4,545 matches
-
din 2007. Megadeth, împreună cu noul chitarist Chris Broderick au lansat al doisprezecelea album de studio, intitulat Endgame, pe 15 septembrie 2009. Megadeth este cunoscută pentru stilul distinctiv al chitării din piesele lor, adesea incluzând pasaje muzicale complexe și solouri de chitară. Mustaine este de asemenea cunoscut pentru versurile pieselor formației, acestea implicând adesea politica, războiul, dependența și relațiile personale. Megadeth a vândut mai mult de 20 de milioane de albume în toată lumea, șase albume consecutive primind discul de platină în Statele Unite
Megadeth () [Corola-website/Science/316618_a_317947]
-
de la Slayer a devenit chitaristul principal. În cele din urmă, Lee Rausch a fost ales ca toboșar, iar Mustaine a decis să fie vocalist principal, după șase luni de căutări. Totodată, Mustaine era principalul compozitor și interpreta atât partea de chitară principală, cât și partea de chitară ritmică. Megadeth au înregistrat trei casete demo în componența Mustaine, Ellefson și Rausch. Caseta conținea versiunile inițiale ale pieselor „Last Rites/Loved to Death”, „The Skull Beneath the Skin”, și „Mechanix”, incluse ulterior în
Megadeth () [Corola-website/Science/316618_a_317947]
-
În cele din urmă, Lee Rausch a fost ales ca toboșar, iar Mustaine a decis să fie vocalist principal, după șase luni de căutări. Totodată, Mustaine era principalul compozitor și interpreta atât partea de chitară principală, cât și partea de chitară ritmică. Megadeth au înregistrat trei casete demo în componența Mustaine, Ellefson și Rausch. Caseta conținea versiunile inițiale ale pieselor „Last Rites/Loved to Death”, „The Skull Beneath the Skin”, și „Mechanix”, incluse ulterior în albumul de debut al trupei. După
Megadeth () [Corola-website/Science/316618_a_317947]
-
Physical Attraction”. Reggie Lucas compune „Physical Attraction” special pentru cântăreață, îndreptând-o astfel într-o direcție pop cu care aceasta însă nu este de acord, chemându-l pe John Benitez să remixeze înregistrarea, adăugând și noi voci și note de chitară pe „Burning Up”. „Physical Attraction” și „Burning Up”, înregistrat anterior cu Bray, au fost lansate sub forma unui „mini-LP” după succesul înregistrat de Madonna pe piața muzicii dance cu „Everybody”. În urma succesului asemănător, Sire Records au început înregistrările albumului de
Burning Up () [Corola-website/Science/311826_a_313155]
-
anterior cu Bray, au fost lansate sub forma unui „mini-LP” după succesul înregistrat de Madonna pe piața muzicii dance cu „Everybody”. În urma succesului asemănător, Sire Records au început înregistrările albumului de studio. Muzical, "Burning Up" pare nefinisat, datorită combinației dintre chitara bas, chitara acustică și sintetizator de ritm, riff-urile de chitară nu sunt caracteristice înregistrărilor muzicienei. Tobele de tip tom-tom folosite aduc aminte de compozițiile lui Phill Collins. Melodia incorporează și chitări electrice și ultimul tip de sintetizatoare disponibile atunci. Refrenul
Burning Up () [Corola-website/Science/311826_a_313155]
-
Bray, au fost lansate sub forma unui „mini-LP” după succesul înregistrat de Madonna pe piața muzicii dance cu „Everybody”. În urma succesului asemănător, Sire Records au început înregistrările albumului de studio. Muzical, "Burning Up" pare nefinisat, datorită combinației dintre chitara bas, chitara acustică și sintetizator de ritm, riff-urile de chitară nu sunt caracteristice înregistrărilor muzicienei. Tobele de tip tom-tom folosite aduc aminte de compozițiile lui Phill Collins. Melodia incorporează și chitări electrice și ultimul tip de sintetizatoare disponibile atunci. Refrenul este alcătuit
Burning Up () [Corola-website/Science/311826_a_313155]
-
după succesul înregistrat de Madonna pe piața muzicii dance cu „Everybody”. În urma succesului asemănător, Sire Records au început înregistrările albumului de studio. Muzical, "Burning Up" pare nefinisat, datorită combinației dintre chitara bas, chitara acustică și sintetizator de ritm, riff-urile de chitară nu sunt caracteristice înregistrărilor muzicienei. Tobele de tip tom-tom folosite aduc aminte de compozițiile lui Phill Collins. Melodia incorporează și chitări electrice și ultimul tip de sintetizatoare disponibile atunci. Refrenul este alcătuit din repetiția versului "I'm burning up, burning
Burning Up () [Corola-website/Science/311826_a_313155]
-
hit și reușește să surprindă publicul în cel mai plăcut mod posibil, prin îmbinarea melodioasă a sunetelor care demonstrează profesionalismul și originalitatea trupei. Alin Oprea și Tavi Colen s-au cunoscut în „Complexul Studențesc Regie” pe când le cântau fetelor cu chitara. Înainte de a înființa grupul Talisman, cei doi au mai cântat împreună în formația Sin (1992-1994). În 1997 cei doi au obținut Premiul de popularitate la “Festivalul Cântecului de Dragoste”. În același an au lansat maxi-single-ul “Atât de singur” și au
