3,154 matches
-
dar ceilalți nu-l credeau, pentru că prea n-avea de unde. Pe urmă, mai deștept se afla Petre al tâmplarului, care făcuse trei clase primare și știa și Crezul. Ăsta se pricepea să arunce sticloanțele și să facă praștii. Avea un ciorap plin de bile vopsite. Îl purta legat la brâu de curea. Mai era și Ene, știrbul, cu o soră șleampătă și frații lui, toți copiii lui Spiridon. Apoi ofticioasele de fete ale lui Chirică, de le bătea vântul. Naie al
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și cum arată? - Taci, să n-audă cineva, că moartea-i pe voi! Pe fetele lui Chirică le treceau nădușelile. Își potriveau părul spălăcit, căzut pe ochi, și se uitau în toate părțile. - Spune, nene Oprică, se îndesa Petre, strângând ciorapul cu bile la piept. - Vă spun, da ce-mi dați? - Io ți-adun chiștoace! - Io fur bani de la mama... - Io ți-aduc țuică... - Bine, se învoia ăl mare. Întâi u jura pe toți: - Să moară mă-ta, Petre, că nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le-ar fi dat foc. Deasupra atârna luna, buboasă ca o curviștină, fleașcă era, moale, și de-o atingeai sărea puroi din ea. Nu mai lumina. Ruginise și arăta ca o tinichea. Împrejuru meu, numai îngeri. Niște copile cârne, cu ciorapii sumeși, cu luminări în mână. Se uitau la mine și-mi ziceau: "Bine c-ai nimerit, Oacă, să ți-l arătăm pe Dumnezeu, haide-n-coace!" Atârnau joarțele de pe ele și-n picioare aveau botoșei rupți care nu s-auzeau. Am mers
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înveleau în țoale, punîndu-i să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile pline de petice și pernele dolofane. După asta, femeile goleau căldările și se primeneau. Aveau fuste albe și ciorapi de bumbac cum e rugina. Se legau cu panglici roșii luate de la încuietorile șifonierelor și își ungeau părul cu gaz. Erau frumoase nevestele lucrătorilor sâmbătă seara, cu ochii înroșiți puțin de săpun și mâinile curate ca albușul de ou. Copiii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și mărgele la gât. Voiau să placă bărbaților. Salahorii strigau după ele din ușa prăvăliei, cu țoiurile în mînă: - Un' te duci, fă? - Mă urîto, dă-te alături, hai de cinstește-un rachiu cu noi! - Firo, vezi că-ți cad ciorapii... 320 Ele nu întorceau capul. Glonț mergeau, chemate de viorile lăutarilor. În mahala răsunau gramofoane, și pma târziu se simțea bucuria sfârșitului de săptămână, a sâmbetei... Numai Stere cu a lui nu se odihneau până luni de dimineață. Să cari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcut ce i-a făcut și cu Marcu, că a terminat Stere cu ibovnica. Trecuseră luni de când n-o mai văzuse pe Voica. La capătul Griviței oprise convoiul de căruțe și intrase la negustori să târguiască. Cumpărase rochii, pantofi și ciorapi. Pe drum strigase la căruțași, îi înjurase că abia mergeau. Au trecut Piteștiul. Începeau pădurile. Dealurile, toate, roșcate. Se vedeau livezile și viile. Pe drumurile pline de praf coborau care. Vântul scutura floarea-soarelui uscată și frunzele de tutun. Cum îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
clubul Își atinge apogeul, iar Nash (supranumit „Frumosul”) și Charles Ford sunt cei mai cunoscuți și demni reprezentanți ai săi. Dacă e să dăm crezare descrierilor din epocă, așa cum apăreau Îmbrăcați, În pantaloni albi de mătase, mulați pe picior, cu ciorapi fini, tot de culoare albă, Încălțați cu pantofi de bal care tăiau respirația (tocuri roșii, à la française, catarame bătute cu diamante adevărate), fardați, cu niște peruci aiuritor de Înalte și sofisticate, bine date cu pudră, În vârful cărora tronau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care gâtul dispare, amenințând să ascundă până și nasul, o vestă galben deschis, cu 28 de nasturi sidefați; părul pudrat, prelins pe umeri, de-o parte și de alta, În pieptănătura «urechi de câine»; pantaloni ce coboară până spre pulpă; ciorapi pe picior, subțiri ca foița; albituri fine, de batist, a căror strălucire sporește printr-un ac de aur, cu o stea sau un fluture În vârf. Acesta era costumul eroilor bon ton-ului renăscut”1. Așadar, un gust exacerbat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de a gândi frumosul. Cu binecuvântarea oxfordiană, Wilde Începe să cucerească saloanele Londrei și ale Parisului datorită unui fel de a fi care Îl apropie de tradiția dandy. Nu doar celebra-i cravată, garoafa verde (artificială) de la butonieră, vestele țipătoare, ciorapii colorați, nici freza stil