KorAP: Find »[drukola/base=colț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...1085 >

27,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

identitatea. Dacă, În sfârșit, i-aș explica de ce am părăsit-o cu trei ani În urmă? Cine știe, poate că discuția despre problema sexuală ducea totuși undeva. Spre după-masă, camera mare era din nou aproape prezentabilă. Îndesând gunoaiele Într-un colț, reușisem să ridic biroul și curățasem cele câteva articole de Îmbrăcăminte pe care le-am putut salva. Încetul cu Încetul mi-am dat seama că existau metode pentru a Înfrunta dezastrul. Adunând paginile imprimate de pe jos, mi-am dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
marginea scaunului. Din păcate, din cauza glugii, nu-mi dădeam seama cine e. Pe tăblia canapelei era un tub bifurcat, o oglindă de buzunar, o seringă și ceva ce arăta ca o cameră de luat vederi pentru uz privat. Într-un colț fuseseră azvârlite câteva uniforme spitalicești, Împreună cu o pereche de cizme albe pentru femei. În spatele paravanului chinezesc din fundal reușeam să disting un bărbat mai În vârstă care tocmai se spăla pe mâini. — Să fiu al naibii. Tipul blond mă privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama că Îmi pierdusem și peruca. Doar poșeta azvârlită Într-un colț părea neatinsă. Mi-am cercetat corpul, bucățică cu bucățică. Aici o mână, acolo cealaltă. Aici unul, două, trei... cinci degete. Acolo, Încă cinci. Bine. Îmi dădeam seama că Încă mai sunt În stare să-mi umplu plămânii cu aer și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
sunt sigur că ați mai fi În viață. Mi-a ieșit doar un gest neajutorat. De data aceasta Însă, inspectorul părea prea puțin interesat de confortul meu. Pentru a mă face Înțeles, am alunecat pe poșetă, saliva curgându-mi din colțul gurii. Dar Wickert mă lăsă să zac acolo, destul de incomod, cu un braț strivit. — Ce să fac? Tot ce spunea avea sens dintr-o perspectivă anume, dar nu și din punctul meu de vedere. Era de parcă adevărul despre ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
extravagantă și zâmbetul lui discret. Și doamnele Stânga și Dreapta. Acum am văzut că În stânga Cancelarului Sănătății stătea Karp, zâmbind superior, În timp ce În dreapta lui Gielke poza grăsanul de Osram Röser. Cel dintâi privi spre cameră cu un sclipire ștearsă În colțul ochilor; cel din urmă stătea cu fața Întoarsă Într-o parte, așa că i se vedea doar un obraz, palid ca turta de ceară. Și pe ultima scară, În fața pacienților și a angajaților stătea un băiețel de vreo doisprezece-treisprezece ani, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
negru srpijinit de fațadă, colegul său Îi puse repede mâna pe umăr. Pe când eu mi-am fixat teancul de hârtii pe spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Mai Binevoitoare Instituție Financiară a Americii“. Prin mahala, lumea râdea de el. Nu-l asculta nimeni. Cum îl auzeau bătând, aruncau în ușă cu cutii goale și strigau „Cară-te, nu-i nimeni acasă“. Își asmuțeau câinii să-și înfigă colții în curul lui de evreu perseverent. Cu toate astea, în decursul anilor a reușit să adune suficiente plachete, diplome și medalii pentru merite deosebite în muncă, cât să acopere cu ele un perete întreg din holul lung, fără ferestre, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
a mărturisit ea, și asta nu o dată. Ajunsesem să mă-ntreb uneori ce viață am fi avut eu și cu mama într-o asemenea eventualitate, iar asta se-ntâmpla, invariabil, atunci când tata ne scotea să luăm cina la bufetul din colț. Priveam în jur și-mi ziceam: „Noi am fi făcut tot muștarul ăsta“. Cred că și ea se gândea cam la același lucru. Se-ndoapă cu cartofi-pai, zice ea așezându-se pe un taburet să-și Plângă Amarul o dată pentru totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zbier eu scoțându-mi din șifonier geaca de zylon pe care o port numai cu gulerul ridicat (stilul ăsta o scârbește la fel de mult ca porcăria de haină în sine). Minunat! răcnesc eu și, cu ochii șiroind de lacrimi, alerg