Talisman (formație) () [Corola-website/Science/312582_a_313911]
-
de Redivivus. În 1983 Holograf rămâne fără solist vocal și-l solicită pe Gabriel Cotabiță să vină în trupă. Împreună au scos în anul 1984 albumul « Holograf 1 ». Pe vremea aceea în componența Holograf erau Gabriel Cotabiță - voce, Mihai Pocorschi - chitară/voce, Sorin Ciobanu - chitară, Antonio Furtună - clape, Nichi Temistocle - chitară bass, Edi Petroșel - percuție. Prezența trupei în același an pe scena de la Cenaclu Flacăra reprezintă rampa de lansare pentru băieți. Despărțirea de Holograf se face din cauza vizei care îi este
Gabriel Cotabiță () [Corola-website/Science/303889_a_305218]
-
Holograf rămâne fără solist vocal și-l solicită pe Gabriel Cotabiță să vină în trupă. Împreună au scos în anul 1984 albumul « Holograf 1 ». Pe vremea aceea în componența Holograf erau Gabriel Cotabiță - voce, Mihai Pocorschi - chitară/voce, Sorin Ciobanu - chitară, Antonio Furtună - clape, Nichi Temistocle - chitară bass, Edi Petroșel - percuție. Prezența trupei în același an pe scena de la Cenaclu Flacăra reprezintă rampa de lansare pentru băieți. Despărțirea de Holograf se face din cauza vizei care îi este refuzată de două ori
Gabriel Cotabiță () [Corola-website/Science/303889_a_305218]
-
-l solicită pe Gabriel Cotabiță să vină în trupă. Împreună au scos în anul 1984 albumul « Holograf 1 ». Pe vremea aceea în componența Holograf erau Gabriel Cotabiță - voce, Mihai Pocorschi - chitară/voce, Sorin Ciobanu - chitară, Antonio Furtună - clape, Nichi Temistocle - chitară bass, Edi Petroșel - percuție. Prezența trupei în același an pe scena de la Cenaclu Flacăra reprezintă rampa de lansare pentru băieți. Despărțirea de Holograf se face din cauza vizei care îi este refuzată de două ori lui Gabriel Cotabiță pentru o serie
Gabriel Cotabiță () [Corola-website/Science/303889_a_305218]
-
este un producător de instrumente muzicale fondat în anul 1873 de Anastasios Stathopoulos. a fost principalul rival al companiei Gibson pe piața chitarelor archtop. Modelele lor archtop profesionale, cum ar fi Emperor, Deluxe, Broadway și Triumph au rivalizat și uneori chiar surclasat cele produse de Gibson. Pe lângă chitare Epiphone produce contrabași, banjouri și alte instrumente cu coarde. Situația dificilă a companiei de după Al
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
în anul 1873 de Anastasios Stathopoulos. a fost principalul rival al companiei Gibson pe piața chitarelor archtop. Modelele lor archtop profesionale, cum ar fi Emperor, Deluxe, Broadway și Triumph au rivalizat și uneori chiar surclasat cele produse de Gibson. Pe lângă chitare Epiphone produce contrabași, banjouri și alte instrumente cu coarde. Situația dificilă a companiei de după Al Doilea Război Mondial a permis preluarea de către compania Gibson. Numele companiei derivă din porecla lui Epaminondas Stathopoulos de "Epi" și cuvântul grecesc "phon" care înseamnă
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
doi ani compania era cunoscută sub numele de Casa Stathopoulos. Imediat după sfârșitul Primului Război Mondial compania a început să producă banjouri. În 1928 compania și-a schimbat numele în Epiphone Banjo Company și tot în acel an au produs primele lor chitare. Epi Stathopoulos a decedat în 1943 iar controlul companiei a fost preluat de frații săi Orphie și Frixo. În 1951, după o grevă ce a durat patru luni, sediul companiei a fost mutat din New York în Philadelphia. Compania a fost
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Compania a fost preluată în anul 1957 de principalul rival, Gibson. Instrumentele Epiphone produse între 1957 și 1969 erau realizate la fabrica Gibson de pe Parsons Street dar și de pe Elenor Street din Kalamazoo, Michigan. În ultima locație erau produse doar chitarele electrice cu corp solid. Aceste instrumente Epiphone erau practic identice cu versiunile Gibson, fabricate folosind același lemn, aceleași componente și aceeași oameni care produceau și modelele Gibson. Câteva modele Epiphone produse de Gibson din această perioadă includ Epiphone Sheraton (similar
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
să producă instrumente la fabrica Matsumoku din Japonia, producția și distribuția fiind realizată de Aria în colaborare cu Gibson. În această perioadă Epiphone a încetat producția modelelor tradiționale și a început să producă instrumente mai ieftine. O parte din aceste chitare aveau forme asemănătoare cu cele tradiționale produse de Epiphone și Gibson dar cu alte nume. Construcția acestor chitare era diferită de modelele Epiphone anterioare. În primii ani de producție în Japonia chitarele Epiphone erau de fapt modele produse anterior în
