7,296 matches
-
-ne ca Blandina nu va putea avea curajul să mărturisească pe Iisus Hristos, din cauza slăbiciu¬nii trupului ei, ea a împlinit aceasta cu atâta tărie încât cei ce o chinuiau s-au descurajat și schimbându-se unii pe alții o chinuiau în tot felul și modul, de dimineața și până seara; dar ei înșiși s-au declarat învinși, ne mai având ce sa-i mai facă și se mirau că mai poate să respire, întreg trupul ei fiind de jur împrejur
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
Dumnezeul real și personal. Trecerea sa din această lume înseamnă întâlnirea sa cu cel prețuit, iubit și dorit atât de mult, cum se arată în troparul de la sfintele mucenice: "pe Tine, mirele meu, te iubesc și pe tine, căutând, mă chinuiesc". Ca să ne dăm mai bine sea¬ma de această năzuință sufletească, ne ducem cu mintea la strămoșul nostru Adam care, înainte de căderea sa în păcat, trăia în comuniune cu Dumnezeu. Cu siguranță, după îndreptarea noastră prin Iisus Hristos tot comuniu
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
premiselor bolii care avea să-i grăbească sfârșitul. „Un cancer de natură traumatică, provenind dintr-un accident de automobil, a pus brusc capăt vieții creatoare de viață...” a scris Ion Valentin Anestin, manuscris, Biblioteca Națională a României. „Mult mi-au chinuit Biata mea făptură, Unii cu iubire, Ceilalți cu ură. Mi-au înveninat Tot ce-am dus la gură, Unii cu iubire. Ceilalți cu ură... Dar ce m-a zdrobit Mai fără măsură N-avea nici iubire, N-a avut nici
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
fel și cum anume se petrece stabilitatea fenomenului și nu găseam nicio idee care să mă ajute cu adevărat. Într-una din nopți, a cincea de când înregistrasem dedublarea stelei albastre, după ce am terminat de făcut măsurătorile și după ce m-am chinuit zadarnic să-mi explic în vreun fel de ce vedeam fenomenul acela, tocmai mă pregăteam să pun husele pe telescoape când, chiar în acel moment, un zgomot asurzitor, o zdruncinătură înfiorătoare a făcut să se cutremure mansarda Observatorului. Am auzit geamurile
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
din 12 aprilie 2017. ( un fel de ”remember”) M-am născut într-o zi de 12 aprilie. Ce importanță mai au anii, adunați într-o mirare nesfârșită? Ochii mei... abia reușeau să se obișnuiască cu ”întunericul” din jur. Cineva se chinuia să aprindă o lampă. Chiar de atunci am înțeles că lumina nu e dată oricui. Biata mama! Nu bănuia că voi arde pe același altar al deșertăciunii. Mai târziu am învățat că țipătul nu rezolvă nimic. Cel mult, poți primi
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
mai ... Citește mai mult ( un fel de ”remember”) M-am născut într-o zi de 12 aprilie.Ce importanță mai au anii, adunați într-o mirare nesfârșită? Ochii mei... abia reușeau să se obișnuiască cu”întunericul” din jur.Cineva se chinuia să aprindă o lampă.Chiar de atunci am înțeles că lumina nu e dată oricui.Biata mama! Nu bănuia că voi arde pe același altar al deșertăciunii.Mai târziu am învățat că țipătul nu rezolvă nimic.Cel mult, poți primi
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
excepțională, care m-a inclus în volumul «Profesori și elevi matematicieni ai Liceului ««D. Cantemir»»»), pentru a ajunge, inevitabil, la muzică. Ei bine, amîndoi îndrăgisem muzica grație pasionatului dascăl Anton Scornea, o persoană considerată de unii excentică (ce mă mai chinuia cu participarea la cor!), dar care ulterior a ajuns președintele Sindicatului profesorilor de muzică; atunci trăia încă, a murit de curînd, la 100 de ani!! Ca la un semnal, eu și Pompilia ne-am împletit glasurile, cîntînd imnul Liceului «Cantemir
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
dat foc c-o șoaptă visului... E ora când ademenește noaptea Fantasmele ce-n mine trec râzând, De după colț, atent, pândește moartea Indiferent îi spun să stea la rând, Mai am încă în mine-un dor ascuns, Ce gându-mi chinuie la ora când Chemări așteaptă doar să-mi răspuns Hălăduind prin sufletul flămând... Referință Bibliografică: Ora când... / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Mimi Boroianu
ORA CÂND... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379587_a_380916]
-