Nero, care pune capăt modei părului lung, nu doar frazele care, prin absurdul lor, amuțesc de uimire asistența, nu doar gesturile aberante și nici măcar succesul de public al unei comedii de serie din 1882, unde Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vrut să aflăm În amănunt ce sunt „meșii”, spre a vedea ce poartă pe dedesubtul giubelelor boiernașii. Surpriză! „Meșii”, descoperim În DEX, sunt „un fel de Încălțăminte fără toc, confecționată din piele subțire și purtată În trecut de bărbați peste ciorapi”. Românii spilcuiți tc "Românii spilcuiți " În tablourile de epocă refăcute la mare distanță În timp, uneori după 50 de ani, scriindu-i la Mircești lui Alecsandri, Ghica Își rememorează de fapt propria tinerețe. Se află În străinătate, studiază, se Întâlnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
francezi, În al căror spirit crește. Se lansează eclatant În viața mondenă a Londrei, dar și la Paris, unde e văzut din ce În ce mai des. Își dobândește notorietatea nu numai datorită Înfățișării sale excentrice (cravata verde, vestele de catifea, pantalonii prea scurți, ciorapii colorați, crinul ofilit ținut ostentativ În mână), nu doar cu stilul provocator de a face conversație, ci și prin operă. Poemele, nuvelele, romanul Portretul lui Dorian Gray, piesele de teatru, eseurile Îi aduc un succes copleșitor În Întreaga Europă, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
modul inconfundabil de a purta și a se purta În acele veșminte. Atunci când Îi descrie minuțios toaletele (de dimineață: mantou bleu, vestă de piele gălbuie, ghete și pantaloni din antilopă; de seară: mantou bleu, pantaloni negri, cu nasturi la gleznă, ciorapi de mătase și joben), căpitanul Jesse, admiratorul frenetic al lui Brummell, știe ce vrea să sublinieze: unicitatea veșmintelor marelui dandy. S-au scris pagini Întregi despre protocolul (aproape ecleziastic) al Îmbrăcatului, despre toaletă și arta corpului mascat. Un ritual lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de-o eleganță și de-o albeață feminine, se Înălța liber din gulerul răsfrânt al cămășii prinse cu o cravată Îngustă de mătase indiană În pătrățele. Purta un palton din stofă neagră, lucioasă și strălucitoare, un palton de culoarea alunei, ciorapi albi și pantofi lăcuiți, totul foarte curat și corect, cu o notă voită de simplitate englezească, ascunzând parcă intenția de a se despărți de stilul artiștilor, caracterizat prin pălării din fetru moale, vestă de catifea, bluze roșii și foarte largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fete, una dintre ele sprijinindu-se de zid, plângând și strângându-și geanta la piept, cealaltă încercând s-o consoleze. Amândouă purtau uniforme, fuste gri plisate și cămăși albe, pe care le personalizaseră asortându-le cu pantofi negri cu toc, ciorapi simpli negri și, pe deasupra, geci din acelea umflate. Rezultatul era de-a dreptul impresionant. Dacă Anna Sui1 sau Marc Jacobs 2 le-ar fi văzut, primăvara următoare ar fi invadat podiumurile prezentărilor de modă din New York. Fata care încerca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmbrățișându-și fiul.): Și să nu faci vreo prostie. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Ah, ce nenorocire! (Plângând pe umărul băiatului.) Ce nenorocire! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Să nu-ți fure cineva ceva. Ai grijă! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Vezi de ciorapii ăia groși. Să nu-i faci harcea-parcea. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Vezi să nu te bată careva. RECRUTUL: Da, mamă. MAMA (Un nou acces de plâns.): Și să nu ne uiți. Vezi bine că soră-ta nu m-ascultă. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trebui să le permitem tuturor, nu-i așa, să... AL DOILEA BĂRBAT: Ah! Mi s-au răcit picioarele! BRUNO: Ia te uită! Altul! GRUBI: Asta e bătaie de joc. AL DOILEA BĂRBAT (Către BRUNO.): Nu aveți cumva o pereche de ciorapi? BRUNO: Nu am. AL DOILEA BĂRBAT: Cine vorbea de ciorapi aici? GRUBI (Scârbit.): S-au, dus. PRIMUL BĂRBAT (Către MAMA.): Doamnă, nu are nici un rost să vă lăsați cuprinsă de durere. Așa e viața. MAMA: Vai, domnule, ce gentil sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
