7,569 matches
-
cristal. Fantasme diafane în preajma mea se țes Și mă cuprind, în taină, în zborul sideral. Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinară Și-am adormit la sânul înmiresmat al verii, Inundată de-o lumină purpurie crepusculară Și de-al clopotelor cântec din noaptea învierii. Cunosc eu sfânt tîrâm-EDENUL meu din vis Pe unde-alerg în noapte și-n ZORI m-adăp din nou Din cupele-mbujorate ale florii suave de cais Și din șoaptele izvoarelor ce se-nalță ca un ecou. Veniți
TĂRÂM DE VIS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375640_a_376969]
-
GOTIC Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului cad pietrele ca niște păsări negre din ruine de pe culoare neumblate răzbat glasuri curg lacrimi din cupole umede și mezanine iar vântul bate printre clopote și ceasuri. * se stinge glasul vremii suav ca un arpegiu vampirii mor și ei din varii cauze și pricini oricât am încerca să renunțăm la Evul Mediu sfârșim prin a ne-ntoarce la origini. * fantomele din noi se-ntorc mereu
ÎN STIL GOTIC de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375641_a_376970]
-
în sufletul demult chinuit flori pe cărare,lumânări spre multe destine dintr-o genune ,dintr-un colb ascuns încolțit arhangheli de ceară vânează albine! Valul mării se sparge în priveliști sumare mizeria vieții se-mprăștie în coduri de bară un clopot mai bate ,liturghii legendare viruși războinici se plimba prin gară! La rand stau masonii cu pecetluirea vieții sub zgomot de arme ,zgomot trist de bani prețul vieții noastre ,arca tinereții alte lumi așteaptă,bogătași orfani! Suntem cu toții viruși autentici și
ZILELE DIN URMĂ(V) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375644_a_376973]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NE PLÂNGE DUMNEZEU Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de gheață, Ne plânge Dumnezeu...se tânguie cu vântul, Și-n dangătul de clopot ce peste sat se-nalță, El pune-mbrățișarea ce mântuie pământul. Cu Dânsul plânge iarba în gheață-ncătușată, Din răsputeri cercând, să rupă firul morții... Și plâng din ramuri merii cu floarea-nmiresmată, Că s-au grăbit să-și lase urmașii
NE PLÂNGE DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375783_a_377112]
-
să-i mângâiem acoladele acelui sistem de atitudini legate între ele atât de profund cu propriile noastre destine sau poate că ele sunt una cu noi demult și noi doar le întrezărim pas cu pas conexiunile, sensurile, rosturile. Ca două clopote ciocnim paharele efemerului. Ne declarăm iubire cu palmele unite spre sus. Rugăciunea dimineții ne găsește ca pe două clopote ascultând toaca verbelor în palmele Lui. Suntem aceeași iubire, esența a două clopote vii într-unul din colțurile abisului. Ecoul comun
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
poate că ele sunt una cu noi demult și noi doar le întrezărim pas cu pas conexiunile, sensurile, rosturile. Ca două clopote ciocnim paharele efemerului. Ne declarăm iubire cu palmele unite spre sus. Rugăciunea dimineții ne găsește ca pe două clopote ascultând toaca verbelor în palmele Lui. Suntem aceeași iubire, esența a două clopote vii într-unul din colțurile abisului. Ecoul comun care sparge pocalul morții în două vieți cu o singură inimă ilizibilă. Inima pare a fi o gaură neagră
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
pas cu pas conexiunile, sensurile, rosturile. Ca două clopote ciocnim paharele efemerului. Ne declarăm iubire cu palmele unite spre sus. Rugăciunea dimineții ne găsește ca pe două clopote ascultând toaca verbelor în palmele Lui. Suntem aceeași iubire, esența a două clopote vii într-unul din colțurile abisului. Ecoul comun care sparge pocalul morții în două vieți cu o singură inimă ilizibilă. Inima pare a fi o gaură neagră sau un triunghi al Bermudelor a/al ființei. Știi ce intră acolo dar
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
Aleg un punct în care mă așez cu privirea liniștită și mă aștept... Aștept întregul să-și privească răspântiile. Când obosesc toate secundele el, timpul, mă lasă să dorm. Până să mă dezleg de toate, ascult toaca apoi, fericită, las clopotele să bată. Singurătatea nu mai este singurătate. Fără forme mă ridică până la tâmplele lui Dumnezeu oarbă, senină, ca o statuie a sângelui duminicilor netrăite. *** Aș vrea să pot doborî toate obstacolele ridicate de mine în timp, teama aceasta organică care
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
