3,168 matches
-
A proiectat Imperiul German de la 1871, devenind primul său cancelar („Cancelar al Imperiului”) și dominând afacerile acestuia până la demiterea sa în 1890. Diplomația lui, numită „politică realistă” ("Realpolitik"), și modul autoritar în care conducea statul i-au adus porecla de „Cancelarul de Fier” („"der Eiserne Kanzler"”). Fiind un mare latifundiar aristocrat („"Junker"”), avea profunde convingeri conservatoare, monarhiste și aristocratice. Principalul său obiectiv politic a fost ridicarea Prusiei la rangul celui mai puternic stat al Confederației Germane. Profitând de iscusința sa în
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
mărime naturală (se știe că era înalt de 1,98 m). Pe 29 martie 1890, prințul Bismarck părăsește Berlinul, în mijlocul ovațiilor mulțimii care îl însoțește la gară. Furios de această popularitate, Wilhelm al II-lea pune să i se facă cancelarului tot felul de șicane. Îi schimbă numele din „Bismarck” în „Wagenfeld”. În ziua următoare bancherul Bleichröder, prieten intim al prințului, este chemat în fața tribunalului sub acuzația de sperjur. Mai târziu îl revocă din postul de ambasador pe contele von Rantzau
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
Hans Rothfels și Theodor Schieder deși în mod diferit, caracterizează pe Bismarck ca o figură pozitivă, iar istoricul Gerhard Ritter îi reproșează într-o scrisoare adreastă lui Eyck, o atitudine antigermană. Pe când Friedrich Meinecke, un admirator al lui Bismarck, atribuie cancelarului de fier că ar fi traumatizat statul liberal german, contribuind indirect la catastrofa din 1946. Istoricul britanic Alan J.P. Taylor a publicat în 1955 o biografie controversată a lui Bismarck, în care îl descrie ca o personalitate complexă care este
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
politic al lui Bismarck, care în ultimii ani a dus o politică de pace, căutând să frâneze politica agresivă a lui Wilhelm II. Mommsen atribuie lui Bismarck o flexibilitate în rezolvarea conflictelor politice și că insuccesele nu sunt cauzate de cancelar. Hans-Ulrich Wehler condamnă politica lui Bismarck, care a fost un adversar al social democraților și a sprijinit monarhia și pe marii latifundiari, frânând progresul Germaniei. Wehler caracterizează politica lui Bismarck ca o dictatură bonpartistă.
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
Soljenitin și Andrei Saharov a fost însoțită de măsuri represive: deportări în gulaguri și izolarea în spitalele de psihiatrie. După suprimarea prin forță a Primăverii de la Praga în 1968, conducerea sovietică a aprobat politică de conciliere lansată în 1970 de către cancelarul Willy Brandt. Din 1970 s-a negociat o serie de acorduri între URSS și SUA, culminând cu Acordurile Strategice pentru Limitarea Înarmării-SALT I și SALT ÎI din 1974 și 1979 și cu Acordurile de la Helsinki privind politica de securitate internațională
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
stabilirea capitalei Germaniei de Vest; astfel s-a ajuns chiar la construirea unei noi clădiri pentru parlament, dar aceasta nu a mai fost utilizată pentru scopurile ei inițiale, ci doar ca studio radio (Hessischer Rundfunk). În final, Konrad Adenauer, primul cancelar federal postbelic, a preferat drept capitală micul oraș Bonn, nu numai pentru că acesta era orașul său natal, dar și dintr-un alt motiv: în acel moment, germanii s-au temut că, stabilind capitala Germaniei de Vest la Frankfurt, s-ar
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
stabilirea capitalei Germaniei de Vest; astfel s-a ajuns chiar la construirea unei noi clădiri pentru parlament, dar aceasta nu a mai fost utilizată pentru scopurile ei inițiale, ci doar ca studio radio (Hessischer Rundfunk). În final, Konrad Adenauer, primul cancelar federal postbelic, a preferat drept capitală micul oraș Bonn, nu numai pentru că acesta era orașul său natal, dar și dintr-un alt motiv: în acel moment, germanii s-au temut că, stabilind capitala Germaniei de Vest la Frankfurt, s-ar
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
Gerhard Fritz Kurt Schröder (n. 7 aprilie 1944, Mossenberg-Wöhren, Blomberg, Renania de Nord-Westfalia) este un avocat, lobbyist și om politic german. A fost al șaptelea Cancelar federal al Germaniei din octombrie 1998 până în 22 noiembrie 2005. A fost președintele Partidului Social-Democrat ("Sozialdemokratische Partei Deutschlands") din anul 1999 până în 2004. a crescut într-o familie de muncitori. Are patru surori, și un frate vitreg. Tatăl său, Fritz
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]
-