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Gibson. În această perioadă Epiphone a încetat producția modelelor tradiționale și a început să producă instrumente mai ieftine. O parte din aceste chitare aveau forme asemănătoare cu cele tradiționale produse de Epiphone și Gibson dar cu alte nume. Construcția acestor chitare era diferită de modelele Epiphone anterioare. În primii ani de producție în Japonia chitarele Epiphone erau de fapt modele produse anterior în fabrica Matsumoku dar vândute sub un alt nume. În 1975 piața din Japonia a început să vadă reintroduse
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
producă instrumente mai ieftine. O parte din aceste chitare aveau forme asemănătoare cu cele tradiționale produse de Epiphone și Gibson dar cu alte nume. Construcția acestor chitare era diferită de modelele Epiphone anterioare. În primii ani de producție în Japonia chitarele Epiphone erau de fapt modele produse anterior în fabrica Matsumoku dar vândute sub un alt nume. În 1975 piața din Japonia a început să vadă reintroduse modele mai cunoscute. Aceste chitare erau de o calitate superioară față de cele produse în
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Epiphone anterioare. În primii ani de producție în Japonia chitarele Epiphone erau de fapt modele produse anterior în fabrica Matsumoku dar vândute sub un alt nume. În 1975 piața din Japonia a început să vadă reintroduse modele mai cunoscute. Aceste chitare erau de o calitate superioară față de cele produse în primii ani de producție în Japonia și a inclus modele precum Wilshire, Emperor, Riviera și chitara bas Newport. Aceste modele erau disponibile doar pe piața japoneză. În 1976 au fost introduse
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
nume. În 1975 piața din Japonia a început să vadă reintroduse modele mai cunoscute. Aceste chitare erau de o calitate superioară față de cele produse în primii ani de producție în Japonia și a inclus modele precum Wilshire, Emperor, Riviera și chitara bas Newport. Aceste modele erau disponibile doar pe piața japoneză. În 1976 au fost introduse modele noi de calitate superioară pentru export dar care nu includeau modelele deja disponibile pe piața din Japonia. Până în anul 1980 toate modelele anterior disponibile
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
introduse modele noi de calitate superioară pentru export dar care nu includeau modelele deja disponibile pe piața din Japonia. Până în anul 1980 toate modelele anterior disponibile doar pe piața japoneză au început să fie comercializate internațional. Începând cu anii 1980 chitarele Epiphone erau produse predominant în Coreea de Sud dar și în Japonia de producători licențiați de Gibson. Unul din acești producători era Samick, care a produs instrumente sub licență pentru alte mărci dar și sub nume propriu. Marca era folosită pentru a
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Japonia de producători licențiați de Gibson. Unul din acești producători era Samick, care a produs instrumente sub licență pentru alte mărci dar și sub nume propriu. Marca era folosită pentru a lansa versiuni mai ieftine ale modelelor Gibson clasice. Aceste chitare erau produse folosind lemn diferit (de exemplu, Nyatoh în loc de mahon), erau lipite cu epoxizi în loc de adeziv pentru lemn și erau finisate cu rășini de poliester cu uscare rapidă. Aceste considerații de buget, combinat cu alte aspecte cum ar fi echipamente
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
poliester cu uscare rapidă. Aceste considerații de buget, combinat cu alte aspecte cum ar fi echipamente și doze mai ieftine, au permis producerea unor instrumente mai ieftine. În 2002 Gibson a deschis o fabrică în Qingdao, China pentru a produce chitare Epiphone. Cu câteva excepții, chitarele Epiphone sunt produse doar în fabrica din Qingdao. În anii 1990 Epiphone a lansat o serie numită Imperial Series. Acestea erau un remake al chitarelor archtop Epiphone clasice din anii 1930 și 1940. Fiecare chitară
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
considerații de buget, combinat cu alte aspecte cum ar fi echipamente și doze mai ieftine, au permis producerea unor instrumente mai ieftine. În 2002 Gibson a deschis o fabrică în Qingdao, China pentru a produce chitare Epiphone. Cu câteva excepții, chitarele Epiphone sunt produse doar în fabrica din Qingdao. În anii 1990 Epiphone a lansat o serie numită Imperial Series. Acestea erau un remake al chitarelor archtop Epiphone clasice din anii 1930 și 1940. Fiecare chitară era construită manual în atelierul
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
a deschis o fabrică în Qingdao, China pentru a produce chitare Epiphone. Cu câteva excepții, chitarele Epiphone sunt produse doar în fabrica din Qingdao. În anii 1990 Epiphone a lansat o serie numită Imperial Series. Acestea erau un remake al chitarelor archtop Epiphone clasice din anii 1930 și 1940. Fiecare chitară era construită manual în atelierul Fujigen din Japonia. Această serie a fost stopată în 1993, fiind produse doar 42 de exemplare Emperor. Câteva alte modele, cum ar fi De Luxe
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]