3,622 matches
-
fiecare detaliu al zidirii îmi atrage atenția. Pe măsură însă ce timpul se destramă, simt tot mai intens o prezență străină lângă mine...Privesc înfiorat în jur, dar în semiobscuritatea bisericii nu deslușesc nimic. Senzația că cineva îmi suflă în ceafă devine din ce în ce mai puternică. Am scormonit din nou cu privirea tot ce mă înconjoară. Încet-încet, ca prin ceață, am început să întrezăresc un chip...Doar un chip...Lumina unor ochi azurii, blajini și înțelepți, țintea insistent spre mine. Apoi, izvorât ca
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
e numărul lor...) Doar că Natura, fără naștere și implicit moarte, nu știe decât de o singură flăcăruie; transmisă ca o ștafetă, din aproape În aproape: evoluția, adică dumnezeirea... „Radioalmanah“, 5 iunie 1998, ora 17,01 29. Cu pălăria pe ceafă Dacă demult strămoșii Încă necuvântători nu s’ar fi ridicat În două labe, n’aveam astăzi sămânță de vorbă; dacă voi fi fost... Sumețindu-și astfel capul, extrema negentropică a trupului, În antiteză cu entropia celeilalte, Îndreptate rușinos spre pământ - și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
uman, fiind deci perfect, manifestă un efect mai mult decât evident, transmițând prin orbitele sale energie. Vai de cel din față dacă n’are nevoie de ea; ca mine. Un alt flux de energie, dar mai slab, Îi izvorăște din ceafă, de acolo unde ar trebui să fie vestitul ochi de soacră... De unde energie? Căci Natura nu cunoaște perpetuum-mobile. Păi din jur căci, prin zonele temporale, hârca se „hrănește“. Aș putea afla dacă cineva ar vrea să mă deoache? Adică să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prietenul său Ștefanelli, toate acestea la un loc îl fac să nu-l intereseze toate materiile predate în școală, dar să exceleze la cele care-i plac și-l atrag. Mic și îndesat, cu părul negru pieptănat de la frunte spre ceafă, cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obrajilor puțin ridicați, ochii nu mari, dar vii, colorul feței întunecat prin care străbătea însă rumeneala sănătoasă a obrajilor, cum să nu-l iubească Raluca, mai ales că era totdeauna curat îmbrăcat 56. Instinctul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu gagagaga! Când popa se încurca rău și oamenii se întreba: "Ci Doamne! Oare ce-o fi zicând", palamarul răspundea categoric: "Tăceți, măi, nu vedeți că părintele cântă grecește?" Asta impunea. Foarte frumos îi ședea potcapul părintelui Ermolachie, cam pe ceafă, pentru că era larg, da-i ședea, nu glumă. Gândeai că-i rus cu coadă. Când cetea, potcapu-i cădea peste ochi și popa suduia urât. În biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa..." Dăă! Mi cădea!... potcapul dracului!" Cu totul deosebit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
monștri ce respiră același aer ca noi și sunt încălziți de aceleași raze binefăcătoare ale soarelui!" Evident, Lucrețiu Pătrășcanu a fost implicat și direct, și indirect, în luptele pentru putere la vârf: mai întâi ca pion sacrificat (Dej simțea în ceafă răsuflarea posibilului contra-candidat la șefia partidului) și, apoi, ca pion de sprijin în demersurile lui Ceaușescu pentru trecerea echipierilor lui Dej pe linie moartă. Reabilitarea din 1968 n-a fost, cum s-a vrut să pară, o expresie a dorinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și cultură marxist-leninistă, un remarcabil conducător de partid", care a fost ucis "prin împușcare de la spate." În acest punct, lucrurile devin neclare. Comandantul șef de atunci al penitenciarelor, Bădica, declară că "acești ofițeri (ai Securității, n.n.) l-au împușcat în ceafă", după ce-l duseseră în cotlonul unei subterane de la Jilava. Pe de altă parte, Pacepa vine cu varianta lui: l-ar fi împușcat anchetatorul Iosif Moldoveanu (?), în timpul unei plimbări prin curtea închisorii. În fine, există procesul-verbal ce narează o procedură, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fruntea eroului, ceea ce nu-l împiedică pe cercetător să creadă că "va fi fost înaltă", iar "o așa frunte nu putea aparține decât unui bărbat înzestrat cu cea mai viguroasă inteligență". Asta să însemne că muritorii cu fruntea întinsă până la ceafă sunt, fără doar și poate, genii? Dar cel mai clar indiciu că ne aflăm în fața unei personalități de covârșitoare excepție îl constituie linia dreaptă a nasului. Hasdeu scrie cu avânt: "Din mii de portrete cutreerate în cursul studiilor mele fisionomice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
