3,275 matches
-
măsură din soiuri pentru struguri de masă. Din prima categorie se amintesc soiurile Aligote, Feteasca regală, Saint Emilion, Riesling italian, Sauvignon, Rkatiteli, Roșioara, Băbeasca neagră, Mușcat Ottonel și Sân Giovese. Pentru struguri de masă se cultivă soiurile Perla de Csaba, Cardinal, Chasselas dore, Mușcat de Adda, Coarna neagră și Italia.
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
La moartea ei, titlul Soissons a trecut celui de-al doilea fiu al său prințul Joseph-Emmanuel de Savoia-Carignan (1631-1656) și apoi celui de-al treilea fiu al său, prințul Eugène-Maurice de Savoia-Carignan. El s-a căsătorit cu Olympia Mancini, nepoata cardinalului Mazarin, care era cunoscută drept "Madame la Comtesse de Soissons". La moartea lui, titlul a trecut fiului mai mic, prințul Louis Thomas de Savoia-Carignan, care era fratele generalului austriac, prințul Eugen de Savoia. Titlul Soissons s-a sfârșit cu moartea
Prinț de Condé () [Corola-website/Science/314519_a_315848]
-
1574): A doua oară cu Charlotte de La Trémouïlle (1568−1629): S-a căsătorit cu Charlotte-Marguerite de Montmorency în 1609 și au avut trei copii: "Marele Condé" (26 decembrie 1646 - 11 noiembrie 1686) S-a căsătorit cu Claire-Clémence de Maillé-Brézé, nepoata Cardinalului Richelieu. Au avut doi copii: S-a căsătorit cu Ana de Bavaria și au avut următorii copii: Căsătorit cu Louise-Françoise de Bourbon, fiica recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și al metresei Françoise-Athénaïs, marchiza de Montespan. Cuplul
Prinț de Condé () [Corola-website/Science/314519_a_315848]
-
(n. 30 ianuarie 1934, Borno, Provincia Brescia), este un cardinal emerit, prefect al Congregației pentru Episcopi între anii 2000-2010. În martie 2013 a fost președinte al conclavului din 2013. provine dintr-o familie simplă din Val Camonica și care, din arhivele comunale, rezultă că familia sa este o veche familie
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
a fost promovat secretar al Congregației pentru Episcopi și consacrat episcop de către papa Ioan Paul al II-lea în Bazilica Sf. Petru din Roma. La 7 noiembrie în același an a devenit arhiepiscop titular de Vescovio și secretar al Colegiului Cardinalilor. În anul 1989 a fost numit substitut pentru probleme generale la Secretariatul de Stat. La 16 septembrie 2000 a fost numit prefect al Congregației pentru Episcopi și președinte al Comisiei Pontificale pentru America Latină. Ca substitut al Secretariatului de Stat, l-
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
zone ca de "„colaboratorul meu apropiat, drag și fidel”" . Când a fost consacrat episcop și-a ales motoul „Virtus ex alto”, ceea ce amintește necesitatea ajutorului care vine de sus pentru a putea realiza ceva valid. L-a ales în amintirea Cardinalului Benelli care, la rândul său, și-l asumase întrucât fusese motoul cardinalului Elia Dalla Cost, arhiepiscop de Florența, și care-l hirotonise preot. A fost președinte al celei de-a zecea Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor (octombrie 2001). A
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
consacrat episcop și-a ales motoul „Virtus ex alto”, ceea ce amintește necesitatea ajutorului care vine de sus pentru a putea realiza ceva valid. L-a ales în amintirea Cardinalului Benelli care, la rândul său, și-l asumase întrucât fusese motoul cardinalului Elia Dalla Cost, arhiepiscop de Florența, și care-l hirotonise preot. A fost președinte al celei de-a zecea Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor (octombrie 2001). A fost proclamat cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea în consistoriul
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
la rândul său, și-l asumase întrucât fusese motoul cardinalului Elia Dalla Cost, arhiepiscop de Florența, și care-l hirotonise preot. A fost președinte al celei de-a zecea Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor (octombrie 2001). A fost proclamat cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea în consistoriul din 21 februarie 2001. Este titular al Bisericii Sabina e Poggio Mirteto. Cardinalul Giovanni Battista Re este membru al: Cardinalul Giovanni Battista Re a fost prezent în România la 15 august
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
fost președinte al celei de-a zecea Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor (octombrie 2001). A fost proclamat cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea în consistoriul din 21 februarie 2001. Este titular al Bisericii Sabina e Poggio Mirteto. Cardinalul Giovanni Battista Re este membru al: Cardinalul Giovanni Battista Re a fost prezent în România la 15 august 2003, cu prilejul solemnității Adormirii Maicii Domnului, la Bazilica Minor din Cacica, ocazie cu care a ținut o omilie (predică) legată de
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor (octombrie 2001). A fost proclamat cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea în consistoriul din 21 februarie 2001. Este titular al Bisericii Sabina e Poggio Mirteto. Cardinalul Giovanni Battista Re este membru al: Cardinalul Giovanni Battista Re a fost prezent în România la 15 august 2003, cu prilejul solemnității Adormirii Maicii Domnului, la Bazilica Minor din Cacica, ocazie cu care a ținut o omilie (predică) legată de Fecioara Maria.
