3,053 matches
-
fiind tocmai mediul social, adică baza de articulație și baza psihologică) într-un anumit mod, iar raportarea rezultatelor acestei schimbări la faza ei inițială, în măsura în care se manifestă sistematic, primește denumirea de lege. Așadar, așa cum cauzalitatea lingvistică se manifestă altfel decît cauzalitatea naturală, tot astfel legea fonetică este altceva decît legea naturală. Schimbările lingvistice nu se manifestă însă numai la nivelul foneticii, deși aici ele sînt cel mai evidente. În înțelesul de "modificare cu caracter regulat", legea se poate aplica la toate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
326-329 antropocosmos 14, 64, 87, 147, 208, 253, 255, 261, 271-273, 281, 313, 334, 350, 367 autoritate...195-198 bază de articulație (articulatorie) 164, 165, 167, 168, 172, 174, 175, 179, 183, 184 bază psihologică 166-168, 183, 184, 216, 250, 251 cauzalitate 163-168, 174, 177, 184 cauză 163-169, 177-180, 239, 267 competență lingvistică 31, 176, 210, 218, 220, 221, 230 comunicare 65, 89-92, 263, 329 concept 58, 60 condiție 179, 180, 184 conotație 67, 290 conștiință lingvistică 31, 210-212, 214, 215, 217
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
recunoscută, problematic fiind însă faptul că aceste teorii sfârșeau prin a explica funcționarea sistemului făcând apel la variabile de la nivelul unității. Cum în arena internațională rezultatele nu corespund decât rareori intențiilor actorilor, înseamnă că trebuie să existe un nivel de cauzalitate care scapă teoriilor ce pornesc de la actori altfel nu s-ar putea explica similaritățile și repetițiile din politica internațională. Răspunsul lui Waltz începe prin delimitarea abstractă a unui sistem politic internațional, înțeles ca sistem de state. Un enunț teoretic fundamental
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
pentru libertate. În perioada de început a filosofiei moderne, raționalismul și preocupările pentru cercetarea științifică a naturii determină o puternică tendință de abandonare a explicațiilor speculative, atât de răspândite în evul mediu, de promovare a explicațiilor naturaliste bazate pe principiul cauzalității. În dezbaterea problematicii libertății, am ales o serie de exponenți ai filosofiei moderne, și am insistat pe autorii prezenți în programa școlara. Ideea de libertate este raportată la caracteristicile personalității umane, la esența și resursele specifice omului. Începând din secolul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
filosofia modernă În perioada de început a filosofiei moderne, raționalismul și preocupările pentru cercetarea științifică a naturii determină o puternică tendință de abandonare a explicațiilor speculative, atât de răspândite în Evul Mediu, de promovare a explicațiilor naturaliste bazate pe principiul cauzalității. În dezbaterea problematicii libertății, cel mai important exponent al acestei tendințe este Baruch Spinoza. Premisa esențială a gândirii lui B. Spinoza este tocmai principiul cauzalității, exprimat astfel: ”fiecare lucru care există are cu necesitate o cauză în virtutea căruia există”. Ceea ce
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
speculative, atât de răspândite în Evul Mediu, de promovare a explicațiilor naturaliste bazate pe principiul cauzalității. În dezbaterea problematicii libertății, cel mai important exponent al acestei tendințe este Baruch Spinoza. Premisa esențială a gândirii lui B. Spinoza este tocmai principiul cauzalității, exprimat astfel: ”fiecare lucru care există are cu necesitate o cauză în virtutea căruia există”. Ceea ce diferențiază însă concepția lui B. Spinoza de alte interpretări bazate pe acest principiu este concluzia netă că viața noastră interioară: afectele, dorințele, este guvernată de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
exercitate asupra voinței umane în acest caz omul poate fi liber și libertatea înțeleasă ca absență a oricărei cauze sau necesități decurgând din însăși natura internă a omului - caz în care omul nu poate fi liber. B. Spinoza extinde principiul cauzalității la viața noastră interioară, ceea ce are drept efect contestarea libertății voinței, ca manifestare a impulsurilor neînfrânate, ca libertate arbitrară. Filosoful olandez dorea să apere ideea libertății ca manifestare a rațiunii umane, afirmând că ”liber este acela care se conduce numai
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
identifică cu voința: tot ceea ce ființează este voința de a exista, manifestată fie ca forță, fie ca instinct. Orice fenomen, spune gânditorul este necesar ( determinat), privit în sine, ca voință, orice fapt interior al omului este liber, nefiind supus legii cauzalității. A. Schopenhauer identifică esența umană cu voința pură, egoistă, nemodificabilă, ajungând astfel, la contestarea libertății, la fatalism și la pesimism, deoarece deciziile concrete ale omului decurg în mod fatal din natura sa internă, egoistă, imuabilă. Ideea definirii omului prin voința
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