Devenind copilă. Toată înțelepciunea mea... XXIX. DE-AȘ AVEA SUFLET DE SCHIMB, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016. de-aș avea suflet de schimb mi-aș trimite unul să-l plimb, unul să se chinuiască, celălalt să chefuiască unul să colinde stele, să se bronzeze la ele, altul să se canonească și-n covrig să se chircească cel plecat să pescuiască, scoici și perle să găsească, cel rămas să spele rele, să-i cadă jos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
retină celălalt să bea nectar din Olimp, de la hotar, și de-atâta băutură să țipurească din gură iu, iu, iu și iară iu ... Citește mai mult de-aș avea suflet de schimbmi-aș trimite unul să-l plimb,unul să se chinuiască,celălalt să chefuiascăunul să colinde stele,să se bronzeze la ele,altul să se canoneascăși-n covrig să se chirceascăcel plecat să pescuiască,scoici și perle să găsească,cel rămas să spele rele,să-i cadă jos pietricelesă separe bob cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Acasa > Poezie > Credinta > TRUP ȘI SUFLET CHINUI Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se frâng lacrimi printre gene, Cerul pare ostenit, Iar pământul parcă geme... Sufletul mi-e cătrănit! Mă-ngenunche iar suspinul, Gându-mi este răvășit... Vreau
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
de te-am uitat, Doamne, eu tot te-am iubit Și mereu eu m-am rugat: Iartă-mi gândul pustiit! Îmblânzește-acum cărarea Cea pe care am pornit Și-mi alungă întristarea... Bucură-mi gândul cernit! Referință Bibliografică: Trup și suflet chinui / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
el, cu truda, evlavie, Si pioșenie, în trup, sufletul meu, Pe care- l simt, ca arde, ca un zeu. Am admirat, în fibrele din oameni, Cuvantul, care biruie dușmanii, Averea lor de spirit, preoțeasca, Si bunătatea, cunună strămoșeasca. M-or chinui, poate, păreri de rău, Că am plecat, demult, din satul meu, Si vatra a secat, de apele bătrâne, În amintiri de lut, pășim pe cai străine. Iar anotimpurile toate ne întreabă, Cum poate fi un om-un fir de iarbă
RIDICĂ-TE, ŞI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.. de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381377_a_382706]
-
venerabilă și urmase întreaga viață preceptele credinței pro-budiste. Nu-și mai amintea, firește, de numele purtat în viața de dinainte, cel al creștinului Popică Mardeiaș. Căzu și muri în brațele lui Dalai Lama, iar ultimele cuvinte pe care le spuse chinuit cu limbă de moarte au fost de venerație pentru marele Budha. Trecu din nou prin tunelul care desparte cele două tărâmuri (material și spiritual), apoi își aminti subit, cu ajutorul memoriilor sufletului ascunse în subconștient, supra și infraconștient, de viața lui
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
Lhassa Dorzho, după care Muhammad Karu Aliba, fu aruncat în iad. - O șansă vă rog, mai vreau o șansă, încă o viață, vă imploooor !!! urlă el vreo opt - nouă mii de ani, după care tăcu pentru eternitate, fără speranță, suflet chinuit în focul veșnic și mistuitor din iadul creștin. „ LASCIATE OGNI SPERANZA, VOI CH'INTRATE ! „ EPILOG : Desigur, dacă în povestea noastră (în fapt povestea creștinului Popică Mardeiaș) ar exista un singur-singurel sâmbure de adevăr, vorbele lui Dante Alighieri ar trebui reconfigurate
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
altă lume, doar eu și fără ține, erai în preajma mea și mă-ntrebam, dacă totul, era, doar o-ntâmplare. Uneori vreau să știu, ce te face să plângi, alteori să râzi.. Nimeni nu știe, ce-i cu mine, uneori mă chinui, alteori mi-e bine. Mesajul l-am scris, plutind acum, uneori stă, alteori e pe drum. De va ajunge, fi fără grijă, mă vei putea gasi, oriunde-aș fi, pe-acest pământ, sau uneori, pe altă lume, eu tot te
UNEORI, ALTEORI de COSTI POP în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381425_a_382754]
-
aș spune că nu m-a durut lucrul acesta, v-aș minți. Singurul sport pe care îl practicam eu la vremea aceea era ... șahul ! Greu de făcut față unui boxer. Dar nu este timpul cel mai bun medic pentru suflete chinuite de iubiri neîmpărtășite ? Firește, m-am convins de asta pe propria-mi piele. *********************************** Apoi am cunoscut-o pe Maria. Ne-am plăcut reciproc încă de la primul „ceai dansant” , am fost la început prieteni, apoi logodnici până la terminarea Facultății de mine
