6,257 matches
-
cercetarea atentă a manuscriselor. Hans Von Campenhausen, Die Entstehung der christlichen Bibel, Tübingen, 1968 (trad. franceză: La formation de la Bible chrétienne, Neuchâtel, 1971). Harry Y. Gamble, The New Testament Canon. Its Making and Meaning, Philadelphia, 1985. Bruce M. Metzger, The Canon of the New Testament. Its origin, development and significance, Oxford, 1987, ed. a II-a, 1989. M. Tardieu (ed.), La formation des canons scripturaires, Paris, 1993. Mai dezvoltat În „Studiul introductiv” la Evanghelii apocrife, ed. a IV-a, Editura Polirom
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
promovat o detensionare a relațiilor internaționale prin favorizarea unui echilibru triunghiular Între SUA, URSS și Chinaxe "China", Statele Unite putând Înclina spre una sau alta, după cum o cereau circumstanțele. Declarațiile de politică externă ale lui Kissinger și Nixon respectă Întru totul canonul unui manual realist clasic despre relațiile internaționale, cu un puternic accent pe necesitatea de a urmări interesul național și de a se sprijini pe echilibrul puterii ca mecanism de controlare (conducere) a instabilității Într-un mediu internațional anarhic. În acest
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
sută de meridiane, de la Moscova la Vladivostok, cu ample incursiuni în timp, de la Caucazul lui Prometeu la construirea orașului de pe Neva de către Petru cel Mare, de la Revoluția din Octombrie la imaginea flotei aeriene sovietice. Scrisă în anii 1950-1952 și supusă canonului ideologic oficial, cartea se sprijină, totuși, pe o bogată documentare istorică, menită mai cu seamă să confere un relief simbolic prezentului, temele recurente contrapunctic fiind timpul măsurat „solemn și grav” din turnul Spaski al Kremlinului și călătoria corăbiilor pe marile
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
gemea de viețuitoare; / sub cea din urmă rază de soare, / un glas tăios ca o sabie / îi striga să se urce în corabie. // Dar între slăbiciuni și destine domestice / Inorogul nu voia să s-amestice” (Inorog). Chiar poeziile conjuncturale, înscrise în canonul politico-ideologic din anii ’50-’60 și devenite reprezentative pentru eșafodajul „noii literaturi”, au un substrat meditativ ce reușește să le ridice la un sens istoric mai general, metaforizarea aduce chiar a stil prețios, tot așa cum litografiile colorate ale istoriei seculare
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
funcționar la PECO București (1961-1967), la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor (din 1971). Debutează în anul 1963, cu romanul Bârlogul lupilor. Autor de romane de acțiune - fie polițiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniștilor în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii sau proxeneții sunt îndeobște semnalați prin onomastica lor - nume cu rezonanță grecească ori
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
al libertății”), predominante fiind în arta literară istratiană puterea imaginativă și biruința asupra convenționalului. B. este și autor de aforisme și cugetări, scrise de-a lungul a zeci de ani, care lasă să transpară un chip interior mai puțin supus canoanelor și o gândire incomodă, adoptând interogativ marile teme ale filosofiei, logicii, eticii, esteticii, psihologiei, religiei, istoriei etc., totul filtrat de viziunea metafizică, în raționamente care surprind adesea prin forma lor lirică. Paginile bogatei corespondențe cu Lucian Blaga, Ion Chinezu, Basil
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
grâul sau vinul -, esențele, filtrul; regăsite în alt anotimp, al penumbrei, al ploilor dezolante, provinciale, cu unda abia perceptibilă de melancolie, ce spiritualizează decorul. Mai încăpător, dar eterogen, volumul postum, Anotimpuri (1980), îl dezvăluie pe poet mai puțin apăsat de canoane, mai expansiv și „vulnerabil”. Lirismul e difuz, evanescent, versul lăsat să vibreze acum și pe coarde intime. Întrebările conduc meditația (moartea, vanitatea vieții și a creației) în texte cu turnură vag argheziană, alteori B., discret confesiv, secondându-i pe Otilia Cazimir
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
românească. Ea urmărește în principiu două direcții. Mai întâi, lupta lui Caragiale cu retorismul romantic: demontarea și denudarea procedeelor uzate, compromise, care confirmă așteptările comode și stimulează inerțiile de lectură. Apoi, pe un front paralel, prozatorul stimulează impunerea unui nou canon, contribuind la literarizarea unor forme provenind din aria de frontieră a presei. Proza scurtă, alertă, concentrată a lui Caragiale - asupra căreia se oprește C. în cartea sa, închizând metodic între paranteze restul operei -, își are ereditatea formală în notițele, pseudoreportajele
