2,914 matches
-
îl iscodi cu un surâs tulbure: ― Nici pe mine? El tăgădui din cap. ― Și vezi, eu totuși am venit! murmură ea cu o privire stranie, înfășurată în haina de iarnă, cu blana de vulpe în jurul gâtului, cu o căciuliță de catifea înfundată pe cap, fata parcă răspândea o lumină vaporoasă în odaia ce se lupta cu amurgul. ― Ai adus bucurie în camera asta mohorâtă... Titu Herdelea amestecase o tremurare romanțioasă în cuvinte, ceva teatral și prefăcut, deși inima îi era într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din Pitești a spus căpitanului Corbuleanu, care socotea imprudentă călătoria prin sate în asemenea zile de surescitare, că el stă sau cade cu deviza lui, iar deviza, citită undeva de curând și adoptată, era: pumn de oțel în mănuși de catifea. Cu atât mai mult ținea să-și puie în evidență calitățile de gospodar județean eminent, cu cât ministrul ezitase să-l numească și marcase oarecare preferințe pentru un avocat care mai ocupase demnitatea de prefect în guvernarea trecută. A trebuit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Voia să spună că până va veni vreo anchetă care să stabilească împrejurările morții, dar nu îndrăznea. Petre privea lung fața noroită a bătrânului boier. Vedea pe obrazul stâng o dâră de sânge năclăit cu humă, ca o panglică de catifea neagră ieșită de sub căciula turtită. Tresări când auzi glasul primarului cu o imputare ascunsă: ― Mi se pare că nu fuseși aci, Petrică? ― Bine că n-am fost, Doamne iartă-mă! bâigui flăcăul. Că ce-o mai ieși din toate astea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a părut atât de veselă și de fericită, acuma avea o înfățișare posomorâtă, cu toate că razele asfințitului îi mângâiau zidurile și se jucau în geamuri, iar în grădinița cu potecile curate, straturile de iarbă tânără verzuiau ca niște covorașe de catifea întinse la soare. Găsi numai pe Eugenia acasă. Îl puse să-i povestească tot înainte de a sosi Gogu. Eugenia era îngrozită, dar mai mult de durerea soțului ei. Ea l-a oprit să plece la Amara pentru înmormîntarea Nadinei. I-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
casă aveți... — Intră, nu sta în ușă... Să mă descalț... — Nu te descălța, șterge-te bine și gata... Rada intră în sufragerie, își lăsă haina și geanta pe scaun și dădu perdelele la o parte. Lumina învioră mobilierul frumos încrustat, catifelele moi de pe scaunele cu speteze primitoare. Aruncă, din obișnuință, o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină și nu-i venise să creadă : buza de jos spartă, ochiul stâng pe jumătate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știut să devină o păpușă, ca și ea, că a rămas un amărât de om... — Mai încercăm o dată, spuse Maestrul păpușilor, punând-o cu băgare de seamă pe Annabel în cutia ei, după ce-i așezase sub cap un petic de catifea, împăturit ca o pernă. Doar o dată și gata... — O dată și gata, repetă Tili. Azi a fost cam mult. Nu e bine să dai drumul, dintr-odată, la prea multe nume. Încep să bântuie. Maestrul ezită câteva clipe. Apoi făcu, șiret
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiar mai mult decât dantelele și pompoanele sub care abia se vedea în fotografiile copilăriei. — N-am nimica, spuse, refăcând, cu aceeași încetineală, drumul până la masă. Am ieșit azi, chiar de două ori... — Cum era ? nu se lăsă maică-sa. — Catifea... răspunse el, încercând să-și alunge din minte mâzga prunelor zbârcite, umflate de apă. — Bravo, se bucură maică-sa, e cel mai important. Veni cu farfuria plină și i-o puse cu mândrie în față, așteptându-i reacția. El privi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oarbă atunci când vederea mea era perfectă. Azi-dimineață mi-era greu să văd ce scriam, dar ochiul minții mele era limpede. Vopseaua franțuzească face o treabă excelentă din a-mi face părul să arate ca pe vremuri - negru ca noaptea de catifea. Și nu îmi pătează pielea capului, precum vopseaua chinezească pe care am folosit-o ani de zile. Nu-mi spuneți mie de cât de deștepți suntem noi în comparație cu barbarii! E adevărat că strămoșii noștri au inventat hârtia, tiparnița, busola și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în fiecare an băieții în capitală. De la Fann Sora cea Mare am învățat să identific statutul eunucilor după felul în care se îmbracă, iar