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
sine cu reazăm în toiag, Coșmarul nu putea durerea să- nțeleagă, Cum de-a ajuns sa ajung- așa la ‘cela drag, Și își împletea cum numai ea încă- mi știa, Din gândurile vieții, drum spre înainte, Murea în sinea- i chinuită și învia, Far’ de privire sau rostire de cuvinte, Avea cu grijă, tăinuită în desagă, Precum o calmă, mult prea grea, făgăduință O amintire a sa nespus de dragă Bunul rămas al trecerii spre neființă Iar pe spinarea ei, cea
BĂTRÂNA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381482_a_382811]
-
Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului A fost odată, că de n-ar fi fost, n-aș fi avut cum să vă povestesc, un rege nemilos și lacom, care își chinuia peste măsură supușii. Oamenii trudeau cât era ziua de lungă pentru bunăstarea stăpânului lor, fără a se putea bucura de vreo agoniseală, căci abia aveau de-ale gurii pentru a-și duce zilele de pe o zi pe alta. Nu puteau
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
zăpadă. Când le-am acoperit casele cu fulgi zemoși și pufoși, au ieșit cu toții afară și au început să danseze în cinstea mea. - Eu, se repezi Notus, am ajuns într-un loc în care oamenii aveau pielea roșie și se chinuiau fără să reușească să aprindă focuri pe lângă casele lor. Când am trimis un fulger și am suflat să aprind focurile, ei au început să chiuie în cinstea mea. - Eu, zise Eurus, am găsit un loc în care oamenii aveau pielea
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
el, cu truda, evlavie, Și pioșenie, în trup, sufletul meu, Pe care- l simt, ca arde, ca un zeu. Am admirat, în fibrele din oameni, Cuvântul, care biruie dușmanii, Averea lor de spirit, preoțeasca, Și bunătatea, cunună strămoșeasca. M-or chinui, poate, păreri de rău, Că am plecat, demult, din satul meu, Și vatra a secat, de apele bătrâne, În amintiri de lut, pășim pe cai străine. Iar anotimpurile toate ne întreabă, Cum poate fi un om-un fir de iarbă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
el, cu truda, evlavie,Si pioșenie, în trup, sufletul meu,Pe care- l simt, ca arde, ca un zeu.Am admirat, în fibrele din oameni,Cuvantul, care biruie dușmanii,Averea lor de spirit, preoțeasca,Si bunătatea, cunună stramoșească.M-or chinui, poate, păreri de rău,Că am plecat, demult, din satul meu,Si vatra a secat, de apele bătrâne, În amintiri de lut, pășim pe cai străine. Iar anotimpurile toate ne întreabă,Cum poate fi un om-un fir de iarbă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
lângă el. -Ia un gât, băiete! Nu mă las rugat și omul mă privește lung. -Ce-i cu tine? mă întreabă. - Nimic. Ce să fie? Răspund eu, evitându-i privirea. - Băi, flăcăule, cu mine nu-ți merge. Se vede că te chinuie ceva aici...și îmi lovi tâmpla dreaptă cu degetul. Hai, zii, te-a lăsat fătuca aia blondă? Tac. Parc-ar avea sens să-i spun. A înțeles tăcerea mea și continuă: -Băiete, să ții minte o vorbă de la mine. După
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
Acasă > Poezie > Amprente > DE-AȘ AVEA SUFLET DE SCHIMB Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului de-aș avea suflet de schimb mi-aș trimite unul să-l plimb, unul să se chinuiască, celălalt să chefuiască unul să colinde stele, să se bronzeze la ele, altul să se canonească și-n covrig să se chircească cel plecat să pescuiască, scoici și perle să găsească, cel rămas să spele rele, să-i cadă jos
DE-AȘ AVEA SUFLET DE SCHIMB de DORA PASCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380831_a_382160]
-
fără răspuns, o meditație tulburătoare despre culpabilitate, despre lupta pentru supraviețuire. De-a lungul cărții plutește întrebarea: Ce se petrece în mintea și în străfundurile sufletești ale unor oameni care devin mai cruzi decât animalele despre care știm că nu chinuie alte viețuitoare și nu omoară decât pentru hrană, conform firii în care au fost créate pe pământ. Nu s-a găsit răspunsul clar la întrebarea, de ce unii oameni își omoară semenii sau îi schingiuesc, cum de s-au îndepărtat atât
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]