liderul acestui partid. În calitate de prim-ministru al Saxoniei de Jos (Niedersachsen), a îndeplinit funcția de președinte al Bundesratului din 1 noiembrie 1997 până în 27 octombrie 1998. În 1998 a devenit din nou membru al Bundestagului, fiind ales ca al șaptelea cancelar al Republicii Federale Germania. În 2002 a fost reales în această funcție, mandat care nu l-a dus până la capăt datorită popularității din ce in ce mai scăzute. Universitatea Tongji din Shanghai i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa în 30 decembrie 2002
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]
-
avea culoare naturală, că nu ar fi vopsit. Acest lucru a dus chiar la controverse între el și reprezentanți ai presei. Schröder se consideră protestant, dar nu manifestă o religiozitate deosebită, astfel că la prima sa investire în funcția de cancelar federal în 1998 a fost primul cancelar care a renunțat la expresia tradițională "așa să-mi ajute Dumnezeu". În anul 1998 l-a înlocuit pe longevivul Helmut Kohl la cârma statului german. Populismul a atins și în Germania cote înalte
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]
-
vopsit. Acest lucru a dus chiar la controverse între el și reprezentanți ai presei. Schröder se consideră protestant, dar nu manifestă o religiozitate deosebită, astfel că la prima sa investire în funcția de cancelar federal în 1998 a fost primul cancelar care a renunțat la expresia tradițională "așa să-mi ajute Dumnezeu". În anul 1998 l-a înlocuit pe longevivul Helmut Kohl la cârma statului german. Populismul a atins și în Germania cote înalte cu ocazia alegerilor pentru Bundestag din toamna
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]
-
așa să-mi ajute Dumnezeu". În anul 1998 l-a înlocuit pe longevivul Helmut Kohl la cârma statului german. Populismul a atins și în Germania cote înalte cu ocazia alegerilor pentru Bundestag din toamna lui 2002. În vara acelui an, cancelarul Schröder, în plină campanie electorală, fără să se fi pus măcar problema, fără ca nici un stat sau partid politic s-o fi cerut, a respins categoric ipoteza trimiterii de trupe germane alături de trupele americane într-un viitor război în Irak. Gestul
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]
-
și a dat apă la moară atitudinii impertinente a acestuia. Este pentru prima dată în istoria Republicii Federale când Guvernul abandonează așa-zisul „multilateralism cooperativ”, și se indreaptă cu pași deciși spre „unilateralism”. În toamna lui 2002 a fost reales cancelar federal. Rivalul său a fost șeful Uniunii Creștin-Sociale, politicianul conservator Dr. Edmund Stoiber. Un motiv în plus a realegerii sale, pe lângă poziția critică contra unui eventual război în Irak, a fost angajamentul său față de sinistrații inundațiilor din vara 2002 în
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]
-
anticipate, pe care în septembrie 2005 le-a și pierdut. Pe 10 octombrie 2005 a anunțat că nu dorește să ocupe funcția de vicecancelar, ca adjunct al Angelei Merkel, în guvernul de mare coaliție CDU-SPD. Cariera lui Gerhard Schröder de cancelar federal s-a încheiat pe 22 noiembrie 2005, odată cu depunerea jurământului de către Angela Merkel, succesoarea sa în funcție.
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]
-
folosind toate mijloacele statului. Acestea sunt pe scurt: „Principiul conducătorului” ("Führerprinzip") era un element cheie în ideologia fascistă, în care conducătorul simbolizează întruparea mișcării politice și a națiunii. Cel mai proeminent nazist a fost Hitler, care a condus Germania drept cancelar (= prim-ministru) între 30 ianuarie 1933 și până ce s-a sinucis la 30 aprilie 1945. El a împins Germania în Al Doilea Război Mondial și a fost responsabil pentru moartea a peste 20 de milioane de oameni precum și pentru holocaust
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
libertate". Și după anii '20 (când a fost scrisă și publicată Mein Kampf) Hitler se manifestă tot ca un catolic convins, așa cum arată de exemplu discursul lui în parlament cu ocazia adoptării legii de împuternicire (legea care acorda puteri depline cancelarului și guvernului său). Hitler a recurs la motive religioase și figuri de stil inspirate din creștinism și în discursurile sale politice. De exemplu, într-un alt discurs rostit la 27 octombrie 1928, Hitler declara: "Mișcarea noastră este realmente creștină. Suntem
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
iulie 1932). După câteva serii de cabinete de scurtă durată, președintele Paul von Hindenburg a luat o decizie crucială: având puține alternative și presat de consilierii de dreapta, la 30 ianuarie 1933, von Hindenburg l-a numit pe Adolf Hitler cancelar al Germaniei, îndeplinind cererea lui Hitler. În aproape toată această perioadă statul german a purtat denumirea oficială "Deutsches Reich" (Imperiul German); denumirea colocvială a fost "Drittes Reich" (Al Treilea Reich) sau și "Nazi-Deutschland" (Germania nazistă). La 27 februarie 1933, sediul
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
