KorAP: Find »[drukola/base=cină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...261 >

6,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

micul dejun și pachetul pentru prânz, apoi marina o pulpă de miel cu vin și usturoi. După-amiaza făcea cârnați de casă, condimentați cu chimion dulce, și Îi atârna deasupra țevilor de Încălzire din pivniță. La ora trei Începea să pregătească cina și doar În timp ce aceasta fierbea Își Îngăduia să ia o pauză, șezând la masa din bucătărie și consultându-și cartea de vise, ca să afle semnificația viselor din noaptea precedentă. Niciodată nu erau mai puțin de trei oale fierbând Înăbușit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
aș putea să vă Întreb cu ce vă ocupați? vru să știe cel scund. ― Lucrez În navigație, spuse Zizmo. ― Frumos din partea dumneavoastră că ați trecut pe aici, interveni Lina. Dar vă rog să ne scuzați, tocmai ne pregătim să luăm cina. În seara asta trebuie să mergem la biserică. Și, desigur, Lefty trebuie să se culce până la ora nouă, ca să se odihnească. Îi place să fie proaspăt dimineața. ― Asta-i bine. Bine. Amândoi deodată, Își puseră pălăriile pe cap și plecară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
uita: noi doi așteptăm niște bebeluși. Și așa Își Începu bunicul meu viața infracțională. În următoarele opt luni lucră În afacerea de contrabandă cu alcool a lui Zizmo, pândind la ore stranii, trezindu-se În toiul nopții și mâncându-și cina În zori. Adoptă jargonul comerțului ilegal, Îmbogățindu-și Întreit vocabularul. Învăță să spună la alcool „pileală“, „drojdie“, „trotil“ și „udătură“. Iar pentru localuri folosea cuvinte ca „bodegă“, „crâșmă“, „speluncă“ și „birt“. Învăță coordonatele barurilor clandestine din tot orașul, antreprenorii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Am șlefuit lentile Într-un cabinet de optometrie. De curând reușise să-și recupereze o parte din averea din Turcia și venise În Vestul Mijlociu. ― O să-mi deschid un cabinet aici. În New York sunt deja prea mulți doctori. Rămase la cină. Starea delicată a femeilor nu le scutea de obligațiile domestice. Cu picioarele umflate, Îl serviră cu miel și pilaf, bame În sos tomat, salată grecească și budincă de orez. După aceea Desdemona puse de cafea grecească, servind-o În ceșcuțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Încerc să vă dau o idee despre sentimentele lui din acest ultim trimestru. Era Încântat că va fi tată? Aducea acasă rădăcini nutritive și fierbea ceaiuri homeopatice? Nu, nu era. Nu, n-o făcea. După ce doctorul Philobosian a venit la cină În acea seară, Jimmy Zizmo a Început să se schimbe. Poate că era din cauza a ceea ce spusese doctorul despre sarcinile sincronizate. Șansa de unu la sută. Poate că doar această informație rătăcită era cauza amărăciunii crescânde a lui Zizmo, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
strige nevasta kukla, care Însemna „păpușă“, și Începu să-i spună kyria, care Însemna „doamnă“. Reinstaură În casă segregarea sexuală, rezervând sala pentru oaspeții lui de sex masculin, și o surghiuni pe Desdemona la bucătărie. Începu să dea porunci: ― Kyria, cina mea! Sau: ― Kyria, adu băuturile! Făcând toate acestea, se comporta ca și contemporanii săi și nimeni nu observă că se schimbase ceva - În afară de Sourmelina. Dar nici măcar ea nu putea să se elibereze de tot din lanțurile satului și când Lefty