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
au forme zoomorfe, iar altele aduc aminte de diferite forme din domeniul culinar sau din peisajul montan. O piesă deosebită este cea pe care minerii au botezat-o „Colierul Reginei" (calcit și calcopirita). În aceeași vitrină se află și „Otravă cardinalilor" (realgar și bourdonit), care, datorită urmelor de sulfura de arsen, o substanță otrăvitoare, nu era niciodată luată acasă de mineri. O altă colecție a lui Gruescu o constituie cele zece volume de impresii lăsate de vizitatorii care i-au trecut
Constantin Gruescu () [Corola-website/Science/313522_a_314851]
-
Tudorilor. Printr-o economie strictă și creșterea taxelor, Henric al VII-lea restabilește echilibrul finanțelor statului. Centralizează puterea la curtea supremă regală. În 1509, fiul sau, Henric al VIII-lea, s-a urcat la tron. Politicile sale erau influențate de cardinalul Thomas Wolsey, ce dezvoltă centralismul regal. Pe plan extern, urmă o politică de alternanța între Habsburgi și Franța. În 1528 Henric a decis să divorțeze de soția să, Caterina de Aragon, mătușa lui Carol Quintul, parțial din cauza lipsei unui fiu
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
parțial din cauza lipsei unui fiu moștenitor, dar și din cauza iubirii sale pentru Anne Boleyn, o domniță de curte. Sub presiunea habsburgilor, papa nu permite divorțul, iar procesul s-a prelungit ani întregi. Domnia lui Henric a degenerat într-o tiranie. Cardinalul Wolsey a fost destituit în 1529 și învinuit de înalta trădare. Thomas Morus, succesorul sau că lord cancelar, a fost executat. Cu ajutorul lui Thomas Cromwell, noul lord cancelar, în 1534, regele separă biserica engleză de papalitate. S-a creat astfel
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
(n. 20 mai 1470, Veneția - d. 18 ianuarie 1547, Roma) a fost un om de cultură umanist, literat și cardinal venețian. Promovând creațiile literare ale lui Petrarca și ale lui Boccaccio, a exercitat o influență decisivă în dezvoltarea limbii și literaturii italiene, impunând dialectul toscan ca instrument în creația literară, care a devenit cu timpul limba italiană cultă de astăzi
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
a continua ""Storia Veneziana del Sabellico"", în locul lui Andrea Navagero, mort în 1529. Pietro Bempo relatează evenimentele petrecute în anii 1487-1513 în ""Rerum veneticarum libri XII"", la început în limba latină, tradusă apoi în italiană. În anul 1539 este numit cardinal de către Papa Paul III, primind și episcopatele din Gubbio și Bergamo. Se stabilește definitiv la Roma, dedicându-se teologiei și istoriei clasice. Moare la 18 ianuarie [[1547 , în vârstă de 77 de ani, și este înmormântat în biserica ""Santa Maria
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
tot unde intra protestantismul. Nu puțini oameni văd astăzi umbra lui Antihrist în ecumenism. Teologia catolică nu este chiar uniformă cu privire la Antihrist. Un consens există, desigur că nu poate fi vorba de Scaunul Apostolic. În timpul zilelor de reculegere din 2007, cardinalul Biffi, a declarat înaintea papei că Antihristul este reducerea creștinismului la o ideologie, în locul unei întâlniri personale cu Mântuitorul: „Antihristul se prezintă pe sine ca pacifist, ecologist și ecumenist. El va convoca un conciliu ecumenic și va căuta consensul tuturor
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
se prezintă pe sine ca pacifist, ecologist și ecumenist. El va convoca un conciliu ecumenic și va căuta consensul tuturor confesiunilor creștine, dând fiecăreia câte ceva. Masele îl vor urma, cu excepția unor mici grupuri catolice, ortodoxe și protestante.” Citând pe Soloviov, cardinalul a adăugat: „Vor veni zile pentru creștinism în care se va încerca reducerea evenimentului mântuitor la o serie de valori.” „Astăzi ne confruntăm de fapt cu riscul să avem un creștinism care îl pune deoparte pe Iisus, cu crucea și
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
Viețile Sfinților și altele asemenea. Poziția standard protestantă, din secolul al XVI-lea până la 1900, a fost că Antihristul este Oficiul Papal. Ca răspuns la această provocare foarte serioasă, iezuitul Francisco Ribera (1588) a dezvoltat o teorie catolică, pe care cardinalul Bellarmine a perfecționat-o, în acord cu părinții greci și latini: Antihrist, un personaj malefic, avea să vină chiar înainte de sfârșitul lumii și să fie acceptat și întronat de evrei în templul de la Ierusalim. Cei mai mulți neoprotestanți de astăzi acceptă diverse
