222,545 matches
-
grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
tocmai lovea încă o dată. "Cinci tone", a oftat nedumerit că mai eram în fața lui și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, Fiorosul, faima pușcăriei prin anii '30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne oprisem, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, intuia inginerul, în acele clipe bătea
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
vinovat, rușinat. O stare confuză, grea, de mocirlă sufletească. Am strâns-o pe Ester de mână. Tăcea și ea, privind închisă în ea, minunea aceea pângărită. "Cum de se poate așa ceva", a șoptit de câteva ori, clătinând parcă nedumerită din cap. Se putea. O știam prea bine. Dar parcă niciodată nu avusesem în față atât de clară imaginea a ceea ce de atâtea ori auzisem tot repetându-se, tăvălugul istoriei. Tăvălugul trecuse chiar pe acolo, poate chiar se mai mișca în preajmă
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
că a venit tov. Dobre cât erați la biserică și s-a enervat. Zău, îmi pare rău, dar instrucțiunile sunt precise, nu glumesc. Tov. Dobre vine zilnic aici, să controleze operațiunea. Raportează personal sus de tot". Și inginerul arătă cu capul undeva spre înaltul cerului din care continua să cadă năvala acea de fulgi jucăuși, rotindu-se unul după altul, învârtejându-se, urmărindu-se într-o goană bucuroasă, hârjoană tăcută, clăbușită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
în acel joc al imaginației din care (eu știu asta!) nimeni nu mai poate scăpa, pătrunzând, cu un întreg alai de sentimente tremurătoare și confuze, în mintea, memoria și inima mea. Ce face un mascul de panteră?", am repetat, și capul frumos al Fionei, coama ei de păr negru, privirea ascunsă profesoral în spatele ochelarilor s-au clătinat a ignoranță. Iar eu m-am simțit - nu mai mult de o clipă, totuși, cu acel semeț drept al scriitorului de a fi orice
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
propune ca Te Deum-ul să se slujească în biserică, iar ceremonia încoronării să se continuie afară, în fața bisericii, "sub pretextul că de acolo poate fi văzută de tot poporul". Ferdinand a adăugat că el își poate pune singur coroana pe cap. Intră acum în joc ambițiile politice în privința protocolului. Transilvănenii, Partidul Național (Iuliu Maniu), precum și țărăniștii lui Ion Mihalache, aflați în opoziție, anunță că nu vor participa la încoronare. La fel, Averescu. Acesta nu voia să stea la o masă cu
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
înalții oaspeți străini se aflau mareșalul Foch, "învingătorul de la Marna", și "dragul nostru vechi prieten" generalul Berthelot, șeful Misiunii militare franceze, venită la Iași în 1917. Pe strada, acoperită cu baldachin, Ferdinand și-a așezat singur coroana de oțel pe cap, cum se plănuise, după care el însuși a încoronat-o pe Regină, aceasta făcând - nu ne-ar veni să credem pentru firea ei dominatoare - un gest de supunere pilduitor, ca în fața stăpânului: "Eu am îngenuncheat apoi în fața lui Nando, care
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
el însuși a încoronat-o pe Regină, aceasta făcând - nu ne-ar veni să credem pentru firea ei dominatoare - un gest de supunere pilduitor, ca în fața stăpânului: "Eu am îngenuncheat apoi în fața lui Nando, care a pus greaua coroană pe capul meu, în timp ce toate clopotele au sunat și acele salve de salut regal au fost trase." Când se întorc la București, are loc o mare manifestație în Parcul Carol, unde perechea regală e ovaționată de zeci de mii de primari din
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
durere se desprinde Cu frumusețea ce îmbrățișare mă doboară. 10 decembrie 2003 * 1 Am trecut dincolo de pagina Pe care scria fericire. Drumul a fost lung și asuprit. A fost un vis în paragină, A fost un palat fără prinț. Cu capul în jos am cântat și am iubit, Învățând de la rug să umblu. -Vino să te împodobești Cu bătăi de inimă ce par căzute din cer, Dar din carnea ta vin Și acoperă lumile - Îmi spune cel ce guvernează totul. 2
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