acum a venit vremea să-mi folosesc cunoștințele. Aceia care dețin poziții înalte poartă robe din catifea împodobite cu bijuterii fine și sunt serviți de ucenici. Ei își au propriii preparatori de ceai, croitori, mesageri, contabili, soții și concubine simbolice. Ei adoptă copii care să le ducă mai departe numele de familie și cumpără proprietăți în afara Orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sugerau că nu se lua prea În serios. Tocmai când hotărâsem că avea cel mai frumos păr pe care-l văzusem vreodată la un bărbat - destul de lung, negru, aspru și enervant de strălucitor - Își trase pe el o jachetă de catifea reiată și reuși să arate chiar și mai drăgălaș. Era clar manechin. M-am abținut să nu lansez o remarcă superarogantă despre cât de puternic trebuie să se simtă cineva ajuns În poziția asta după ce nu terminase nici măcar liceul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Se pare că se poate intra acum. M-am Întors și am văzut un schimb masiv de oameni superbi: un grup se năpusti afară, aparent spre o petrecere „adevărată“ În TriBeCa, În timp ce altul năvăli Înăuntru, după ce paznicul ridică cordonul de catifea. —Parcă ai spus că eu sunt următoarea pe listă, i-am zis sec zdrahonului. —Ești liberă să-i faci o vizită prințesei Penelope, Îmi răspunse, făcând un gest larg cu o mână și aranjându-și casca, ca să audă informații, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nepăsători dacă mai intră sau nu. Mulțimea se evaporase pur și simplu și mi se permitea În sfârșit să intru. —Vai, mersi. Mi-ai fost de mare ajutor, am spus, trecând pe lângă silueta masivă a paznicului și prin cordonul de catifea pe care-l dăduse la o parte. Am deschis ușa de sticlă uriașă și m-am pomenit Într-un foaier Întunecos, unde Avery vorbea foarte aproape cu o fată foarte frumoasă, cu sâni foarte mari. —Salut, Bette, unde ai umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sale mari. Păcat că era așa frumușel, dar toți idioții sunt frumoși. Deci ce anume nu ți-a plăcut la mine? n-am reușit să mă abțin să nu remarc. Încercam să nu frecventez locurile cu paznici și cordoane de catifea, dacă nu era absolut necesar. Moștenisem măcar un pic din egalitarismul ipocrit al părinților mei. Sau o lipsă acută de Încredere, depinde de perspectivă. —Poftim? —Vreau să zic că nu m-ai lăsat să intru, deși este petrecerea de logodnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
chem un taxi. Doar că strada era total pustie și Începuse o burniță rece, ceea ce garanta că taxiurile nu vor face parte din viitorul meu apropiat. —Hei, ai nevoie de ajutor? Întrebă el, după ce dădu la o parte cordonul de catifea, ca să lase să treacă trei fete care chițăiau și se clătinau. Când plouă, găsești greu un taxi pe strada asta. Nu, mersi, mă descurc. Cum vrei tu. Minutele Începuseră să pară ore, iar stropii reci se transformaseră rapid Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să-i spun că o sun mai târziu, dispăru. Ne-am Îngrămădit toți În taxiurile dinainte stabilite, iar eu am reușit să dau din cap și să spun hmmm În momentele potrivite. De-abia când am ajuns În fața cordonului de catifea roșie de la Bungalow 8 mi-am dat seama că eram puțin amețită de la cină și, neavând aproape deloc experiență cu localurile de noapte la modă, eram foarte predispusă să fac sau să spun ceva foarte, foarte jenant. —Elisa, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
răspuns eu abil, reușind să mă abțin să remarc că nu avea nimic Împotrivă să mă lase să intru În seara asta. Mulțumesc pentru umbrelă. Dar el nu mă auzi; se Întorsese deja să lege la loc cordonul roșu de catifea și să anunțe mulțimea rămasă că Încă nu sosise vremea lor. Spuse ceva În stație și deschise ușa. Am trecut pe lângă garderobă și am fost Învăluiți imediat Într-un nor de fum. — De unde-l cunoști? Întrebă Elisa, În timp ce Davide saluta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lătrat În toată regula. Da, din fericire pentru tine, te am pe listă. Altfel, În seara asta nu intră nimeni. —Mmm, a fost tot ce am reușit să Îngaim ca replică la această fascinantă informație. Puse mâna pe cordonul de catifea, dar nu-l ridică. Se aplecă și i se adresă Penelopei direct și deloc discret: — Ca să știți și voi pentru data viitoare, fetelor: sunteți puțin cam prea