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
50+1+1+ 500+1 = 666 Această observație a fost făcută pentru prima dată de Andreas Helwig (1612), rectorul Universității din Berlin, în scrierea sa, "Antichristus Romanus". Helwig a selectat acest titlu papal, pentru că el împlinea „toate condițiile cerute de Cardinalul Bellarmine.” Interpretarea lui Helwig a devenit populară abia pe timpul Revoluției Franceze. În zilele noastre, Biserica Romano-Catolică a depus eforturi apologetice speciale pentru a răspunde acestei provocări - între altele și unor scrieri adventiste din secolul al XIX-lea, care susțineau că
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
Philolaus, precum și de alți gânditori care propuseseră unele vederi heliocentrice sau cvasi-heliocentrice, cum ar fi Hicetas, Heraclides Ponticus și Martianus Capella. Spre sfârșitul Evului Mediu, episcopul Nicole Oresme a discutat posibilitatea ca Pământul să se rotească în jurul propriei axe, iar Cardinalul Nicolaus Cusanus în lucrarea sa "De Docta Ignorantia" s-a întrebat dacă există vreun motiv pentru a presupune că Soarele sau orice alt punct este centrul universului. În paralel cu o definiție mistică a lui Dumnezeu, Cusa a scris că
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
în ultimii ani ai vieții sale pentru susținerea teoriei heliocentrice. Teologul și pastorul Thomas Schirrmacher, însă, a spus: [Image:Galileo.arp.300pix.jpg|thumb|right|În secolul al XVII-lea, Galileo Galilei s-a opus Bisericii Romano-Catolice susținând ferm heliocentrismul]] Cardinalul Robert Bellarmin a considerat că modelul lui Galileo are sens, ca ipoteză, din cauza simplității sale matematice, și a spus: Astfel, el a susținut o interzicere a răspândirii acestei idei ca altceva decât o simplă ipoteză. În 1616 i-a transmis
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
colonizat Guyana, Curaçao, nord-estul Braziliei, iar în America de Nord, au întemeiat Nouă Olanda. Ulterior, olandezii au pierdut supremația năvală în favoarea englezilor, pierzând Ceylonul, Malacca și Cape Town. În timpul domniei sale, regele Ludovic al XIII-lea al Franței l-a numit prim-ministru pe Cardinalul Richelieu. Richelieu a unificat , Fransa și a extins frontierele și a sprijinit Suedia, Țările de Jos și Danemarca în luptă împotrivă habsburgilor în Războiul de 30 de ani. În timpul cardinalului Mazarin, Franța a devenit o mare putere europeană, mai puternică
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
XIII-lea al Franței l-a numit prim-ministru pe Cardinalul Richelieu. Richelieu a unificat , Fransa și a extins frontierele și a sprijinit Suedia, Țările de Jos și Danemarca în luptă împotrivă habsburgilor în Războiul de 30 de ani. În timpul cardinalului Mazarin, Franța a devenit o mare putere europeană, mai puternică, întinsă și bogată, având cele mai bune armate.Ludovic al XIV-lea al Franțeia devenit rege în 1643, la vârstă de 5 ani. După înăbușirea revoltei Fonda, Ludovic a preluat
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
temperatură care îi poartă numele, Francis Bacon a dezvoltat ideea statului perfect, iar alții au scris despre drepturile omului, iar Jean-Jacques Rousseau a scris despre contractul social dintre conducători și cei conduși. În 1635 a fost fondată Academia Franceză a Cardinalului Richelieu. Primii membri ai Societății Regale din Anglia au fost Robert Boyle, Issac Newton, Samuel Pepys și Christopher Wren. În 1652 a fost deschisă prima cafenea din Londra unde oamenii discutau despre afaceri și politică unde făceau schimb de informații
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
toți catolicii. Doctrina a fost definită în 1870 ca dogmă de către Conciliul Vatican I convocat de către Papa Pius al IX-lea, în pofida opoziției acerbe venită în special din partea episcopatului din Germania și Austro-Ungaria. Principalii oponenți ai dogmatizării infailibilității au fost cardinalul Friedrich zu Schwarzenberg, arhiepiscop de Praga, și cardinalul Lajos Haynald, arhiepiscop de Kalocsa. Până azi, ortodocșii și protestanții contestă această idee, din varii motive. Conform teologiei catolice, sunt câteva concepte majore pentru înțelegerea revelației divine și infailibile: Sfânta Scriptură, Sfânta
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]