celui de-al Doilea Război Mondial, s-au desfășurat, la Nürnberg, procesele criminalilor de război germani. Comunitatea și limba germană au apărut cu mii de ani în urmă, însă, ca stat, Germania a apărut abia în 1871, când, sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck, s-a format Imperiul German, înglobând partea de nord a Germaniei actuale - Confederația Germană de Nord (dominată de Prusia, în germană: "Preußen"), apoi Bavaria (în germană: "Bayern") precum și diferite alte regiuni, excluzând, însă, părțile vorbitoare de germană
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
1929 ca fiind factori care au permis partidului nazist al lui Hitler (NSDAP) să obțină un procentaj mare din sufragii și, în cele din urmă, să formeze, la 30 ianuarie 1933, un nou guvern cu Adolf Hitler în funcția de cancelar. Istoricii, fără a respinge implicarea certă a factorilor de natură conjuncturală (precum obligația de a despăgubi statele agresate de către Germania în Primul Război Mondial pentru imensele pierderi provocate, sau criza mondială cu punct de plecare în crahul bursier din SUA
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
găsește originea derivei naziste în caracteristicile evidente ale societății germane, precum: militarismul, prevalența valorilor și instituțiilor aristocratice (în contrast cu valorile liberale și democratice care se răspândiseră cu mai mult succes în țări precum Franța sau Marea Britanie), precum și moștenirea conservatorismului politic al "cancelarului de fier" Otto von Bismarck și influența durabilă a acestuia asupra mentalului colectiv (anume dorul intens pentru un leader puternic care să conducă națiunea ca un părinte sever, dar inspirat). Plecând de la faptul că rădăcinile derivei naziste sunt adânc înfipte
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
votul parlamentului în această problemă a legalizat, în mod efectiv, participarea într-un context de menținere a păcii. Statul german reunit este acum una dintre cele mai importante țări din Uniunea Europeană și din lume. Din 1998 și până în iulie 2005 cancelar federal a fost Gerhard Schröder (SPD), în fruntea unui cabinet de coaliție între social-democrați (SPD) și verzi (Bündnis 90 / Die Grünen). La 21 iulie 2005 președintele federal Horst Köhler a dizolvat Bundestagul, ca urmare a votului de neîncredere pe care
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
Gerhard Schröder (SPD), în fruntea unui cabinet de coaliție între social-democrați (SPD) și verzi (Bündnis 90 / Die Grünen). La 21 iulie 2005 președintele federal Horst Köhler a dizolvat Bundestagul, ca urmare a votului de neîncredere pe care l-a primit cancelarul Schröder. La 18 septembrie 2005 au avut loc alegeri federale anticipate, în urma cărora a venit la putere marea coaliție, între fracțiunile parlamentare CDU/CSU (așa-numita „Uniune Creștină”) și SPD, cu Angela Merkel (CDU) drept cancelar. La alegerile federale din
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
care l-a primit cancelarul Schröder. La 18 septembrie 2005 au avut loc alegeri federale anticipate, în urma cărora a venit la putere marea coaliție, între fracțiunile parlamentare CDU/CSU (așa-numita „Uniune Creștină”) și SPD, cu Angela Merkel (CDU) drept cancelar. La alegerile federale din 2009 social-democrații au scăzut în preferința electoratului, așa încât creștin-democrații au format o coaliție cu liberalii (FDP), coaliție supranumită „negru-galben”. Al 17-lea Bundestag al Germaniei s-a constituit la 28 octombrie 2009. Norbert Lammert (CDU) a
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
ardere a cărbunelui contribuie la poluarea aerului. Ploile acide care rezultă din emisiile de dioxid de sulf devastează pădurile. Poluarea din Marea Baltică a apelor reziduale și a reziduurilor industriale de la râuri din fosta Germanie de Est au fost reduse. Guvernul cancelarului Schröder a anunțat intenția de a pune capăt utilizării energiei nucleare pentru producerea energiei electrice. Germania lucrează pentru respectarea angajamentelor UE pentru a identifica zonele de conservare a naturii, în conformitate cu Directiva de Habitat a Uniunii Europene privind flora și fauna
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
a Germania se topesc. Pericole naturale sunt inundațiile de primăvară și vijeliile furtunoase care au loc în toate regiunile. Din punct de vedere constituțional, Germania este o democrație republicană federală reprezentativă. Forma de guvernământ este parlamentară, în care șeful guvernului (cancelarul) este ales de către parlament, numit bundestag, și confirmat de către președintele statului. Deși cancelarul deține cele mai puternice competențe politice din stat, în ierarhia protocolară el se află abia pe locul 3, după președintele statului și președintele Bundestagului. Cancelarul, actualmente Angela
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]