autoarei la esență.” La care nu se-ajunge așa ușor, mai Întîi trebuie să fugi de camioane, să sari În șanțuri, la esență a ajuns așadar ea, Marilena. Care-și mîngîie esența, o ține-n palmă, o lasă să se exprime: „Singurul lor merit este acela că permit radiografierea unui caz de evidentă patologie psiho-socială”. Cazul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de vedere economic” a spus seducătorul sexului debil. Cornescu va ademeni femeile casnico-comuniste, iar Ilie le va da banane. Ia să vedem ce mai vînd românii În prag de sărbători și-n Anunț de la A la Z. „Scurtă iepure beige, camion 3,5 tone, proteză auditivă, punte față, punte spate, congelator, plapumă nouă, compresor, ușă tablă, trenuleț electric, sobă japoneză cu ardere de tot, statuie clasică. Privesc statuia de gunoi din fața blocului și-mi amintesc o emisiune TV unde Florin Diaconu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]