2015 Toate Articolele Autorului PSALM ,, Pe mine, mie, redă-mă’’ (M. Eminescu) Mai bate piroane în cruce, Pe frunte mai pune-mi iar spini, Ca praful azi vântul ne duce, De noi suntem tot mai străini. Mai trage frânghia la clopot Și cheamă toți popii-n altar, Oprește știutul vechi clocot Și stinge tot focul de jar. Împrăștie iz de tămâie, Aprinde luminile-n sfeșnic, Iubirea, a noastră, rămâie În timpul cel pururea veșnic. Și pune-mi bănuțul în mână, Împinge și
PSALM de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374226_a_375555]
-
șarpe de apă translucid călătorii vorbesc despre eșecurile propriei vieți revarsă sincerități albe în cușete negre în gara cu o băncuță din lemn impiegatul anunță mersul trenurilor și al lumii miroase a busuioc perna umplută cu rugăciuni regina-nopții acoperă lumea clopotul aromat al copilăriei mâna bunicii țese vise din fân păpușa va fi mai fericită cu un petec sau două stând lângă poza părinților străinii aceia care te mai caută din când în când spunându-i bunicii ,,mamă” nu știu că
(ŞO)TRON ÎNTR-O GARĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362226_a_363555]
-
noi. Vine prin cuvântul Sfintei Evanghelii, vine prin Sfintele Taine, vine prin slujbele Bisericii. De fiecare dată când se citește Evanghelia despre învierea lui Lazăr se spune mai ales pentru noi: „Învățătorul este aici și te cheamă”. Faptul că bat clopotele, că în biserică se săvârșește o sfântă slujbă, că se citește Sfânta Evanghelie, înseamnă că Învățătorul este acolo, a venit în întâmpinarea noastră și ne cheamă. Când un frate al nostru are nevoie de noi, la fel, El ne cheamă
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
Acasă > Versuri > Iubire > DE-O VREME Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ca o lacrima veche tăinuita de clopot Într-un schit părăsit, fără urme de miei, La hotar ce desparte ninsoare de clocot, Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei. Câte flăcări se sting sub obroc de iertări Și ce multe se nasc într-o clipă de
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]
-
Acasă > Poezie > Credință > VENIȚI,LUAȚI LUMINĂ! Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului VENIȚI,LUAȚI LUMINĂ! Zâmbim,fără să știm că viața noastră se destramă... Ce-a rămas din clopotul ce bătea pe colina? Privesc în urmă să-ți văd chipul,buna mama Iarbă și mieii cresc în fiecare zi!...Paștele o să vină! Povară indiferentei ne-apasă fără să știm... Prietenii și frații plecat-au departe în lume Vine oare
VENIȚI,LUAȚI LUMINĂ! de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378718_a_380047]
-
mă gandesc dacă au mai crescut un pic. Stau pe un deal, în aproprierea unei bisericuțe de lemn, la fel de mică ca și mine. O privesc și pe ea mereu, și mă gândesc că poate acolo îmi este mai bine. Aud clopotele cum se zbat în fiecare dimineată, la fiecare oră care îmi anunță mijlocul zilei. Mă bucur când le aud. Sufletul meu tresare și mă îndrumă să merg pe ulița care mă duce spre lăcașul sfânt. Îmi este teamă de multe
BISERICA, ȘCOALA DIN SUFLETUL MEU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378700_a_380029]
-
din abisuri! Valul se pierde în valul peste val copii pierduți în arșiță minciunii stele din cer privesc un ideal perfide căi,dau sufletul furtunii! Arzi că o văpaie,arzând pe cai ardente suflet de sacrificii...răscruce de hotare, bat clopote de seară și rugăciuni latențe tămâia face glasul,între înălțimi și mare! La capat de-nțelesuri,se înțeleg neînțelesuri legea e o lege neînțeles legalizata oblăduirea plânge ,sumarele ei versuri sub o taverna grie ,cu grijă armonizata! La capătul iubirii
LA CAPĂTUL IUBIRII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378742_a_380071]
-
Articolele Autorului Sub cerul trist și zdrențuit de brațul iernii cam nervoase, visez că sunt săgeată-n zbor ce sfarmă umbra neputinței din pătimirea-temnicer, dar în tăcerea sfâșiată în mii de fire de păianjen se-aude un sunet vechi de clopot, e biata inimă ce bate printre dorințe efemere când mintea rece o clipă adoarme la capătul ideii fixe, atunci tânjește către pace nu vrea, iar biciul vorbei grele și dorul vieții își șoptește, cuvânt tăcut cu aripi albe ce-i
CUVÂNT CU ARIPI ALBE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378731_a_380060]
-
la orizont turmele de nori negrii, lânoși se bulucesc înspăimântați peste apus mânați de biciul de foc al păstorului ceresc gem cu voce de tunet ruinele pădurii sub copitele lor se îndoiesc dureros schelele schitului singuratic și cheamă a pustiu clopotele în zvârcoliri furioase rup lanțurile îmbrățișările noastre încătușate în uitări sigilate cu sărutări prăfuite zâmbetul fericit de iubire al soarelui s-a ascuns speriat în bezna temnițelor furtunii destinelor damnate vântul turbat ieșit la balul ielelor cu tunetul în pereche