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
fond și mândrindu-se cu aceasta, fumând tutun prost, drăcuind și păstorind peste un sat de necăjiți (O zi însemnată); însă are o minimă conștiință de sine, față de care - și nu față de divinitate - se simte răspunzător (Săptămâna patimilor). Deși supus canoanelor narative tradiționale și cumințit, povestitorul nu agreează autoritatea și, când are prilejul, o parodiază (de exemplu, în Nenea), precedându-l pe Rebreanu și deosebindu-se radical de Sadoveanu. Este tolerant, adept al liberului arbitru și, chiar în cazul sinucigașilor, manifestă
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
pilduitor al situațiilor, fiind, sub unele aspecte, discret moralizatoare. Construcții ample, chiar stufoase în unele cazuri (Domnișoara Ana, Sectarii, În pragul vieții), ele vădesc o bogată fantezie a situațiilor banale, abia detașate de clișeu. Alcătuite după o arhitectură supravegheată, urmează canoanele tradiționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Ca și povestirile, romanele intră brusc în miezul unei situații conflictuale, ca o plonjare directă în ficțiune; explicațiile vin ulterior; în alte împrejurări, cele mai numeroase, debutul
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
au sosit În zece cutii, pe care era imprimat conținutul. Aristotel, Platon și Socrates Într-una, Cicero, Marc Aureliu și Vergiliu În alta. Așezând cărțile În rafturile din perete de pe Middlesex, citeam numele, multe cunoscute (Shakespeare), altele nu (Boețiu). Răsturnarea canoanelor nu era În vogă și, pe deasupra, Cărțile Fundamentale Începeau cu nume care nu sunau foarte diferit de al nostru (Tucidide), așa că ne simțeam incluși. ― Uite una bună, spuse Milton, ținând În mână un Milton. Singurul lucru care l-a dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cap. Ce glumă proastă! S-a obținut la iuțeală derogare de la Senat. Deh! Cu bani cumperi orice, chiar și conștiința reprezentanților poporului. Nimeni nu și-a mai amintit de vreo interdicție. Pur și simplu, s-au șters la fund cu canoanele religioase. Fetița geme întretăiat. N-are nici o vină, biata de ea. A fost sacrificată pe altarul orgoliului unei familii de parveniți. Închide ochii. Și așa nu-i folosesc la nimic. Reflectează. Exista totuși până acum o incompatibilitate: să nu poți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asta ar scuti-o să devină la rândul ei vestală, gândește Occia. — Tatăl tău a fost flamin? se interesează și rex. Vestala Mamă plescăie nemulțumită. Ar trebui și ăștia doi să sară peste asemenea întrebări stupide, chiar dacă fac parte din canon. Parvenitul de taică-său n-avea cum să ajungă flamin, augur, preot salian, quindecemvir sau septemvir, ca să invalideze alegerea. Funcții dintr-astea sunt oferite persoanelor cu importanță politică, nu unui coate goale care s-a îmbogățit peste măsură în nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grozăvia cea mai mare. De-și va pângări fecioria, va fi îngropată de vie lângă Poarta Collina de pe Quirinal. — N-o să fie însă cazul, îl aude pe Lucius Ventidius murmurând. Ai să fii ascultătoare, nu? Asta nu face parte din canon, surâde Occia. Om bun la suflet, încearcă să-i dea micuței curaj. Se trezește fornăind zgomotos. Asta-i bună! S-a înduioșat. Dar sărmanul de el iubește într adevăr copiii. Și e atât de singur. Soția lui ar fi trebuit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-au înecat toate corăbiile. Ce-o avea? La vârsta lui n-are cum să arate atât de hărtănit nici măcar după o noapte de chef... Abia acum observă absența soției, Regina Sacrificiilor. Se încruntă nemulțumit. Este o încălcare gravă a canoanelor. Era datoare să fie prezentă și să ia parte la ceremonie, aidoma soțiilor de flamini. În acest moment, i se aduce și lui Augustus scaunul curúl. Îl refuză cu demnitate. Rămâne în picioare alături de rege. Pentru ce și-o pierde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca și călugării, japonezii se aliniau atunci în șir indian de-a lungul coridorului și intrau în biserică. În altarul luminat de jur împrejur doar de flacăra lumânărilor, omul acela sfrijit stătea cu brațele desfăcute. Preotul recita cu glas scăzut canonul slujbei în limba latină și în cele din urmă ridica pâinea și Sfântul Potir deasupra capului. În timpul fiecărei slujbe samuraiul se gândea la valea sa. Își amintea cum se ducea la mormintele tatălui său și ale rudelor sale aflate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că cei mai mulți trăiesc Într-un „regat al iluziilor“. Sunt Învățați să renunțe la dorințele lor omenești, precum un șarpe care Își dă jos pielea muritoare, iar astfel eliberați pot atinge nibbana, nimicul, țelul