a pățit iarăși. Nici măcar soției nu i-a spus nimic, de teamă că aceasta ar putea să înțeleagă ca pe o nenorocire norocul ce a dat peste el. De ce să-i facă sânge rău? (Într-o seară, îi trecu prin cap ideea aiurită că nici ea nu mai are simțul mirosului și că și ea doar se preface a se bucura de parfumul pe care tocmai i l-a adus. A pus-o la încercare în fel și chip, însă nu
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
prejos? Dintre multele personaje istorice pe care le pomenește naratorul, împroșcîndu-le cu insulte (ale căror motivații rămîn, din păcate, un mister), numai Bartolomeu Dias pare a-i merita simpatia, ceea ce, totuși, nu-l face vrednic de un tratament mai riguros. Capul Bunei Speranțe, atins de Bartolomeu Dias în 1487, și care inițial a fost botezat Capul Furtunilor, și-a primit numele cunoscut astăzi de la regele D. Joăo al II-lea și nu, așa cum pretinde autorul, de la D. Manuel, care, la vremea
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
motivații rămîn, din păcate, un mister), numai Bartolomeu Dias pare a-i merita simpatia, ceea ce, totuși, nu-l face vrednic de un tratament mai riguros. Capul Bunei Speranțe, atins de Bartolomeu Dias în 1487, și care inițial a fost botezat Capul Furtunilor, și-a primit numele cunoscut astăzi de la regele D. Joăo al II-lea și nu, așa cum pretinde autorul, de la D. Manuel, care, la vremea respectivă, nici nu fusese numit moștenitor al tronului. Nava lui Bartolomeu Dias s-a scufundat
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
fascinante prin totala lor inexactitate. A treia expediție cu destinația India, după cele ale lui Vasco da Gama și Cabral, călătoria lui Joăo da Nova, este mai puțin documentată decît primele, dar nu într-atît încît autorul s-o măsluiască de la cap la coadă. Expediția, efectuată de patru nave și nu de opt, avînd cu totul alte nume și alți participanți decît cei pomeniți în roman, a fost, ca și primele două, o călătorie de explorare și descoperire, nu una din acele
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
probabil, din respect pentru "infailibilitatea" textului, iar autorul nici atît, închipuindu-și că, fiind vorba de "ficțiune", totul este permis. "Ficțiunea" nu poate servi totuși ca alibi pentru maltratarea unei limbi pe care, dacă autorul o exploatează cum îl taie capul, ar fi trebuit totuși să o cunoască, cel puțin la un nivel minimal. O carte nu este numai un joc de imaginație, ci (cel puțin ar trebui să fie) și un act de cultură. Un "act de cultură" mai mult
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
o nouă încercare de a-și testa rezistența, stăpânirea de sine, demnitatea. Acum se afla într-o nouă poziție, trebuia să aleagă măsurile cele mai înțelepte, ca nu cumva să intre în complicații și mai mari. Nu mai avea deasupra capului umbrela lui Plagamat, care gândea pentru el, nu mai avea spatele asigurat, să poată acționa în voie, cu sentimentul că, dacă va greși, toate oalele se vor sparge în capul lui, nu al protejatului. Pentru prima oară în viața sa
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
intre în complicații și mai mari. Nu mai avea deasupra capului umbrela lui Plagamat, care gândea pentru el, nu mai avea spatele asigurat, să poată acționa în voie, cu sentimentul că, dacă va greși, toate oalele se vor sparge în capul lui, nu al protejatului. Pentru prima oară în viața sa înțelegea că șefia e o mare povară, prilej de frământări și interogații, luarea unor decizii ce-l puteau înfunda și mai rău. Apoi, mai constata ceva care-l punea în
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
abține și izbucni. - Cine-ți ține spatele? - Nu-ți vine să crezi: chiar tu! - Ce interese aș avea? - Să scapi încă o dată basma curată. - Și n-ai să închizi ochii? - Doar o singură dată, când îmi va arde lumânarea la cap. Hotărârea ei de a-și duce operațiunea la bun sfârșit părea definitivă, fără drept de apel. Cu toate precauțiile lui, călcase încă o dată pe bec. I se părea acum că există o plată pentru toate faptele sale, deși crezuse că
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
