3,254 matches
-
nu va mai avea cine să facă asta pentru mine, nimeni care să-mi calce rufele cu atâta atenție. —Ce ai acolo deasupra ochiului, draga mea? Nimic. Se apropie și-mi ridică bretonul ca să vadă mai bine eczema, iar eu clipesc ca să mi se ducă lacrimile. —Știu eu ce Înseamnă „nimic“ la tine, Katharine Reddy, râde ea. Ți-a dat doctorul o cremă să te dai? — Da. Ți-a mai ieșit și-n altă parte? — Nu. (Da, o centură de usturime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu atât mai mult mă enervau opiniile mamei. Când i-am declarat „o să am o carieră și, dacă o să mă mărit vreodată, va fi din dragoste. Și tu te-ai măritat cu tata din dragoste“, mi-a replicat fără să clipească, „Într-adevăr. Tu să nu faci prostia asta“. Drept să vă spun, mama a încercat să rămână fidelă principiilor ei și să nu se căsătorească din dragoste. Înainte de a deveni mamă de profesie, a fost o Vânătoare de Indicatoare Maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mi se întâmplă când ascult faimosul pas de deux din Lacul lebedelor al lui Ceaikovski. Unele lucruri sunt atât de romantice încât ai impresia că nu o să mai pui nimic în gură vreodată. E de-ajuns ca Humphrey Bogart să clipească în fața lui Ingrid Bergman în Casablanca și, dacă nu-s atentă, efectiv, sunt în pericol să mor de inaniție. Când Julie s-a întors la masă, i l-am arătat, discret, bine’nțeles, pe superbul PS. —Hmm. Arată drăgălaș, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ca să adauge un plus de exotism trandafirilor exotici), când puteam să mă bucur mai întâi de petrecerea fastuoasă și pe urmă să stric totul? Am ieșit să rezolv niște comisioane și, când m-am întors peste câteva ore, robotul telefonic clipea în neștire. Știam eu că toate prietenele or să sune să întrebe cu ce să se îmbrace mâine seară. Mi-am ascultat mesajele: „Sunt directorul Centrului de Conferințe de la Castelul Swyre. Ne pare nespus de rău că ați contramandat. Avansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
John’s Pizza de pe Bleecker Street. Dintr-odată mi-am amintit de e-mail. Mai aveam timp să-l opresc. Mai erau treizeci de minute până să se expedieze. —Charlie, dă-mi computerul, repede, i-am spus. Icon-ul ÎN AȘTEPTARE clipea intermitent. Am apăsat pe el și am anulat, ușurată, comanda TRIMITE. Am observat că și mesageria clipea: aveam un nou mesaj. M-am uitat repede, din curiozitate. Era de la mama: Sper din toată inima că n-ai făcut nimic nesăbuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-l opresc. Mai erau treizeci de minute până să se expedieze. —Charlie, dă-mi computerul, repede, i-am spus. Icon-ul ÎN AȘTEPTARE clipea intermitent. Am apăsat pe el și am anulat, ușurată, comanda TRIMITE. Am observat că și mesageria clipea: aveam un nou mesaj. M-am uitat repede, din curiozitate. Era de la mama: Sper din toată inima că n-ai făcut nimic nesăbuit, iubito. Presupun că e-mail-ul a fost o glumă. Nu-mi plac șuvițele la modă în New York și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Aveam mai multe e-mail-uri primite în in-box, dar le-am lăsat pe mai târziu - nu puteam să trec printr-o asemenea umilință în momentul ăsta. —Vai, Charlie, e un dezastru total. Îmi comanzi un Bellini? l-am rugat. — Nu. Am clipit nedumerită. Exact alcoolul îți mai lipsește acum. Te-ar face să te simți și mai rău. —Mai rău de-atâta nu se poate simți nimeni pe lumea asta, nici măcar eu. Ce părere ți-ai făcut despre biletul de adio? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fi el. Nu. Am auzit un foșnet, apoi se aprinse lumina și un cap se iți pe ușă. Iâh! Am bănuit bine, el era. Mai rău de-atât nici că se putea. —Plângi? mă întrebă. Era ciufulit de somn și clipea din cauza luminii. Părea adormit, dar amuzat, și purta un halat alb, flaușat și papuci pufoși de hotel. De fapt, arăta de-a dreptul adorabil, însă adevărul e că toată lumea arată adorabil într-un halat de hotel. Chiar dacă eram puțin stânjenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
putea fi vreodată. (Vorbea fără nici o emoție În glas.) Dar nu În felul la care te gîndești. — Nu v-ați certat? — Ce, doamne-iartă-mă, vrei să spui? Își scoase pălăria, de parcă se pregătea de o confruntare, și mă privi fără să clipească.) Dumnezeule mare, n-am dat eu foc la casă. Asta sugerezi? — Sigur că nu. Știu că n-ați făcut asta - am Încercat eu s-o Împac, schimbînd tactica Înainte să-l cheme pe Sonny Gardner În ajutor. Dar doctorul Sanger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
