3,053 matches
-
este fluviu-n marele tumult, Tu, înotătorul pentru idealuri. LA SENECTUTE Noiembrie coboară peste mine Cu-o burniță ce mănfioră, Speranțele simt cum îmi zboară Și-o adiere tristă vine, Noiembrie coboară peste mine. Mă năvălesc din vremuri amintiri, Le cern prin sita deasă-a minții, Mă văd copil, îmi văd părinții Și casa trainicii zidiri, Mă năvălesc din vremuri amintiri. Aceste sunt poezii ale sufletului meu, izvorâte din experiența mea de viață prin care am trecut, lăsându-mi urme care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sub tensiune căzute la pământ. A stat întins carbonizat, tot pe masa asta, dar nu ca un creștin, cu mâinile pe piept, ci cu ele la prohab, ținându-și urinarul, căci nu i-au mai putut fi descleștate... Mi-am cernut toată viața; i-am dat faldurile la o parte, cotrobăind în cele mai întunecoase unghere, în căutarea greșelii pentru care am fost atât de aspru pedepsit. Mi-am cercetat corpul, să găsesc un semn malefic din naștere, vreo pată cafenie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și înalte de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului Memoria obiectelor limbaj straniu și cod secret, interzis îndeobște pământenilor! Locurile în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor de temple părăsite în grabă, prin care timpul abia se mai târâie cu foșgăit imperceptibil de cari și molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
voiaj mașina de ras, prosopul, câteva perechi de ciorapi și alte lucruri indispensabile unei călătorii, ieși valvârtej pe ușă. Era o dimineață caldă, senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu-se În lumina sinilie ce se cernea printre crengile copacilor postați la marginea trotuarului. Noimann trăgea cu nesaț aerul proaspăt În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încercuiri, de la o luptă inegală cu inamicul? Oare toate aceste tertipuri belicoase, toate aceste capcane, toată strategia indispensabilă unui război, nu și le‑ar dori aplicate Împotriva inamicului intern, Împotriva instigatorilor la dezordine?“ În acel moment domnul X privea cum cerne zăpada, spiritul său rătăcind departe de camera hotelului. „Principiul suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orânduire, Întrucât legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într‑un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și tu singur în găoace! Hai, ieși, Din cornoasele cămeși! Scoate patru firișoare Străvezii, tremurătoare. Scoate umede și mici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Traducere din limba spaniolă și note de Dragoș Cojocaru Lui Joan Ramon Planas, care ar merita ceva mai bun CIMITIRUL CĂRȚILOR UITATE Încă Îmi amintesc dimineața aceea cînd tata ma dus pentru prima oară să vizitez Cimitirul Cărților Uitate. Se cerneau primele zile ale verii lui 1945 și umblam pe străzile unei Barcelone prinse sub ceruri de cenușă și sub un soare de abur care se revărsa peste Rambla de Santa Mónica Într-o ghirlandă de aramă lichidă. — Daniel, ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tainice bibliografii, colecționa statui, tablouri și retabluri, ca să nu mai vorbim de o abundentă floră și faună. Am urmat-o pe Bernarda printr-o galerie debordînd de frunziș și de specimene de la tropice, care alcătuiau o adevărată seră. Geamurile galeriei cerneau o lumină aurită de pulbere și aburi. Suflul unui pian plutea prin văzduh, languros și tîrÎndu-și notele cu delăsare. Bernarda Își deschidea drum prin desiș Învîrtindu-și brațele de muncitor portuar ca pe niște macete. Eu o urmam Îndeaproape, studiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în țară. A venit decretul și m-au dat la confecții, la tras la mașină. Cum puneam piciorul pe pedală, rupeam cincizeci de ace. M-am dus la o muncă bărbătească, mecanic de întreținere, apăsam pe un buton și se cernea rumegușul în buncăr. Nu am avut bani, nu puteam lua pensia lu’ mama. Apoi ce să fac, ca privatizat, să stau cu trei sticle și să dau câte o sută de grame în fiecare zi? Se vorbește despre cum faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