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
după logodna lui Tessie, Într-o dimineață cețoasă de marți, Milton Își puse deoparte definitiv clarinetul și se duse În Piața Cadillac, unde schimbă uniforma de Tânăr Cercetaș cu alta. ― Ei, am reușit, Își anunță familia În acea seară, la cină. M-am Înrolat. ― În armată! spuse Desdemona, Îngrozită. ― De ce-ai făcut asta? spuse Zoë. Războiul aproape s-a terminat. Hitler nu mai are nici o șansă. ― Nu știu de Hitler. Eu am treabă cu Hirohito. M-am Înrolat În marină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de afacere“. După dezastrul de pe strada Pingree, el jurase să nu mai facă Încă o dată aceeași greșeală. Cum scapi de legea imobiliară a locului, a locului, a locului? Simplu: ești pretutindeni În același timp. ― Standuri pentru crenvurști, anunță Milton la cină Într-o seară. Începem cu trei sau patru și facem mai multe pe parcurs. Cu banii rămași din asigurare, Milton Închirie spații În trei centre comerciale din zona metropolitană a Detroitului. Pe o foaie de hârtie galbenă concepu Înfățișarea standurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
o dansatoare de cabaret din Vegas ieșită la pensie și, pentru că o urmăream cu toții atât de atent cu coada ochiului, toate acțiunile ei făceau prea multă gălăgie, fumul de la țigările ei intra peste tot, ea bea prea mult vin la cină. Am Început să ne cunoaștem vecinii. Mai Întâi soții Pickett: Nelson, care fusese Înaintaș În echipa Georgia Tech, iar acum lucra la compania farmaceutică Parke-Davis, și soția lui, Bonnie, care citea mereu povestirile miraculoase din Guideposts. De cealaltă parte a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
diferit de al nostru (Tucidide), așa că ne simțeam incluși. ― Uite una bună, spuse Milton, ținând În mână un Milton. Singurul lucru care l-a dezamăgit era că seria nu conținea nici o carte de Ayn Rand. Totuși, În acea seară, după cină, Milton a Început să-i citească lui Tessie cu voce tare. Au luat-o cronologic, Începând cu volumul Întâi și croindu-și drum spre volumul o sută cincisprezece. În timp ce-mi făceam temele În bucătărie, auzeam vocea sonoră a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
șoricească, ochii i-erau căprui, iar dinții, din pricina unei copilării trăite În sărăcie, neîngrijiți. Era un copil abandonat, orfan, pipernicit și de zece ori mai puternică decât fratele meu. ― Tu ce studiezi la colegiu, Meg? o Întrebă tatăl meu la cină. ― Politehnică. ― Ce interesant! ― Mă Îndoiesc că v-ar plăcea orientarea mea. Sunt marxistă. ― Aha, chiar așa? ― Aveți un lanț de restaurante, nu? ― Așa e. Hercules Hot Dogs. N-ai mâncat niciodată? Trebuie să te ducem la unul din standurile noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
prea mult. Din fericire, mi-a refuzat propunerea și a fugit cu altcineva. Cine a mai fost de atunci? Câteva, ici-colo, niciodată legături de durată. Și așa, fără permanență, am căzut În rutina seducerilor incomplete. Pălăvrăgeala, la care sunt bun. Cinele și băutura. Încleștările din prag. Dar apoi o șterg. ― Mâine dimineață am Întâlnire cu ambasadorul, spun. Și mă cred. Cred că ambasadorul vrea să fie informat despre omagiul pentru Aaron Copland, care se ține În curând. Devine din ce În ce mai greu. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
plus, pentru mine oricum nu avea importanță. Bărbații Înjurară și arătară cu degetul la televizor și bătură cu pumnii În radio, până când mătușa Zo le scoase din priză. Din păcate, nu putea să scoată din priză și bărbații. Cât ținu cina, bărbații urlară unii la alții. Cuțite și furculițe fluturau În aer. Cearta despre Cipru a durat săptămâni În șir și a pus capăt, o dată pentru totdeauna, acelor mese de duminică. Dar pentru mine invazia avea o singură semnificație. De Îndată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
se sparge ca sticla. Adâncimile se cască și te absorb. Așa mă simțeam eu pe uscat, privind Obiectul cum trece pe lângă mine, pe schiuri. Aceeași senzație de prăbușire fără speranță, aceeași fizică a emoțiilor. Când m-am Întors, la vremea cinei, Obiectul Încă nu venise. Mama ei era supărată, socotind că era nepoliticos din partea Obiectului să mă lase singură. Jerome era și el plecat cu prietenii. Așa că am luat cina cu părinții Obiectului. În acea seară am fost prea tristă ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
speranță, aceeași fizică a emoțiilor. Când m-am Întors, la vremea cinei, Obiectul Încă nu venise. Mama ei era supărată, socotind că era nepoliticos din partea Obiectului să mă lase singură. Jerome era și el plecat cu prietenii. Așa că am luat cina cu părinții Obiectului. În acea seară am fost prea tristă ca să-i farmec pe adulți. Am mâncat În liniște și după aceea m-am așezat În sufragerie și m-am apucat să citesc o carte, chipurile. Ceasul ticăia. Noaptea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Într-adevăr, pieptul Îmi era perfect plat. Dar mai erau și alte scândurele la mine În școală. Iar Tessie insista că la acest capitol semănam cu ea. Mușchi. Nu cine știe ce. Nici șolduri, nici talie. O fată ca un platou de cină. Specialitatea low-Cal. De ce să mă fi gândit că eram altceva decât o fată? Pentru că mă atrăgea o fată? Asta se Întâmpla tot timpul. Se Întâmpla mai mult ca niciodată În 1974. Devenea o preocupare la scară națională. Intuiția extaziată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pentru afaceri. ― N-are sens să fac anticameră pe-aici prin hotel, ne spuse el. ― Vrei să scapi din cocina asta, i-am zis eu. ― O să mă revanșez față de voi. Ce-ar fi să mergi cu mama ta la o cină elegantă În seara asta? Unde vreți voi. Economisim ceva bani stând În camera de-aici, așa că puteți să vă faceți de cap. De ce n-o duci pe Callie la Delmonico’s, Tess? ― Ce-i aia Delmonico’s? am Întrebat eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
când chirurgia de feminizare era Încă la Începuturi. În seara aceea, când m-am Întors cu mama la hotel, Milton ne aștepta cu o surpriză. Luase bilete la un musical pe Broadway. M-am prefăcut Încântată, dar mai târziu, după cină, m-am strecurat În patul părinților mei, susținând că eram prea obosită ca să merg. ― Prea obosită? Întrebă Milton. Cum adică ești prea obosită? ― Nu-i nimic, scumpo, spuse Tessie. Nu trebuie neapărat să vii. ― Se pare că e un spectacol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
din pomul de Crăciun de la Casa Albă nu vor fi aprinse și s-a inventat Încuietoarea de la rezervorul de benzină. În acele zile penuria atârna greu În conștiința tuturor. Economia era În recesiune. Pe tot cuprinsul națiunii familiile Își luau cina pe Întuneric, așa cum făceam noi pe Seminole, cu un singur bec. Tatăl meu Însă privea cu scepticism politica de austeritate. Milton evoluase mult din zilele când număra kilowații. Așa că În noaptea În care a plecat să mă răscumpere, a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

