3,846 matches
-
din trecutul medicinei, Studii, note și documente sub redacția dr. G. Brătescu, București, 1983, p. 508. 86 Ibidem. 87 Augustin Z.N. Pop, Contribuții documentare..., ed. cit., p. 101. 88 Ibidem, p. 577. 89 Corneliu Filip, op. cit., p. 245. 3. Capela noastră, cu vârfurile aurite La intrarea dinspre Botoșani în Ipotești cele două biserici, una a satului, cealaltă a Eminoviceștilor stau alături: una, mărturie a familiei, alta construită în amintirea poetului. Așa cum se vede din șosea, biserica satului amintește, simbolic, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
uită pericolul și reintră în stricta realitate înconjurătoare; țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. Cum plecă mama, luai o pătură și mă dusei în țintirim... Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negre, gratiile de la capela noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea *** de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios 88. În fiecare zi, copilul, imaginativ prin excelență, urcă în vis la cer cu îngerașii desenați pe catapeteasmă, ori este cuprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
arealul curții ipoteștene în lumile rarefiate ale imaginarului: Țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. Cum plecă mama, luai o pătură și mă dusei în țintirim... Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capele noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios... Mă-nfășurai bine, deschisei portița de la gratii și mă culcai pe piatra mare de deasupra 108. Chiar și atunci când este narat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Fondul documentar al Memorialului Ipotești) Panoramă Ipotești CUPRINS Cuvânt înainte 5 Preambul 7 I. FEȚELE REALITĂȚII 13 1. De când eram copii [...] Și ne spuneau moșnegii povești 15 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... Și destinul ei 43 3. Capela noastră, cu vârfurile aurite 85 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... 116 II. IPOSTAZE ALE SUBLIMĂRII 139 1. Omul real, omul poetic 141 2. Topoi esențiali 188 3. Niveluri de sublimare poetică 257 Încheiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
puternic. Au spus că ar dori să mai vină personal, măicuțe, că e loc suficient dar nu depinde de ei. În curte se află capela care adăpostește peștera magilor. Acolo s-au ascuns magii de frica lui Irod. Intrând În capelă cobori mai multe trepte și multe ai de văzut. Mult m-am mirat cum au putut să se adăpostească sub piatră dar grija Milostivului Dumnezeu i-a Îndrumat să-i scape de răutatea lui Irod. Ne Închinăm la icoane și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Atât. Se spune că la curtea lui Irod era o slujnică, Salomeea, care a luat capul sfântului și l-a ascuns. După o perioadă de timp s-a descoperit În Muntele Eleonului. Și de atunci i s-a făcut o capelă și se slujește la sărbătorile Sfântului. În biserică și la trapeză sunt foarte multe și mari icoane, unice În lume. N-o să le uit niciodată. Parcă-s reale, naturale. Este și o cruce mare de vreo 3 m cu Mântuitorul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
laturile căruia este scrisă rugăciunea În alte limbi. Dar n-a Încăput să fie scrisă această rugăciune pe culoar și este scrisă și În interiorul bisericii, după cum v-am spus. Piciorușul Domnului Nu departe de această biserică (Pater Nosteră este o capelă. Acolo este o piatră care are un semn În ea, o talpă, o urmă de picior omenesc. Se spune că atunci când Domnul S-a Înălțat la Cer a rămas Întipărit locul unde a stat pentru ultima oară cu picioarele pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de Muntele Eleonului spre răsărit este un sătuc. Din acel sătuc a fost adus mânzul unei asine pentru Domnul. Domnul Iisus a urcat pe mânz, și a intrat În Ierusalim, cu câteva zile Înainte de Răstignire. S-a construit ca o capelă pe acel loc unde S-a urcat Domnul pe mânz. Și este o icoană foarte frumoasă cum Domnul intră În Ierusalim călare pe mânz de asină. Și mult popor cu El pe cale. De acolo Începe pelerinajul (procesiuneaă În Duminica Floriilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Lui Brunetti i se părea că acela nu era locul unde să vină pe lume copii, Într-un amplasament militar, Înconjurați de arme, uniforme și afaceri legate de crime. Dar apoi Își aminti că, până acum, văzuse o bibliotecă, o capelă, o piscină de Înot și o gelaterie Baskin Robbins În cadrul aceluiași amplasament militar, așa că poate avea totuși logică să vină și copii pe lume acolo. Foarte puțin din ceea ce văzuse el acolo avea de fapt cât de cât de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dragul mamei? Unde vom dormi toți... în țintirim. Țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. Cum plecă mama, luai o pătură și mă dusei în țintirim... Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capela noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea*** de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios... - Vîntu-mi trage clopotul, zisei. Mă-nfășurai bine, deschisei portița de la gratii și mă culcai pe piatra mare de deasupra. De departe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era un cerc fosforescent din suflete care se mișcau continuu. Zogru nu mai văzuse atâta interes pentru cineva. Cum nu îndrăznea să se apropie, a luat-o spre marginea cimitirului, fără să-l scape pe Achile din vedere. Lângă o capelă cu îngeri de marmură stătea o fantomă, o femeie cu pălărie de catifea, împodobită cu trei șiruri de mărgele. - Ai fi putut să-ți alegi un loc mai bun decât ăsta, a glumit Zogru. Îl știi pe bărbatul ăla, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
stau și astăzi în picioare. Unul datează din secolul al XIII-lea, altul din secolul al XIV-lea. întreaga alcătuire, care poartă numele Les Tours de Merle, cuprinde câteva forturi, un atelier al fierarilor potcovari, casa paznicilor de noapte, o capelă și patru castele, proprietăți ale vechilor nobili și seniori. Cel mai vechi a fost construit în secolul al XIIlea și aparținea unui senior cu numele Vayrac. Un nume care astăzi nu mai spune nimic altceva decât că el a ridicat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
de metal și bijutieri, iar ici și colo, simțurile sale erau ispitite de câte un vânzător de produse de patiserie, care-și purta marfa pe cap, de miasma alcoolului de la câte o tavernă sau de izma de tămâie sfințită de la capela de alături. După ce traversă apoi și piața de chilipiruri, cu propriul ei miros de lucruri stătute și vechi, Porfiri intră în sfârșit în casa de amanet Limașin, unde prezența i-a fost anunțată pe loc de clinchetul nervos al clopoțelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Într‑una din cele mai atrăgătoare clădiri. Majoritatea ferestrelor lui dădeau spre o curte interioară Întunecată, dar dincolo de aceasta, spre vest, se vedea campusul cu turlele sale gotice, cu laboratoarele, dormitoarele și aripile cu birouri. Se putea uita la turla capelei, un soi de colos trunchiat, cu clopote care dăngăneau peste și dincolo de incinta Universității. Când Ravelstein a devenit o figură națională (și internațională totodată - numai drepturile lui de autor din Japonia erau, cum spunea el cu extraordinară plăcere și lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acestor piețe, aș vrea să miros, să gust, să aud mai mult decât o pot face simțurile mele, sunt ca o cameră întunecată fără ferestre și-aș vrea să sparg toți acești pereți ce-mi țin ochii captivi de la lumină, Capela Sixtină, îndoit de șale, pe schelă sub această boltă, Michelangelo, pictând cerul, cel ce voia să sculpteze munții, 1 martie, Roma, încurajat de blândul soare de afară pornesc în descoperirea vechii Rome, Forumul, ruinele ce se întind între Palatin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mă ciocnesc decât de japonezi și americani, etalându-și parcă la întrecere aparatura sofisticată, capabilă să rupă fâșii de timp în instantanee fotografice sau imagini video, la Muzeul Medicis doar pentru Cortegiul regilor magi a lui Benozzo Gozzoli, în capela familiei, Michelangelo! Ne grăbim să ajungem la palatul Pitti înainte de închidere, îl traversăm în fugă, apartamentele regale nu le mai vedem, nici galeria de artă modernă de la etaj, Grădina Boboli, se vede toată Florența de aici, cupola Domului, Campanila, Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atât de convins că ea îl va chema prima, așteaptă, nouăzeci și unu, tot mai puțină lume urcă spre cupolă, se schimbă imperceptibil lumina, ochiul meu sensibil la jocul acesta misterios dintre umbre, optzeci și trei, voi reveni mâine la Capela Sixtină și la Stanzele lui Rafael, când le-am văzut prima oară, la câteva zile de la sosirea mea la Roma, cu ochii legați de atâta splendoare, n-am fost în stare să privesc cu detașare la ceea ce mi se înfățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să vii la mănăstire, pentru tineri ca tine mă străduiesc atât, mănăstirea noastră are nevoie de tineri, vom putea deschide și o școală aici, să mă mai gândesc la asta, lângă momântul părintelui Ioan m-am gândit să fac o capelă mică, deschisă, mulți oameni l-au cunoscut și vin și întreabă de el, să amenajez acolo un loc de rugăciune, de pelerinaj, memoria lui ne e dragă tuturor, ce zici? Da! Cartea lui ți-a lăsat-o ție, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