am deschis. Erau acolo într-o perfectă devălmășie: acte, autobiografii, placheta sa de poeme suprarealiste "bust", decupaje din publicații, "fișe", "note" și mai ales, manuscrise, dactilograme, însumând mii de pagini - dar și acestea amestecate. M-am apucat să le pun cap la cap și să le ordonez într-un fel. Așa am izbutit să recompun nuvele, proiecte de roman. "Părți", "capitole" și "fragmente" din romanul său fluviu Oameni provizorii. Printre acestea din urmă "Munci și socoteli", cel citit de Dan Faur
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Erau acolo într-o perfectă devălmășie: acte, autobiografii, placheta sa de poeme suprarealiste "bust", decupaje din publicații, "fișe", "note" și mai ales, manuscrise, dactilograme, însumând mii de pagini - dar și acestea amestecate. M-am apucat să le pun cap la cap și să le ordonez într-un fel. Așa am izbutit să recompun nuvele, proiecte de roman. "Părți", "capitole" și "fragmente" din romanul său fluviu Oameni provizorii. Printre acestea din urmă "Munci și socoteli", cel citit de Dan Faur la "Sburătorul
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
la toți mațele cu câte un kil-două, să se astâmpere! Ochii lui mari, galbeni în ceața scânteierii lor palide, deveniră încercănați de o umbră care se trase în jos, spre colțul gurii. Parcă râdea a rânjet, în timp ce-i treceau prin cap toate imaginile astea care se succedau rapid, într-un film colorat și anacronic. Cât de demult se întâmplaseră toate... Uri, certuri, gelozii, scrâșnete ale sufletului și ale cărnii, boli și puroiuri, pe toate le astâmpărase pumnul lui hotărât, palma lui
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
copilăroasă. "Bre omule, parcă-i fi copil!", se ceartă el cu oarecare îngăduință. Dar își dă seama că aceste cuvinte nu trebuie să le adreseze trupului, ci sufletului și în fața acestei priveliști neașteptate, i se face un gol negru în cap și amuțește. "Cum, adică, Să fie chiar atât de bolnav? Bolnav de moarte! De moarte, adică?..." Cuvintele acestea și altele mai înfrigurate i se zbat în cap ca niște păsări ce-și caută scăparea într-o cameră cu pereții și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
sufletului și în fața acestei priveliști neașteptate, i se face un gol negru în cap și amuțește. "Cum, adică, Să fie chiar atât de bolnav? Bolnav de moarte! De moarte, adică?..." Cuvintele acestea și altele mai înfrigurate i se zbat în cap ca niște păsări ce-și caută scăparea într-o cameră cu pereții și cu tavanul din oglinzi lipite între ele. Pe unde încearcă să-și afle scăparea, păsările gândului său se trezesc în neștirea oglinzilor, cu ciocurile, cu capetele, cu
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
în cap ca niște păsări ce-și caută scăparea într-o cameră cu pereții și cu tavanul din oglinzi lipite între ele. Pe unde încearcă să-și afle scăparea, păsările gândului său se trezesc în neștirea oglinzilor, cu ciocurile, cu capetele, cu aripile frânte în ucigașa poleială, stereotipă, a acestor ziduri care nu spun nimica, n-au nici o fereastră, nici o ușe, nici un petec măcar, pe unde ar putea să se străvadă o zare, un ciob de lumină. Nimica, nimica. O pânză
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
pândă, ca lupul, pe patru labe!... Să stea și să aștepte, pregătit pentru orice eventualitate... Conu Nicu își îmbrățișează încă o dată pământurile și ochii lui aleargă de la un hat la altul, ca și când ar vrea să le aștearnă pe toate în cap, dragele de ele! ca pe niște velințe, ca pe niște scoarțe înflorate, puse colo pe laviță, una peste alta, cu levănțică și sunătoare între ele. Imaginea asta îi face bine, îi aduce aminte că e amiaza mare și că bate
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
îl apucau pandaliile socotelilor, umbla forfotă prin camere, numai în izmene și cămașă, scoțând o notă de ici, din cine știe ce dosar uitat în vreun sertar, o fițuică din cine știe care fund al pantalonilor, căci "aritmetica lui se făcea cu bătaie de cap", cum obișnuia el să spună, glumind. Într-una din zilele acestea de "aritmetică", tocmai picase Mișu la moșie. Tocmai luase licența în drept și venise glonț acasă, să-i anunțe și "babacului" fericita veste. Nici nu se uită la slugile
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]