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
nostru suflet s-a îmbătat de fericire, Numai vântul ne șoptește ,valul urca către soare Atingând atâta pace ,noi privim peste omenire! Împletim parfumul mării cu iubirea necuprinsa Drumuri ce ascund în taină,doar cuvinte ce n-au spus Bate clopot,bate toaca...soarele e-o minge încinsă Alergăm cu pescărușii și zburăm către apus! Lucian Tătar 14 mai 2017-107 Olhao /Algarve Referință Bibliografica: ALERGĂM CU PESCĂRUȘII / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2326, Anul VII, 14 mai 2017
ALERGĂM CU PESCĂRUȘII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378773_a_380102]
-
Acasă > Poeme > Meditație > CLOPOT DE SEARĂ Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2352 din 09 iunie 2017 Toate Articolele Autorului CLOPOT DE SEARĂ Scris-am cuvinte ,adeseori în pură răsărire, sorbind lumini sub scăpărări de stele, plecate salcii ,adapă mitul insipit,pură clipire
CLOPOT DE SEARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378787_a_380116]
-
Acasă > Poeme > Meditație > CLOPOT DE SEARĂ Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2352 din 09 iunie 2017 Toate Articolele Autorului CLOPOT DE SEARĂ Scris-am cuvinte ,adeseori în pură răsărire, sorbind lumini sub scăpărări de stele, plecate salcii ,adapă mitul insipit,pură clipire, plecate destine ,plecate...iubirile mele. Sub pragul incolor se zbat cuvinte reci, grădini din anotimpuri amorțite-n nicăieri
CLOPOT DE SEARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378787_a_380116]
-
ape, slujind cu rază vie ,esența dura a nemuririi, fără cuvinte întortocheate,rămân aproape, căi de legendă ,care dezleagă calea fericirii. Nemuritoare -i calea infinită a desăvârșirii, poeme ard în gânduri cu flacără albastră, nori peste lume ,acoperă necuprinsul privirii, clopot de seară ,vorbești la fereastra! Lucian Tătar 26 nov 2016 22:42 -0083 Olhao/Algarve Referință Bibliografica: CLOPOT DE SEARĂ / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2352, Anul VII, 09 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian
CLOPOT DE SEARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378787_a_380116]
-
dezleagă calea fericirii. Nemuritoare -i calea infinită a desăvârșirii, poeme ard în gânduri cu flacără albastră, nori peste lume ,acoperă necuprinsul privirii, clopot de seară ,vorbești la fereastra! Lucian Tătar 26 nov 2016 22:42 -0083 Olhao/Algarve Referință Bibliografica: CLOPOT DE SEARĂ / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2352, Anul VII, 09 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CLOPOT DE SEARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378787_a_380116]
-
tăinui ascetul. La bojdeucă, lampa-i stinsă, A plecat demult bădița, Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița. Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri, Aprind candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane ... Citește mai mult Iașul meu, oraș romanticUnde teii-și varsă floareaîntr-un dans profund hieraticRăspândind în jur visarea.Luna-și scrie embargoul...Unde-o fi acum poetul?Enigmatic stă
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
stă CopoulPare-a tăinui ascetul.La bojdeucă, lampa-i stinsă,A plecat demult bădița,Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița.Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri,Aprind candela luminiiîntr-o lume de reziduuri.Sfărâmând în jur muțeniiPlâns de clopote slăbiteCheamă oastea la vecernii,Of, ce vremuri răvășite...Tineri fără de canoane... XIV. GRĂUNTE DE LUMINĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016. Cine sunt eu... mă-ntreb adeseori, Grăunte de lumină încolțit Pe-un bulgăre
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ar fi deschis și ați fi putut să vedeți strălucind steaua României. Ați fi văzut preoții noștri cu crucea în mînă, mergînd prin orașe și prin sate și predicînd despre cruciada sfîntă în numele nemuritoarei devize: dreptate, fraternitate. Ați fi auzit clopotul de alarmă în noaptea în care se credea că Bucureștiul va fi atacat de turci și ați fi văzut ce înseamnă luarea armelor de către români. V-ar fi părut că asistați la cea mai frumoasă zi a eroicei dumneavoastră Franțe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]