noastră nu este întâmplătoare...Și pentru că Dumnezeu ți-a hărăzit norocul aceasta, trebuie să te folosești de el și ajutorul nu-ți va lipsi...” În timp ce mă întrebam ce vrea să însemne un asemenea răspuns, în jurul meu a început să se cearnă liniștea. Doar o cucuvea a prins să strige din turnul porții palatului cu vaier prelung. De fiecare dată când aud unduirea lugubră a acestei strigări, în fața ochilor îmi apar doar ruine... Acum parcă le văd aievea în timp ce citesc hrisovul lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
În vânzoleala care i-a cuprins, nu vorbesc decât despre aur. Trebuie să existe și pentru ei, Căutătorul cum de a găsit? El zice că în munte, dar lumea știe că în râu. Are site ascunse, ani de zile a cernut - noaptea - pe furiș, departe, în amonte. Pepitele pe care le vânduse, nu de mult, la „licitație”, într-o cafenea, aveau muchiile rotunjite, semn al nisipului ce le șlefuise de veacuri. Dacă vor da lovitura, unii vor scăpa de Magistrat, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui sî li cumpărăm ciubote, omule, nu vezi cum sî uită calicii iștea de vecini? Vini Paștili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pasăre până dai de zbor. La 15 ani conștiința este o apă limpede. Izvorul își sapă matca harnic, uniform, geometric, în jurul unui punct; punctul este centrul, acolo începe și acolo se sfârșește fiecare raționament, fiecare emoție, chiar dacă sufletul naște, inima cerne, sângele numără... Punctul este un far în mijlocul mării, el apropie și tot el îndepărtează corăbii. (Dincolo de lumină, arhivă.) La 15 ani, uneori, se stârnesc furtuni în paharul cu apă. Nori de cenușă încețoșează felinarele, particule din memoria ploii prind crustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
parte râvnește același trup, acolo unde inelarul mâinii stângi se ceartă cu inelarul mâinii drepte de la aceeași Evă, acolo se deschidea hăul. Petru împletea punte din sânge, fire putrede într-un țol de cordele peste lume. Ochiul trupului privește, primește, cerne, reține, oferă; ochiul sufletului, ca un copil mofturos, face valuri în sticla cu lapte. Terapeutul urmărea fondul psihologic al sintetizării, percepției și prelucrării imaginii în toate dimensiunile conștientului. Subconștientul, sală de gardă a ceea ce a fost; inconștientul, resuscitare a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din cer și vezi, și cercetează: herghelia aceasta a rupt inima Carului Mare într-o dimineață de aprilie. Miluiește-o, Dumnezeule, miluiește-o! Cresc hamuri în certificatul de bună purtare, deschide-le poartă în inima ta. Din tavan lumina se cernea precum o ploaie hepatică. Sub grinzi, liliecii ronțăiau întunericul ca pe o turtă arsă. Noaptea, îngustă cât să încapă greierul într-o coajă de nucă. Spitalul, un cimitir de insecte, îngerii trăgeau obloanele; până dimineață fiecare își descompune propriul nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vei vedea și tu multe. Curiozitatea învață omul. Puii de veveriță Pit și Pet, doi pui de veveriță, se ascund în adâncul scorburii de stejar. Când aburii denși ai nopții se strecoară dimineața, mama lor pleacă după hrană. Abia se cerne lumina prin călimara albastră, când cei doi micuți își deschid ochii și văd așternută la picioare, o lume prea complicată pentru înțelegerea lor. Totuși își scot capul din scorbură și se strâmbă cu dezinvoltură la primele săgeți galbene, trimise tocmai
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