preîntâmpinat.Destinul se împlinește în ciuda tuturor eforturilor umane. În gândirea antică târzie destinul va dobândi, pe lângă interpretarea religioasă și o interpretare naturalistă, fiind conceput ca efect a înlănțuirii implacabile a cauzelor și efectelor. Destinul reapare ca rezultat fatal al manifestării cauzalității în viața oamenilor. Experiența morală a anticilor a constituit și ea o sursă de concluzii pesimiste privind limitele fatale ale libertății de care dispun oamenii. Această experiență dovedea că adeseori omul este prins, printr-un concurs de împrejurări independente de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
pentru opțiunile sale. În concepțiile religioase, se consideră că prin semnificația faptelor sale omul se apropie sau se îndepărtează de Dumnezeu, iar liberul arbitru nu este altceva decât modul în care credinciosul răspunde bunăvoinței divine. III.1.2. Libertatea și cauzalitatea Ideea de necesitate apare în cele mai timpurii scrieri antice sub forma intuiției profunde, surprind în ciuda unor nuanțe care le diferențiază, acest aspect de ordine necesară proprie desfășurării evenimentelor reale. Treptat capătă conceptualizări care se constituie în argumente logice clare
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de necesitate apare în cele mai timpurii scrieri antice sub forma intuiției profunde, surprind în ciuda unor nuanțe care le diferențiază, acest aspect de ordine necesară proprie desfășurării evenimentelor reale. Treptat capătă conceptualizări care se constituie în argumente logice clare: existența cauzalității, dată fiind existența cauzei, apariția efectului are un caracter necesar; existența unor legi naturale care guvernează desfășurarea fenomenelor, imaginea lumii nu poate fi decât una în care domină ordinea și necesitatea. Recunoașterea existenței unui element necesar și inevitabil în desfășurarea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
forței implacabile, a Necesității, a destinului asupra fenomenelor reale. În interpretarea stoicilor, evenimentele nu sunt necesare doar pentru că au un caracter predeterminat și ireversibil ci pentru că ele alcătuiesc armonia universală, cosmică, de necuprins pentru om. Pentru cei care acceptă principiul cauzalității, ideea de libertate umană este definitiv respinsă. Spinoza voia să combată tendința comună de a interpreta libertatea ca libertate de manifestare a impulsurilor neînfrânate, ca libertate arbitrară și să apere ideea libertății de manifestare a rațiunii umane. Pentru a putea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ca singura substanță creatoare, este numit Natura Naturans, în timp ce modurile și atributele, ca substanțe create, sunt Natura naturata. Ceea ce este constrâns în natură este lucrul și la jumătatea distanței dintre lucru și Dumnezeu se află omul care se mișcă între cauzalitatea lucrului și libertatea divină. Raportul dintre cauzalitate și libertate este rezolvat de Spinoza prin cunoaștere. El definește libertatea ca fiind necesitate înțeleasă, întrucât omul poate fi liber dacă înțelege prin cunoaștere necesitatea. Omul are o libertate închipuită atunci când din raportul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Naturans, în timp ce modurile și atributele, ca substanțe create, sunt Natura naturata. Ceea ce este constrâns în natură este lucrul și la jumătatea distanței dintre lucru și Dumnezeu se află omul care se mișcă între cauzalitatea lucrului și libertatea divină. Raportul dintre cauzalitate și libertate este rezolvat de Spinoza prin cunoaștere. El definește libertatea ca fiind necesitate înțeleasă, întrucât omul poate fi liber dacă înțelege prin cunoaștere necesitatea. Omul are o libertate închipuită atunci când din raportul cauzal cunoaște numai cauza sau numai efectul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de multe alte întrebări, care nu sunt în principiu susceptibile să primească asemenea soluții. În cartea lui Russell, trasarea acestei distincții este urmărită cu referire la teme ca aceea a cunoașterii lumii exterioare, a spațiului și timpului, a infinității și cauzalității. Posibilitatea de a formula clar și de a soluționa probleme filozofice, crede Russell, se întinde tot atât de departe cât se întinde domeniul de aplicare al instrumentelor de cercetare pe care le oferă noua dezvoltare a logicii. În capitolul intitulat semnificativ „Logica
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Teoria formulată de Williamson constă Într-un funcționalism vulnerabil În fața unor critici consistente. Acesta este și motivul pentru care Williamson și-a nuanțat teoria postulând doar relația de corelație Între tranzacții și structuri instituționale și renunțând implicit la cea de cauzalitate. În concepția sa, o economie a costurilor tranzacționale presupune: Identificarea factorilor microanalitici responsabili de diferențele Între costurile de tranzacționare ale diferitelor tranzacții. Asocierea tranzacțiilor cu structuri de guvernare. Decelarea și respectarea caracteristicilor procesuale inter-temporale ale organizării economice. În ceea ce privește factorii microanalitici
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
le face mai ușoare. Aceste imagini ale materiei, noi le visăm substanțial, intim, îndepărtînd formele, formele pieritoare, vanele imagini, devenirea suprafețelor. Ele au o greutate, sînt o inimă". Doctrina filosofică a imaginației își propune să studieze cu prioritate raporturile dintre cauzalitatea materială și cauzalitatea formală. E o problemă care se ridică atît în cazul poetului, cît și al sculptorului - pentru că și imaginile poetice au o materie. Și tot în Apa și visele citim cîteva frumoase rînduri care afirmă literatura și impun