ultim al celor care respectă Încă vechiul canon pali sau chiar al dictaturii militare. E adevărat, aproape numai călugării urmează Învățăturile budismului theravada la modul cel mai strict, și totuși iluziile rămân și pot dispărea oricând - la fel și oamenii, după cum vom vedea În curând. Vreau doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ceremoniile brit2. Pentru familiile sărace, aceasta era singura șansă pentru ca fiii lor să primească o educație. Familiile Înstărite Își luau băieții acasă după două săptămâni, iar băieții săraci stăteau mai mult dacă puteau. În mănăstiri, băieții Învățau să citească versetele canonului pali, recitându-le cu toții sub supravegherea atentă a călugărilor mai bătrâni, cei care aleseseră să rămână În mănăstire călugărindu-se sau devenind stareți. Și astfel, copiii Învățau și carte și respectul față de religie, trăind experiența pietății În sărăcie. Respectul față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
legat de vameșul francez, Douanier pre numele său, nu este decît un soi de ambiguă și glumeață protecție metaforică. Băieții nu sunt naivi - și o știu ei prea bine - dar le place să se protejeze cumva cînd dau iama în canoane și legi ale compoziției, ori se distrează dînd peste cap principii ale cromaticii. Povestirea, privitul prin retina lui Ochilă, cea cu susul în jos, sfidarea proporțiilor și mai ales rîsul homeric care curge de-a lungul și de-a latul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mai ales nevoia irepresibilă de a se confesa (fie și sub un nume de împrumut, Sandu) îl situează tipologic și în descendența lui Gide. Asemenea lui André Gide, el e un autentist clasicizant. Cu toate că, neavând mișcare epică și încălcînd toate canoanele, scrierile sale: cele ample (O moarte care nu dovedește nimic, 1931, Ioana, 1934, Jocurile Daniei, 1972) și cele scurte, din Halucinații (1938) nu se încadrează precis în nici o specie, ele sunt, indiscutabil, "literatură". Prozatorul acordă constant o maximă atenție compoziției
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apoi să vadă un sens în tot ce se întâmplă (Voința de putere, § 12). nu-și mai pune problema dacă este posibil un astfel de drum, dacă merită risipită atâta energie. „Acel sens ar fi putut să fie: «împlinirea» unui canon moral major în întreaga lume reală, ordinea morală a lumii; sau creșterea iubirii și a armoniei în raportul dintre ființe; sau apropierea de o stare generală de fericire; sau chiar 86 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 78. avântul spre un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fapt, Tertulian cultivă gândirea antino mică, însă cu totul altfel decât unii sceptici sau sofiști ai tim pului. O consideră justificată de însăși diferența radicală dintre cele divine și cele umane. Își dă seama că Marcion, când a com pus canonul biblic al învățăturii sale, a lăsat deoparte ceea ce l-ar fi tulburat peste măsură. „Dacă nu ai fi înlăturat unele Scripturi care ți se împotrivesc, iar pe altele nu le-ai fi răstăl măcit, în acest loc tear fi tulburat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
unora se petrece o confuzie gravă, judecând cele divine după criterii omenești? „Fără îndoială, ar fi nebunește [stultum] dacă l-am judeca pe Dumnezeu potrivit cugetării noastre“ (IV, 5). Tertulian îl întreabă retoric pe Marcion dacă nu a exclus din canonul său versetul din I Corinteni: „Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să înfrunte înțelep ciunea.“ Această întrebare aduce cu sine o chestiune esențială, anume ce înseamnă în definitiv nebunie și ce înseamnă înțelepciune. După cum spune Apostolul, când
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
adept... Spre glorii se aburcă. De nu aperi adevărul, Dă minciuna peste tine Și încet ca, putred, mărul Tinde ca să și domine. 17 august 2004 N-AM CERȘIT SĂ URC SPRE GLORII Nu cu șpagă sau plocoane, Ori supliciu de canoane, Nici prin mijlociri de fuste, Azi mai scurte și înguste; Nu prin lovituri de tobă Ori prin ligușiri de robă; Nu prin umblet prin saloane Ori prin lacrimi de cucoane; Nu printr-un potop de vorbe Ori amestecat de ciorbe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
caută apoi să vadă un sens în tot ce se întâmplă (Voința de putere, § 12). Nuși mai pune problema dacă este posibil un astfel de drum, dacă merită risipită atâta energie. „Acel sens ar fi putut să fie: «împlinirea» unui canon moral major în întreaga lume reală, ordinea morală a lumii; sau creșterea iubirii și a armoniei în raportul dintre ființe; sau apropierea de o stare generală de fericire; sau chiar 86 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 78. avântul spre un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]