DOILEA BĂRBAT: Ah! Mi s-au răcit picioarele! BRUNO: Ia te uită! Altul! GRUBI: Asta e bătaie de joc. AL DOILEA BĂRBAT (Către BRUNO.): Nu aveți cumva o pereche de ciorapi? BRUNO: Nu am. AL DOILEA BĂRBAT: Cine vorbea de ciorapi aici? GRUBI (Scârbit.): S-au, dus. PRIMUL BĂRBAT (Către MAMA.): Doamnă, nu are nici un rost să vă lăsați cuprinsă de durere. Așa e viața. MAMA: Vai, domnule, ce gentil sunteți. AL DOILEA BĂRBAT: Doamnă, ce ne este scris... BRUNO: Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Hi-hi... INAMICUL (Care începe să nu mai audă.): Zice că să nu se întâmple ceva cu caii... PARASCHIV (Pipăind masa.): Nu mai văd colțurile de la masă... INAMICUL (lângă PARASCHIV.): Zice că vom fi frumoși, vom fi curați, că vom avea ciorapi curați... Vom umbla cu ciorapii curați peste tot și le vom spune adevărul... MACABEUS (Pentru sine, extaziat în fața lămpii de gătit.): O văd... Te văd... Te văd foarte bine... Ești roșie... INAMICUL (Alergând la MACABEUS.): Zice să ne grăbim... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu mai audă.): Zice că să nu se întâmple ceva cu caii... PARASCHIV (Pipăind masa.): Nu mai văd colțurile de la masă... INAMICUL (lângă PARASCHIV.): Zice că vom fi frumoși, vom fi curați, că vom avea ciorapi curați... Vom umbla cu ciorapii curați peste tot și le vom spune adevărul... MACABEUS (Pentru sine, extaziat în fața lămpii de gătit.): O văd... Te văd... Te văd foarte bine... Ești roșie... INAMICUL (Alergând la MACABEUS.): Zice să ne grăbim... Să mergem chiar acum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
copil al ei, s-a Întâmplat să fie țintuită la pat de o afecțiune ușoară și ne făcuse pe fratele meu și pe mine (având pe atunci cinci și respectiv șase ani) să promitem că n-o să ne uităm În ciorapii de Crăciun pe care-i vom găsi atârnați la căpătâiul paturilor În dimineața următoare, să-i aducem În dormitor și să scotocim acolo În ei, ca să asiste și ea la bucuria noastră. După ce m-am trezit, m-am consultat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
paturilor În dimineața următoare, să-i aducem În dormitor și să scotocim acolo În ei, ca să asiste și ea la bucuria noastră. După ce m-am trezit, m-am consultat repede cu fratele meu, după care, am Început să pipăim nerăbdători ciorapii Îndesați cu mici daruri și foșnind foarte plăcut; le-am scos pe rând, cu precauție, am desfăcut panglicile, am tras puțin hârtiile de Împachetat, examinând totul În lumina firavă care se strecura printr-o crăpătură a jaluzelelor, apoi le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
hârtiile de Împachetat, examinând totul În lumina firavă care se strecura printr-o crăpătură a jaluzelelor, apoi le-am Împachetat din nou și le-am Înghesuit Înapoi, la locul lor. Îmi amintesc apoi cum ședeam pe patul mamei, cu voluminoșii ciorapi În mâini, străduindu-ne să jucăm spectacolul la care ea dorise să asiste; dar Încurcasem În așa hal hârtiile de Împachetat și am mimat atât de prost surpriza și entuziasmul (parcă-l văd pe fratele meu dându-și ochii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
plătită cu acel inel). Îmi citea povești cu cavaleri ale căror răni miraculos de aseptice erau spălate În grote de niște domnișoare. Din vârful unei stânci bătute de vânturi, o fecioară medievală cu pletele În vânt și un tânăr În ciorapi lungi Își aținteau privirile spre rotundele Insule ale Preafericiților. În Neînțelegere, soarta lui Hamphrey Îmi provoca un nod În gât mai special decât orice carte de Dickens sau Daudet (mari creatori de noduri În gât), În timp ce o povestire rușinos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
domnului Burness de a ajunge la noi acasă. Valetul venea imediat să tragă voluminoasele transperente albastre și draperiile Înflorate de la ferestre. Ticăitul pendulei bunicului din camera pentru Învățătură căpăta treptat o intonație plicticoasă, sâcâitoare. Chiloții mă strângeau la vintre și ciorapii negri cu nervuri Îi simțeam aspri pe pielea delicată a picioarelor Îndoite, senzații care se combinau cu o umilă necesitate, a cărei satisfacere o tot amânam. Trecea aproape o oră și nici urmă de Mr. Burness. Fratele meu se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În frunze moarte, lângă care stăteam. În amintirea mea, imaginea frunzelor se Împletește cu imaginea pantofilor și a mănușilor ei și Îmi amintesc că mai era un detaliu din Îmbrăcămintea ei (poate o panglică de la bereta scoțiană sau modelul de pe ciorapii ei lungi), care Îmi evoca spirala curcubeului pe o bilă de sticlă. Parcă mai țin În mână acel mănunchi de raze luminoase, fără să știu exact unde să-l plasez, În timp ce ea aleargă tot mai repede În jurul meu cu cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]