denigratoare". Cu intenție, fără intenție, contează rezultatul final, pe care îl anticipează ilustrația copertei "Venus ieșind din mare". E-o pictură cu tâlc a modernului Raphaelle Peale: ascunsă după un cerșaf întins la uscat, din Venus rămâne vederii un braț, ceafa și laba unui picior. Cam asta ar fi, se sugerează, proporția vizibilului și viabilului din literatura română! Negrici are și n-are dreptate. Sedus și luat de valul propriei demonstrații, se încrâncenează și exagerează. Autorul este un intelectual rasat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bărbos și fioros, nici n-avea vreme să-și șteargă șiroaiele de sudoare de pe obraz, că Timur Lenk, de-ndată ce se uita la un tablou, îl și cataloga "respins", iar gâdele îl apuca pe autor de plete ori de după ceafă și-l așeza pe buturugă, după ce-i arunca pe ochi o glugă neagră și numai ce ridica și lăsa securea plină de sânge. Și gata cu o viață de om. După ce-au trecut, bunăoară, și-au pierdut câțiva dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
retrage și bate fumul ca să mențină echilibrul motanului pe spătar. Pulsează ghearele, intră și ies și se lungesc dintre pernițe ca niște degete și laba bestiei negre tinde să devină o mână, oh, Gilbert! Bestia miaună frecându-și mustățile de ceafa Motănicăi, chiar așa ți-a dat mătușica prin cap să-l botezi? Și ea, că-i o bestie! E o bestie! O fi, murmur, să-l ia dracu’ cu tot neamu’... Mi l-a luat pe Laur! Și hohotul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vor Îmbogăți, da, sunt deja bogați, dar vor fi și mai dați dracului. Erau amândoi Îmbrăcați În același fel de cămăși și același fel de blugi vișinii prespălați și aveau coafuri aproape identice, cu ondulații linse apăsat de-a lungul cefelor. Păreau două surori costumate la fel pentru serbarea de sfârșit de an școlar, doar că părul ei era de un castaniu mai Închis, și era mai Înaltă cu aproape două palme decât el. Blugii Îi jucau pe niște buci cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de mult te iubesc, dragostea mea, rămâi aici, stai, rămâi, rămâi, dar nici oroarea ei uimită și strâmbătura Înspăimântată ce-i contorsionează gura n-au nimic echivoc. Încă mă Întind spre ea din tot trupul și-i apăs umerii și ceafa ca s-o Împiedic să se ridice și cu cealaltă mână o caut pe sub tricou, Îi frământ sânii și pântecele și-i deschei nasturele de metal de la betelia blugilor. Degetele se forțează și coboară prin smocul de păr moale, silind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trebui să tai unele pasaje din textul dumitale, domnu’ Golea, care să-ți spun drept mie unul nu-mi plac. — Tăiați-le, dom’ director. Restoiu ăsta e un fel de caricatură a activistului de teren zdravăn și stacojiu și cu ceafa groasă, pe care-l știu din halele tinereții mele. Fălcile și gușa lui sunt moi și palide, și are creștetul lins de niște plete ca de liceană care-l arată că-i artist la viața lui. E rotofei și atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se zguduie de plâns și tremură rochia pe ea și urcă pe pulpele depărtate și pe fese. Îndoi genunchii În timp ce ea se arcuiește și se cabrează ridicându-se pe vârfuri și văzul mi se topește pe spinarea ei și pe ceafa ei blondă-aurie-roșcovană. Mă Încleștez de șoldurile ei ca de marginea unei prăpăstii În care vom cădea și ne vom face praf Împreună, precedați de jalea gemetelor ei cu pumnii proptiți de peretele din spatele aragazului, cu șoldurile și fesele rupte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pluteau și se zbăteau Încolo și-ncoace căpățânile și ciozvârtele dușmanilor noștri. Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și răcoare. Degeaba oftează bou’ ăsta de Andrei și se scarpină la ceafă ca de păduchi. - Hansi-Hansi, de unde știi tu toate astea? - Chiar ești idiot, zic. Cum să nu știe, dacă el stă toată ziua acolo la graniță? Doar asta-i meseria lui. Răscrăcărat pe saltea și cu spatele sprijinit de perete, Hansi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gecii o șurubelniță pe care ne-o arătă acoperind-o cu mâna printre halbe. Avea capul polizat, era ca un fel de sulă solidă, cu mâner trainic de ebonită și Îndeajuns de lungă ca să străbată un gât din beregată până-n ceafă. - Românii nu sunt lași, da’ până nu-i Înțepi În cur cu chestii d-astea, nu se mișcă. Trebuie să fim cu