la colțul străzii ca să-mi descarc furia pe jocurile mecanice. Iisuse, când mă gândesc la obrăznicia mea - ce n-aș da să fi fost taică-meu maică-mea! Iar maică-mea taică-meu! Da’ la noi în casă e o încurcătură de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde. E ca și cum toți evreii care se zgribulesc dârdâind sub jetul rece al dușului din colțul încăperii, pentru ca apoi să se întoarcă cu pași împleticiți în abureala densă, sufocantă, e ca și cum ei toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei turme de animale evreiești, capabile să rostească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-l făcea să roșească mereu (e unul dintre talentele cucoanei) declarând în prezența lui: — Cu niște gene negre ca ale lui Heshele, oricare fată, credeți-mă, ar avea asigurat la Hollywood un contract de-un milion de dolari. Într-un colț al beciului, în capătul opus locului unde își ținea unchiul Hymie navetele de Squeeze îngrămădite până-n tavan, Heshie își păstra halterele cu care făcea exerciții de forță în fiecare după-amiază înaintea începerii sezonului de atletism. Se număra printre vedetele echipei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
din astea, de regulă mama se pune pe plâns în bucătărie, tata în camera de zi - ascunzându-și ochii după paginile ziarului Newark News -, Hannah bâzâie în baie, iar eu mă smiorcăi în timp ce alerg spre sala de jocuri mecanice de la colțul străzii. În această zi de Rosh Hashanah, însă, totul e pe dos și, dacă taică-meu plânge în bucătărie, acolo unde ar trebui să fie mama - și dacă o face fără a se pune la adăpostul ziarului, cu hohotele astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și ratez bătaia, dar și când o lovesc din plin, zboară până hăt-departe, doctore, zboară peste gard și asta se cheamă o „alergare“. Ah, și nimic, dar absolut nimic pe lumea asta nu se compară cu plăcerea de a da colțul bazei a doua la pas, când nu e cazul să te mai agiți, fiindcă mingea pe care ai izbit-o a dispărut în zare... Și știam să și recuperez mingea și, cu cât mai mult aveam de alergat ca s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Al Gionfriddo - un jucător de baseball care odată a făcut o treabă extraordinară, doctore... Sau rămân locului liniștit - fără cel mai mic tremur, senin la culme - rămân învăluit în razele soarelui (ca în mijlocul unui lan pustiu sau ca la un colț de stradă), rămân lipsit de orice griji într-o lume solară, asemenea regelui regilor, Domnul Dumnezeu, sau însuși Ducelui (Snider, doctore, s-ar putea să mai auzi de numele ăsta), rămân relaxat și imperturbabil, în culmea fericirii, și aștept de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cu ocazia bar-mițva-ului meu, iese la iveală, bălălăilor! Bălălăi tembeli ce sunteți! - ah, ce tare vă urăsc pentru tembelismul vostru evreiesc! Inclusiv pe tine, Rabbi Silabă, care m-ai trimis pentru ultima oară în viața ta să-ți cumpăr de la colțul străzii un pachet de Pall Mall, care te face să duhnești ca dracu’, în caz că nu ți-a spus nimeni asta până acum - iese la iveală faptul că existența înseamnă ceva mai mult decât cuprind categoriile astea dezgustătoare și inutile! Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
rogi și te rogi, îți înalți rugile pline de ardoare către Dumnezeu pe altarul de pe colacul toaletei, toată adolescența îi aduci ofrandă jertfa vie a spermatozoizilor tăi, litri întregi - și-apoi, într-o seară, spre miezul nopții, pe Lexington Avenue, colț cu Fifty-second Street, când ești de-acum pe cale să-ți pierzi credința în existența unei făpturi așa cum ți-ai imaginat-o până-n al treizeci și doilea an al vieții tale, iat-o răsărindu-ți înainte, poartă un costum ocru cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