de plăcere când mânca ceva dulce. Nici acel piure alb, care începuse să-mi placă și mie, nu-l mai încânta. Își aducea aminte de senzația plăcerii doar atunci când simțea timpul cum se scurge. Trebuie să mergem! Nu-mi terminasem cina, dar și așa nu mai mâncam cu poftă. Ne grăbim? Nu chiar. Ieșind din cantină, a salutat pe François, care tocmai intra. Era urmat de Marcela Plumbariu și de prietena sa niponă. Se uită lung la mine și un zâmbet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885

dar bătrâna doamnă începe să râdă încetișor. Îndrăznește atunci temător: — Din experiența mea, aș spune că sănătatea întregului organism constă într-o alimentație variată. Face o plecăciune în direcția ei. — Cel mai bine e ca vara să te ridici de la cină cât mai e încă lumină pe cer, iar iarna, cel târziu în timpul primei ore a nopții, ca să apuci să faci puțină mișcare înainte de culcare. O plimbare, de exemplu... — Sau o tăvăleală bună prin așternuturi, chicotește Augustus. — Cu cine? îl repede

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
urlat. — Da’ stai odată liniștită! se răstește Augustus. Ce, vrei să-ți tai o ureche? Două vestale profesoare se oferă să o țină. Printre gemete și sughițuri, pontiful își isprăvește treaba. Bătrâna e cu mintea aiurea. Surâde amintirilor. Templul Lu cinei! Câtă emoție îi trezește în suflet! A fost construit în anul când Roma n-a avut magistrați. Prostuța asta mică nu știe încă, dar o să-i povestească. Asinia se leagănă din ce în ce mai apăsat. A ajuns s-o zgâlțâie și pe ea

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
de o pauză, să n-o mai vadă un timp, să se poată ocupa și de celelalte treburi, că are destule. Rostește cu o voce de gheață: — Pentru că nu a respectat porunca primită, va sta singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
să-i aducem Zeiței drept jertfă mâncăruri pe talgere curate. O lasă să admire în voie mesele din bronz bogat ornamentate cu plăci de aur, argint și fildeș. Domitia întreabă curioasă: — Pregătesc masa ca Vesta să vină și ea la cină? — Bravo, drăguță! o laudă. Îl ia pe rex drept martor: — Vezi ce elevă deșteaptă vei avea de acum încolo? Regele zâmbește la rândul său. Micuța se îmbujorează de plăcere și rostește fără să se mai fâs tâcească: — Și acasă le

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
pe care le-o dă sclavilor, căci Vip saniei nici că-i pasă. I a strunit bine. Și-au dat seama că n-a mâncat nimic de prânz și că n-o să mai apuce să bage nimic în gură până la cină, așa că au pregătit o gustare copioasă. De pe patul opus, Scribonius își plimbă ochii cu nesaț peste bunătățuri. Îl tentează mai întâi salata de legume fine, aromată cu ierburi, pregătită după fantezia gastronomică a bucătarului. Poftește apoi la scaieți de Cartagina

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]