obișnuite pentru locul ăsta. Penelope chicoti, fără să-și dea seama că amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din Vreau o față celebră.1 Ce am spus? Ce am făcut? Absolut nimic. În loc să ne păstrăm un grăunte, o fărâmă minusculă de demnitate, am oferit fiecare mâna stângă pentru ștampila obligatorie și am trecut târâș, rușinate, de cordonul de catifea, care fusese În sfârșit ridicat. Insulta supremă veni tocmai când ușa se Închidea În spatele nostru, când girafa modificată chirurgical Îl informă pe monstrulețul de la circ: „N-ar fi chiar așa de rău dacă și-ar alege măcar mărcile“. — Chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
foarte scurt În ceea ce privește respectul și cât de plăcut sunt - mai exact, cele câteva minute dintre momentul În care sosesc și momentul În care intră. Nu mi-ar reține numele dacă m-ar vedea În altă parte, departe de cordonul de catifea. Expresia tristă Îi reveni pe față și am observat cum i se Încrețea fruntea când se Încrunta, ceea ce-l făcea și mai drăgălaș. Oftă și am simțit dorința bizară de a-l Îmbrățișa. — Am așa o gură mare... Uită tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pot pierde În mulțime; eram disperată să nu mă vadă cu Philip. Peste tot În jurul meu, oamenii butonau la celulare, sunând pe oricine și pe toată lumea care l-ar putea convinge pe paznic să dea la o parte cordonul de catifea; fetele se apropiară de el cu ochi de cățeluș, mângâindu-se pe brațe și rugându-se În liniște să fie primite. Sammy se Îndreptă spre Philip și-mi Întâlni privirea când m-am apropiat iar, să aud ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar mă Întrebam: ai cumva nevoie să te ducă cineva acasă mâine? —Acasă? La Poughkeepsie? Tu te duci? N-am cum să ratez Festivalul anual al Recoltei. —Festivalul Recoltei? Se opri din nou să dea la o parte cordonul de catifea, de data asta ca să lase Înăuntru un cuplu care nu era În stare să meargă, dar care părea să-și fi păstrat destule facultăți ca să se pipăie. —Nu mă Întreba. E ceva ce fac ai mei În fiecare an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întruna. Ține-o tot așa, vesel și ușor, și lasă-l să-și dorească mai mult. Mai e valabil pentru mai târziu? Întrebă el, făcând un gest de „o secundă“ spre două fete care tocmai se apropiaseră de cordonul de catifea. —Sigur. Eu sunt dispusă, dacă și tu ești... Folosisem cuvinte banale, dar am avut nevoie de un control extraordinar ca să nu mă sufoc de speranță. —Categoric. Dacă nu te deranjează să aștepți, probabil că pot scăpa de aici la unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de ani: toate erau color și mărite de două ori și fuseseră lipite unul lângă altul fără o logică aparentă (În afară de abundența de ipostaze provocatoare). Plasasem separeul VIP În capătul din dreapta - era o sală Împrejmuită cu cordon cu canapele din catifea neagră și cu plăcuțe de REZERVAT așezate lângă frapierele de pe fiecare masă de sticlă. Chiar În centrul sălii strălucea o scenă circulară, În forma unui tort uriaș, supraetajat. Cele două treimi de jos erau spațiul de dans pentru Iepurași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Iepurași și pentru spectacolul de la miezul nopții, iar nivelul superior urma să fie dezvelit pentru a dezvălui invitatul-surpriză. Un ring de dans uriaș, de 360 de grade, Încercuia scena În formă de tort și era Împodobit cu banchete joase, din catifea. —Hei, cum merg lucrurile? Întrebă Kelly, făcând o piruetă ca să-și etaleze rochia superstrâmtă, superscurtă și destul de transparentă. Îți place? —Arăți extraordinar, am spus cu sinceritate. —Bette, aș vrea să ți-l prezint pe Henry. Henry, ea e una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de companie", mediatizată de campania Antimitocănie lansată de Radio Guerrilla, cade în derizoriu la fel ca și personajul lui Vasile Alecsandri din secolul al XIX-lea. Coana Chirița îmbrățișează toate modele vremii: "în costum ridicol, poartă malacof exagerat, tocă de catifea neagră cu flori", își comandă rochiile pe datorie de la Paris, călătorește cu vaporul, își înscrie fiul la școlile franceze pentru a deprinde arta politicii (V. Alecsandri, 1865/1945, 53-56). Mai aproape de zile noastre, "pițipoanca de companie" este descrisă de unii
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]