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ușoare. Aceste imagini ale materiei, noi le visăm substanțial, intim, îndepărtînd formele, formele pieritoare, vanele imagini, devenirea suprafețelor. Ele au o greutate, sînt o inimă". Doctrina filosofică a imaginației își propune să studieze cu prioritate raporturile dintre cauzalitatea materială și cauzalitatea formală. E o problemă care se ridică atît în cazul poetului, cît și al sculptorului - pentru că și imaginile poetice au o materie. Și tot în Apa și visele citim cîteva frumoase rînduri care afirmă literatura și impun conceptul bachelardian de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Înjurătura noastră favorită este, cum vedeți bine, o imagine care simbolizează cu cea mai originală exactitate doctrina "revenirii perpetue" a acelorași forme de existență - die ewige Wiederkunft a lui Nietzsche. Totodată ea rezumă o atitudine de o rară cumințenie în fața cauzalității și absurdităților în care ea ne învăluie. Cu genială pornire mintea română se transportă la cauza cea mare și esențială, și dintr-o lovitură taie firul explicațiilor obositoare". Nici diletantul, indiferentul de domeniul în care exersează, nu scapă de cerneala
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prin colectarea de informații care privesc diferite aspecte sociale: locuire, sănătate, educație, utilizarea timpului liber, ocupare, venituri, dotarea locuinței cu diferite facilități și bunuri de folosință îndelungată. Corelarea acestor informații cu caracteristicile sociodemografice ale persoanelor anchetate permite determinarea relațiilor de cauzalitate între diferite fenomene sociale (sărăcire, intrări sau ieșiri pe piața forței de muncă, abandonul școlar, izolarea socială, migrația internă și externă etc.) și definirea caracteristicilor economice și sociale ale persoanelor în dificultate. 5.2. Indicele prețurilor de consum (IPC) În
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
evenimentele politice, într-o mai mare măsură, capriciilor omenești și elementului neprevăzutului. Printre celelalte lucrări ale sale se numără Arta războiului (1521), care descrie avantajele recrutării asupra trupelor mercenare. Istorii Florentine (1525) interpretează cronicile orașului, din punct de vedere al cauzalității istorice. Machiavelli a fost, de asemenea, autorul biografiei Viața lui Castruccio Castracani (1520), precum și al cătorva poeme și o serie de piese de teatru, dintre care cea mai cunoscută e Mătrăguna (1524), o critică acidă și obscenă a corupției societății
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
a oscila între afirmații și negații deopotrivă de tari și de vulnerabile. * Idealul transcendental. Teologia rațională vine în sprijinul existenței lui Dumnezeu - argumentul antologic, cosmologic al lumii, care nu poate fi decât Dumnezeu creator și atotputernic. Kant obiectează că principiul cauzalității se aplică înăuntrul lucrurilor, nu la lumea în întregul ei, la totalitatea experienței, aplicarea largă care trece peste puterile cunoștinței noastre. Există un arhitect al lumii, creator providențial și atotînțelept. Totuși nu se sfiește a-l recunoaște ca foarte „șubred
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
practici, centrate pe cazuri particulare (individuale), iar rezultatele extrase servesc pentru rezolvarea și înțelegerea altor noi probleme pe care le aduc alți pacienți. În relația directă, cazul exprimă relația generică, ne conduce la apariția unui alt fenomen derivat numit efect. Cauzalitatea este un raport complex și neunivoc în care relațiile dintre cauze și efecte sunt mediate de factori aleatori, de configurații complexe, de interacțiuni și condiționări. Din aceste motive anamneza este foarte importantă, trebuie să obținem informații privind perioada prenatală, perinatală
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și terapia ei”. Ed. PIM, Iași. 7. Fross, M. (coordonator) 1973. „Orizonturi noi în psihologie”. Ed. Enciclopedică română, București. 8. Ciofu, I. și Golu, M. 1978. „Tratat de psihofiziologie. Vol. I”, Ed. Academiei RSR, București. 9. Cosmovici, A. 1990. „Despre cauzalitatea psihică”. Revista de psihologie Nr. 1. 10. Dănilă, I. și Golu, M. 2002. „Tratat de neuropsihologie”. Ed. Medicală, București. 11. De Bruin Colette 2008. „Dă-mi o mână de ajutor. Pedagogia modernă pentru lucru cu persoane autiste”. Traducere din limba
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
pot ajusta spontan limbajul, în funcție de interlocutor, înscriindu-se într-o dinamică relațională cu anturajul său. La această vârstă e evidentă dezvoltarea limbajului ca instrument al gândirii. Întrebările: „De ce?”, „Cum?” sunt o dovadă a dezvoltării inteligenței practic-rezolutive și a debutului înțelegerii cauzalității. La dezvoltarea vorbirii în această perioadă contribuie și achiziționarea mersului, deplasarea copilului în spațiu, contactul direct și repetat cu obiectele, perfecționarea analizatorului vizual și în special stimularea afectivverbală din partea părinților. La vârsta preșcolară (3-6 ani) odată cu dezvoltarea gândirii concrete, cu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]