arabii bogați care navigau de-a lungul coastei dinspre Marbella. Crawford rămase să aștepte În mașină, În timp ce șoferul intră În restaurant și ieși după cîteva clipe cu două blonde Îmbrăcate cu bluze țipătoare, micro-fuste și pantofi albi cu toc cui. Clipiră amîndouă cabotin cînd ieșiră la aer, de parcă lumina soarelui era un fenomen pe care nu-l mai Întîlniseră pînă atunci. Cu poșetele lor de lac care săreau În ochi de la o poștă și cu zorzoanele acelea țipătoare, amestecătură fără noimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
uriaș. SÎnt la vreo zece mii de englezi acolo. — Mare surpriză o să le facă. Deci pleacă mai departe, le duce cordon bleu și lecții de tango Îngrămădiților locuitori ai pueblelor. O să-și recruteze alt hoinar nevricos ca tine și, cît ai clipi din Polaroid, bietul om o să vadă lumina. (Se Întoarse și mă privi În ochi.) Vii mîine la procesul lui Frank? — Sigur că da. De-aia am venit aici. — Ești sigur? mă Întrebă ea, părînd sceptică. Are nevoie de tine. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
povestea mea. Mama dă din cap, aprobator. Stă dreaptă pe pat, lângă mine, și nu pot să n-o invidiez. E frumos coafată, părul ne gru și des este ordonat șuviță cu șuviță. Are tenul strălucitor, și ochii albaștri îi clipesc puțin cam des, osteniți. îmi încuviințează surâzătoare spusele, dorind să mă convingă că-mi acordă atenție, dar simt că este cu mintea departe, încă la petrecerea de sâmbătă, probabil. Aseară..., oftez eu, ducându-mi mâna la frunte, spre adu cere
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
duși de la spate, care la Gherla, care la Canal, care pe lumea cealalată. Alții, câți mai sunt, lasă tot și se prăpăstuiesc din Goldana. Cum fac eu, acuma!.. Petrea Păun tresări, văzând, prin ceața tot mai subțire, cum începe să clipească pe cer Aldebaran, Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
marfă ceva mai isteață! Cu slană și mazăre ne-ndoparăm și azi, De la burlanul pe roți al companiei, camarazi. 3 După atâta merinde aleasă, Îngerași ne trezirăm în Rai, nu acasă. Sfântul Petru, cazon, ne primește, Cu ochiul ne face, clipind șmecherește: -Aici, când e praznic, nu-i șagă, Soldatul își împle gamela întreagă! Ce-or fi având la burlanul pe roți al companiei, azi? Ce să aibă? Mazăre cu slană, măi camarazi! 4 Astăzi roșu, sănătos, mâine mort (cu sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prea mare succes să ascundă paloarea unui obraz de ftizică. Pe fruntea teșită, se rotunjesc câțiva cârlionți anemici, firav gest de cochetărie al unei femei ce se dorește frumoasă chiar și în decăderea ei. Frumușelule, nu vrei să te relaxezi? Clipește lung, cu subînțeles. Pentru tine o fac gratis, ca datorie patriotică. Trece pe lângă ea grăbit, spunându-i cu nu este interesat și încearcă să ignore mirosul puternic al parfumului îndoielnic amestecat cu damful de transpirație dospită și dinți nespălați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la urechile lui. Face câțiva pași, către sursa zgomotului, pipăind peretele cu degetele mâinii drepte până ce acestea se opresc în balamalele groase ale unei uși. Apasă clanța și lumina puternică a soarelui intrat pe fereastra mare aproape că îl orbește. Clipește de câteva ori să vadă mai bine, apoi privirea se oprește asupra unei fetițe de vreo nouă-zece ani, cu par scurt și breton. Îmbrăcată într-o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
soldaților în prima linie. Mda...din păcate nu putem fi așa norocoși tot timpul. Încercați cu tact și diplomație să rezolvați astfel de incidente. Eventual motivați că dotarea noastră hipo este necesară pentru diferiți comisari sau grade înalte din N.K.V.D. Clipește scurt și se încruntă. De regulă, la astfel de cuvinte, sovieticii se potolesc imediat. Da, comandantul lor are dreptate și aflase acest lucru printr-o îngrozitoare experiență personală. În urmă cu aproape o lună de zile, fetița lui de nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vacarmul luptei. Un braț înarmat cu un pumnal se ridică deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala pereților și se oprește în trupul atacatorului. Darie se aruncă pe o parte. Chircit la podea, clipește speriat și confuz. Vede trupul neamțului căzut lângă el. Pumnul strânge în continuare mânerul cuțitului. Alb la față ca varul, mulțumește din priviri lui Caftoi. Marius își pregătește grenada în fața unei uși închise. O lovitură violentă cu talpa piciorului drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cazon. La vederea chipului cuprins de o paloare înspăimântătoare a bolnavei, Marius simte cum i se oprește inima, apoi începe să-i bată repede și tare. Murmură stins, cu gura brusc uscată ca iasca. Smaranda... Aproape că nu dorește să clipească, disperat ca nu cumva momentul infinitezimal de scurt să nu-i răpească bucuria momentului îndelung așteptat când o dorea sub palmele lui, să știe că ea și dragostea ei este acolo, lângă el. Glasul locotenentului, abia auzit chiar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
însângerată, respirația se strecoară greu, convulsionat. Stai liniștit, sunt aici. Mâna însângerată a lui Carol prinde palma locotenentului. O strânge înspăimântat. Țineți-mă de mână, domn locotenent. Strângeți tare. Mi-e așa de frică...șoptește el cu buze livide, muribunde. Clipește greoi din pleoape, cu privirea ațintită spre tavan, plecat deja către o altă lume. Fața eliberată de durere, se destinde. Zâmbește frumos și candid, ca un mugur de floare deschis în fața primei raze a soarelui. Mamă...Măicuță... Încearcă să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grea ca un clopot de metal se lasă peste el. I se împăienjenește privirea, mâinile îi cad neputincioase pe lângă corp și se prăbușește într-un leșin adânc. XII Când se trezește, este întins pe ceva tare și rece. Deschide ochii, clipește de câteva ori, apoi se ridică în capul oaselor și privește în jur. Artileria continuă să bată cu ritm de metronom clădirea, care nu mai este altceva decât o adunătură de ruine. Arde pretutindeni. Peste tot se văd doar ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mâna care arată către un trup întins la pământ, învelit într-o foaie de cort. Revine cu privirea la cel din fața lui. Cum te numești? Sergent Cristian Lazăr. Și dumneata? Fascicolul de lumină se mută pe fața lui Novăceanu. Acesta clipește de câteva ori și începe să murmure încetișor, cu un zâmbet gol pe fața palidă: Putem să punem gloanțelor fundițe roșii? Ce este cu el, sergent? Nervii. Oboseală de război. A, da...răspunde indiferent căpitanul neamț. Leutnant Janke! Herr Hauptmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
niciodată că este nevoie de așa ceva. Tovarășul căpitan avea un mod mai personal să-și desfășoare activitatea. De aceea a și fost chemat în Rusia la cursuri de perfecționare. În timp ce privește chipul celui din fața lui, ochii locotenentului major nici măcar nu clipesc atunci când rostește aceste cuvinte. "Mda, cursuri de perfecționare, râde amuzat în sinea lui. La Lubianka,167 cu profesori excelenți. Nici o milă pentru sionistul ăla care uneltea împotriva marii U.R.S.S." Domnule locotenent major, eu am depus un jurământ către Țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
receptacoli ai gândurilor ascunse și ai dorințelor noastre intime. Glolele, de pildă, apar ca niște șoricei ai Nevăzutului ce află absolut totul despre Zogru și despre noi: "Erau niște globuri cenușii, de mărimea unui măr mare (sic!), din miezul cărora clipea un ochi strălucitor, ca flacăra unui chibrit. Mai întâi i s-a părut că vin spre el o pereche, apoi o turmă de șobolani. Mișcările bilelor care se târau pe pământul pivniței, ca și sunetele ascuțite, ca niște chițcăieli îndepărtate
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
bancă de caimele. Mergeți dar înainte pe această cale și cădeți în prăpastia ce vă așteaptă, nulități pe cari poporul românesc, pentru rușinea lui, v-a suferit atât de mult la cârmă. Votați cu amândouă mînile, după obicei, oricând va clipi din ochi bătrânul fanariot care vă hrănește și fără de care ați fi rămas în întunerecul cafenelelor și al tavernelor de jocuri oprite. Adunați-vă în capiștea minciunii, ascultați pe preotul minciunii, nesfințiți cu suflarea voastră necurată acea culme pe care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]