sunt pictați în picioare și în costume de ceremonial. Pictorul care a lucrat tabloul votiv a corectat pe cât posibil defectele fizice ale voievodului, cum ni-l descria Ion Neculce: ,,om nu prea înalt (...) gras, burduhos și bătrân (...) și care își cernea barba”<footnote Ion Neculce, op. cit., p. 80 footnote>. Gheorghe Duca este un bărbat de statură înaltă, cam de 50 de ani cu o înfățișare agreabilă, cu îmbrăcămintea bogată. Peste caftanul verde brodat cu flori de aur, el poartă o mantie
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lui cum că poezia mea e „oratorică, dură, robustă și romantică“. Am citit de curând ce s-a scris despre poezia pură - pură ca apa distilată, care e nepotabilă, și distilată în alambicul de laborator, nu în norii care se cern în soarele și-n văzduhul liber -, iar în ce privește romantismul am ajuns la concluzia de a pune acest termen alături de cei ai paradoxului și pesimismului, adică neștiind ce vrea să zică, după cum nici cei ce fac abuz de el nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acum că inima îi prinde puteri și sufletul i se îmblânzește, casa parcă îi spunea, Te aștept. Aproape impalpabile, purtate în voia valurilor invizibile care împing aerul, picături minuscule îi atinseră fața, curând moara din nori va reîncepe să-și cearnă făina ei de apă, cu atâta umezeală nu știu cum vom reuși să uscăm piesele. Fie din pricina blândeții crepusculare, sau a scurtei vizite evocatoare la cimitir, sau chiar, ceea ce ar însemna o compensație efectivă a generozității sale, pentru că-i spusese femeii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
În acest timp, pe cealaltă față a lui Ianus flutură un surîs... Poate că sfinxul n-a făcut decît să-l Împingă pe Oedip În destinul său... Și astfel Întrebările și tăcerea se amestecă amîndouă În nisipul pe care-l cern printre degete. Trebuie să aleg din nou și o parte din mine trebuie să se retragă În umbră... Și nu știu de ce Îmi vine să murmur un vers dintr-o odă a lui Horațiu „O, Leucone, stînd de vorbă timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ea trup de nisip, și gonește pe urmele mele să mă Înghită. Numai nisipul ne Îndeamnă să ne apărăm de moarte, celelalte lucruri ne Îndeamnă să trăim; așa spunea și tatăl meu Sisif. Și numai nisipul ne face să ne cernem din nou toată viața printre degete. SÎnt destui care zic că bătrînețea este o treabă mai ales de memorie. Și că singurătatea țîșnește dinlăuntrul nostru ca un izvor din care nu bea nimeni. Căci acum e prea tîrziu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Otilia Doina Rusan, născută Coman, 25 III 1942 , Timișoara) „Tata era din Banat, satul Murani, de lângă Vin ga. Mama era din Blandiana, o comună la câțiva kilometri de Vințul de Jos, spre munte. Tata a făcut teologia și Dreptul la Cern ăuți, dar eu îl țin minte doar ca preot. Mama a rămas orfană la 17 ani, c u cinci frați mai mici, pe care i‐ a crescut, așa cum mai târziu ne‐ a crescut pe mine și pe sora mea muncind
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mei străbate Ca luna printre ramuri vestejite. E‐ un cântec vechi din vremuri fericite, Din lumi cu visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și‐ ncetișor pe sânu‐i adormite. Îl cântă‐ n vânt un flașnetar pe stradă. Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă Ca‐ n sufletu‐ mi aducerile‐aminte... ...și‐ ascult... și sorb motivul cantilenei.. și‐ n dorul vremilor de mai nainte, Mă frige‐ o lacrimă din colțul genei. UNEI FEMEI Vezi tu o slabă rază ce s
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sub palele de vânt, Din candela ce‐ ți pune un nimb pe chipul sfânt. Se‐ apleacă brațul crucii pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale de caiși. Adânc îți este somnul!.. Vor trece ani în șir, Va cerne vremea colbul, va șterge amintiri, Dar tu‐ mi rămâi în suflet cu graiul tău cel blând Pe‐ altarul jertfei tale mă închin pios plângând. (Din „La cumpăna anilor”) DOR Sunt multe doruri mai profunde poate, Mai arzânde, mai pline de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]