din Cei Șapte Pitici, Tati! Ei, Hannah, Frate-tău, Posomorâlă, Ne-a Onorat Cu Prezența Lui În Seara Asta, Ce Plăcere Să Te Avem Printre Noi, Posomorâlă. „Ai-ho“, oftează mama când mă vede repezindu-mă în dormitor, să-mi înfing colții în cuvertură. „Iar are draci conașu’.“ Către sfârșitul anului întâi, lui Kay nu i-a mai venit la un moment dat ciclul, așa că ne-am apucat, cu o încântare plină de însuflețire - dar, interesant lucru, fără pic de panică - să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pentru băiețelul ăsta, care tocmai începe să desprindă arta bășcăliei) sursă de ilaritate, mai ales când vine vorba de insultele ce se revarsă dinspre tipul pe care taică-meu l-a categorisit drept „rusnacul ăla nebun“, Biderman, proprietarul cofetăriei din colț (bârlog al pariorilor), și care are o aruncare „ezitantă“ din șold, nu numai foarte nostimă, ci și foarte eficientă. — Abracadabra, zice el și aruncă mingea în direcția jucătorului aflat la bătaie. Și de fiecare dată îi strigă doctorului Wolfenberg: — Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
așa, dă, Doamne, să se omoare. Aruncă-te, ștoarfă ignorantă și catastrofală ce ești - decât să crăp eu, mai bine crapă tu! Bine-nțeles că atât mi-ar lipsi: parcă-l și văd pe taică-meu - coboară după cină până la colțul străzii, cumpără un Newark News și, în sfârșit, zărește cuvântul SCANDAL tipărit cu majuscule deasupra fotografiei scumpului de fiu-său! Sau deschide televizorul să prindă știrile de la șapte seara și numai ce-l vede pe corespondentul CBS la Atena luându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în costumul ăla de baie. Ceream să mi se expedieze broșuri cu Charles Atlas și Joe Bonomo. Priveliștea bustului meu musculos reflectată în oglinda din dormitor devenise plăcerea vieții mele. La școală îmi înfoiam mușchii sub haine. Mă opream la colțul străzii să-mi studiez antebrațele, să văd dacă am mai pus ceva mușchi. În autobuz îmi admiram venele. Într-o bună zi cineva o să se dea la mine și la deltoizii mei, și-o să-i pară rău! Dar nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

moale, ponosită. Myatt Îi spuse În franțuzește că acest compartiment era ocupat. — Un loc, spuse omul. — Doriți la clasa a doua? Întrebă Myatt, dar omul clătină din cap și trecu mai departe. Domnul Opie se cufundă cu vizibilă voluptate În colțul lui și Îl privi cu dezamăgire și curiozitate pe bărbatul mărunțel și palid din fața lui. Omul era extraordinar de șters ca Înfățișare, iar sănătatea precară Îi ruinase tenul. Nervii, se gândi domnul Opie, privind cum degetele omului se mișcau neliniștite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
față și o siluetă care o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sud? Întrebă ea de parcă ar fi fost În drum spre tropice. — Nu mergem atât de departe Încât să conteze cu ceva, spuse el. Am prins zăpadă la Constantinopol În aprilie. În Bosfor bat vânturile dinspre Marea Neagră. Te taie când dai colțul străzii. Orașul e plin de colțuri. — Sper că vestiarele sunt Încălzite, spuse ea. Pe scenă n-ai destule haine ca să nu-ți fie frig. Ce bine mi-ar prinde să beau ceva fierbinte! Se rezemă cu fața albastră și genunchii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fost În drum spre tropice. — Nu mergem atât de departe Încât să conteze cu ceva, spuse el. Am prins zăpadă la Constantinopol În aprilie. În Bosfor bat vânturile dinspre Marea Neagră. Te taie când dai colțul străzii. Orașul e plin de colțuri. — Sper că vestiarele sunt Încălzite, spuse ea. Pe scenă n-ai destule haine ca să nu-ți fie frig. Ce bine mi-ar prinde să beau ceva fierbinte! Se rezemă cu fața albastră și genunchii Îndoiți de fereastra vagonului. — Suntem aproape de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
minte. — Trebuie să te Întinzi, spuse el, și să Încerci să dormi. Dar n-a mai fost nevoie de răspunsul ei evaziv, „Cum să dorm cu femeia aceea și stomacul ei?“, ca să și-l amintească pe domnul Peters pândind din colțul lui Întoarcerea fetei ca să-și reia micile lui plăceri inofensive. — Trebuie să iei cușeta mea, zise el. — Cum? La clasa Întâi? Neîncrederea și speranța ei Îl făcură să se decidă. Se hotărî să fie princiar la scară orientală, aruncând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]