ochii-n patru, copii, și cu siguranță citi În privirile noastre o aprobare deplină, dacă s-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nebun, trențăros și răpciugos și zbierând Înjurături despre dictator. Sfinte Dumnezeule, era un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin viscolul ăla de urlete și mugete frământat de dangăte de clopote. Și iarăși fugeam cu moartea Înainte și-n urmă, Împreună cu vreo treizeci de inși, pe o stradă laterală care se face din bulevard. Ne-am repliat din fugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu ochii pe propriu-mi sex chircit ca un vierme speriat de lumină și ascunzându-se-n sine. De amar de vreme nu mă mai simt În stare s-o proptesc cu mâinile pe pereți, ca să-mi Înfig colții În ceafa ei de bestie. Nu mai am chef și nici putere. Nici nu mă pot urni din fotoliu, În timp ce ea ezită să-și facă de lucru cu mine, iar Într-un târziu Îmi spune că-s prea bătrân. Repetă asta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
limba lungă și roșie scoasă... și colții de fiară gata să sfâșie. Muniție nu mai avea. Trase cuțitul de vânat mistreți, din cizmă, și se-ntoarse... Când a simțit labele de dinainte pe umeri și răsuflarea caldă a câinelui în ceafă, s-a răsucit... câinele a icnit, dar, colții i s-au oprit în beregata lui. Un șuvoi de sânge cald, din gura câinelui îi scăldă obrajii și, simți că-l îneacă. Peste o clipă, frumosul animal încovrigit, călare pe Ichim
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care nu muncesc își merită "pedeapsa"). Astfel, mai tot timpul cada din baie era plină ochi cu apă pentru folosință menajeră - de la udatul florilor la igiena personală, wc. etc. Asta de multe ori m-a scutit de o palmă după ceafă dimineața, când trăgeam apa la toaletă din reflex, privându-i pe ceilalți de acest "lux"... În același timp, toată familia făcea dușuri, obicei care mi-a rămas până astăzi. Cred că, de-a lungul vieții, nu am făcut mai mult
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
gen mi-a produs reacții adverse: da, Eminescu este un geniu ce a inovat o întreagă limbă. Însă, din punctul meu de vedere, a făcut o treabă atât de bună încât mi s-a făcut fizic rău. De ce bulgăroii au ceafă lată? Chiar o au? E de rău sau de bine? Întrebări similare mi-au apărut în privința grecilor, a evreilor și, evident, a femeilor. Povestea iubirii cu Veronica Micle a căpătat o cu totul altă încărcătură pentru mine... Recomand tuturor experiența
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mai mare de timp. BENFICIILE METODEI: Metoda noastră este unică și aplicarea ei cu hotărâre și determinare ne va aduce rezultate rapide și de lungă durată. Printre beneficii enumerăm: - echilibrarea unor dezechilibre la nivel muscular și osos (tensiuni în zona cefei, umerilor, spatelui, artrită, inflamarea articulației genunchiului, dureri cervicale, dureri lombare etc.); - echilibrarea unor dezechilibre ale sistemului digestiv (indigestie, constipație, hemoroizi, diaree etc.); - echilibrarea unor dezechilibre ale sistemului circulator (hipertensiune, hipotensiune, angină pectorală etc.); - echilibrarea unor dezechilibre ale sistemului respirator (sinuzită
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
în meridian). ULEIURI VOLATILE NATURALE CARE ARMONIZEAZĂ ACEST MERIDIAN: - uleiurile volatile cu miros înțepător; EXERCIȚII DE ARMONIZARE ȘI ECHILIBRARE: EXERCIȚIU PENTRU PURIFICAREA ȘI ARMONIZAREA MERIDIANULUI PLĂMÂN EXECUȚIE: Stăm cu picioarele puțin mai depărtate decât lățimea umerilor și ținem palmele la ceafă, cu degetele întrepătrunse. Tragem umerii spre înapoi pentru a deschide pieptul și privim ușor în sus. Ființele umane obișnuiesc să ducă mâinile la ceafa și să se întindă în felul acesta în mod natural, după ce au studiat sau au muncit
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
MERIDIANULUI PLĂMÂN EXECUȚIE: Stăm cu picioarele puțin mai depărtate decât lățimea umerilor și ținem palmele la ceafă, cu degetele întrepătrunse. Tragem umerii spre înapoi pentru a deschide pieptul și privim ușor în sus. Ființele umane obișnuiesc să ducă mâinile la ceafa și să se întindă în felul acesta în mod natural, după ce au studiat sau au muncit intens. Uneori putem face ceva similar pe scaun, întinzând picioarele, lăsându-ne pe spate pe spătar și întinzând brațele spre înapoi, cu coatele îndoite
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]