promiteam să păstrez starea de lumină și ușurința care mă cuprindea, și de fiecare dată o pierdeam. Ziua de duminică ajunsese singura rază de soare care mai răzbătea până la mine. Duminicile ne Înșiram pe băncile Înguste de lemn ale micii capele amenajate În cadrul căminului studențesc ca niște ciori pe un fir de telegraf Într-o zi ploioasă de noiembrie, Șaman 179 așteptând cu emoție ca Père Joseph să ne picure Încă o dată balsam pe sufletele păcĂtoase. Eu stăteam Întotdeauna Între Dana
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la fel de repede. Se părea că trupul și spiritul său sfidau orice ordine prestabilită. Se Înțelege că aceste lucruri țineau nervii celor din slujba sa Întinși la limită. În ziua aceea, se citise o carte, iar apoi de dusese, umil, la capela buddhistă, să se roage pentru strămoși. În liniștea capelei, cererea de a-i aduce calul fusese la fel de surprinzătoare ca o lovitură de trăsnet. Servitorii nu-l găsiră acolo, unde i se auzise glasul. Se repeziră la grajd și Îl urmară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sfidau orice ordine prestabilită. Se Înțelege că aceste lucruri țineau nervii celor din slujba sa Întinși la limită. În ziua aceea, se citise o carte, iar apoi de dusese, umil, la capela buddhistă, să se roage pentru strămoși. În liniștea capelei, cererea de a-i aduce calul fusese la fel de surprinzătoare ca o lovitură de trăsnet. Servitorii nu-l găsiră acolo, unde i se auzise glasul. Se repeziră la grajd și Îl urmară pe terenul de călărie. Nobunaga nu spuse nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În casă. Reîntors În camera lui, Ekei scria În jurnalul său de călătorie, dar, acum, se ridică pe neașteptate În picioare. — Domnule Koroku? Întrebă el, uitându-se În camera lui Koroku, dar omul nu se vedea nicăieri. Se duse la capelă și privi Înăuntru, unde-l găsi pe Koroku așezat În fața plăcii funerare a strămoșilor săi, cu brațele Încrucișate. — I-ai dat un răspuns trimisului din partea Seniorului Nobunaga? — Încă n-a plecat, dar, cu cât vorbeam mai mult cu el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lacrimi de furie. Înțelegea clar că totul era o blasfemie. Muntele Hiei fusese consacrat pentru a apăra națiunea, așa că, i se acordaseră privilegii speciale. Dar unde se găsea acum scopul inițial al Muntelui Hiei? Clădirea principală a templului, cele șapte capele și pagodele de la răsărit și de la apus nu mai erau decât cazărmile demonilor Înarmați, În robe călugărești. „În regulă!“ Își mușcă Nobunaga atât de tare buza, Încât dinții i se mânjiră de sânge. „N-au decât să mă numească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Buddha! Spusese toate acestea din adâncurile ființei lui, fără a le lăsa preoților timp să scoată o vorbă. — Mai mult, continuă el, dacă nu-i respectați ordinele, Seniorul Nobunaga e hotărât să ardă până-n temelii templul cel mare, cele șapte capele și mânăstirile și-i va ucide pe toți cei de pe munte. Vă rog să vă gândiți temeinic la acest lucru și să renunțați la Încăpățânare. Veți preface muntele acesta Într-un infern sau veți Înlătura vechile rele și veți păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
armata clanului Oda urma să fie stânjenită la tot pasul, iar Nobunaga n-avea să-și mai poată realiza visurile. De Îndată ce-și instalase tabăra, Nobunaga dăduse un ordin incredibil: „Atacați muntele și ardeți totul până-n temelii, Începând cu capelele, Marea Sală, mânăstirile și toate sutrele și sfintele relicve.“ Era o măsură destul de radicală, dar el continua: „Nu lăsați pe nimeni să scape, dacă poartă robe călugărești. Nu faceți nici o deosebire Între Înțelepți și proști, călugări aristocratici sau de rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]