3,763 matches
-
care a fost D. Cantemir. Îndrăgite și de critica literară română postbelică, ce a numărat spirite Înalt receptive și luptătoare și care m-a sprijinit la primele mele texte. Aș putea spune că „tânărul Breban” a fost posibil și datorită complicității, dar și prieteniei, unor L. Raicu, Matei Călinescu, I. Negoițescu, Eugen Simion sau N. Manolescu și Mircea Martin. Poate și pentru că literatura sa, ca și a altora, nu mulți, din așa-zisa noastră generație, conținea și semnele unei Împotriviri ferme
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mass-media și opinia publică Încă nu se obișnuiseră, nu se „adaptaseră” unei reale ambianțe democratice, unde puterea este Împărțită și schimbătoare. Și dacă sub dictatură, noi, scriitorii, trebuia, uniți cum n-am mai fost nicicând și bucurându-ne de o complicitate enormă a publicului larg, al lectoririlor care, În cei mai buni dintre noi și În textele noastre, cele reușite, „curate”, citeau și descopereau nu numai valențele „creierului”, dar și pe cele ale „inimii”, trebuia doar să supraviețuim, cu cât mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-mi unele accente stridente, de-un subiectivism ce-i făcea rău În primul rând articlerului care se voia și se voiește a fi unul dintre spiritele directoare ale literaturii contemporane, când a fost vorba de atacurile la adresa lui Simion și Nichita, complicitatea mea a Încetat total. Dar, cum eu lipseam din țară iernile, cîteva luni, retrăgându-mă pentru scris, Grigurcu a profitat de absența mea și de toleranța, ușor stupidă, a adjunctului meu, căruia Îi recomandasem să nu publice texte politice de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
după cum o spune, semnele decadenței se află pe toate drumurile. (Odată, dacă o să mai am „timp”, mă va atrage un text de comentarii despre ce Înțelege Nietzsche prin „decadență” - sau ce Înțelege autorul care sunt și, mai ales, acolo unde complicitatea mea cu marele Maestru este desăvârșită!Ă Astfel, pentru a glumi Într-un fel, eu și „umbra mea invizibilă”, propria și exacerbata mea sensibilitate, ne-am plimbat „prin toată lumea”, decenii la rând; prin lumea În care m-am născut și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
datorează Îndeosebi construcțiilor și serviciilor, În timp ce industria și agricultura sunt departe de a fi performante. Românii produc puțin și importă mult. Acțiunea anticorupție a marcat puncte (stimulată În bună măsură de exigențele Uniunii Europene. Rămâne totuși Întrebarea dacă răfuielile sau complicitățile politice nu joacă și ele un rol În selectarea dosarelor. Justiția din România Încă nu a convins că ar fi cu totul independentă.) După ce a vizat mai curând mica corupție, justiția a Început În sfârșit să se intereseze și de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ecologie (programul său de industrializare cu orice preț fiind, prin excelență, antiecologic), așa Încât exploatările miniere și industria n-au ținut seama de nici un fel de norme de acest gen. Cu prea modeste Îmbunătățiri, lucrurile au continuat În aceeași direcție (cu complicitatea chiar a unor Întreprinzători străini; de ce ar cheltui ei dacă românii Înșiși nu prea se sinchisesc?). Un incident puternic mediatizat (departe Însă de a fi fost singurul) s-a petrecut la o exploatare auriferă din Maramureș; s-a deversat o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
industrial și minier. Din partea noastră iau cuvântul Falțoaica (Jessica Falzoi) și Inga Lindqvist. Amândouă sunt grizate, abia de îngaimă ceva, izbucnesc în râs la fiecare frază, ca niște școlărițe isterice. Lumea consemnează faptul printr-o rumoare aprobatoare, un abur de complicitate și de voie bună învăluie sala spațioasă. Turcoaica Sezer Duru (numele său îmi evocă o marcă de săpun care a invadat de câtva timp bazarurile românești și basarabene) - cel mai pitoresc personaj din echipa „tehnică” a Trenului (the attendants - cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pânză complicată după logica ascunsă a coregrafiei, amintesc - evident, păstrând proporțiile - evoluțiile extraordinarei formații de dans a lui Maurice Bejart. De data aceasta, s-a renunțat la artificiul unei scene, la confortul sălii special amenajate, în schimbul contopirii cu natura, al complicității intime cu elementele primordiale. Dansul evocă geneza, nașterea unei lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Andrei Bodiu - sunt în legătură cu rețeaua de prostituate din hotel. Ești sunat imediat ce intri în cameră... În general, sosirea la hotel a unui pâlc de străini oferă prilejul unor câștiguri grase pentru o întreagă armată de profitori: administratori, portari, supraveghetoare, cameriste. Complicitatea este generală. Bineînțeles, nu se dă nimic pe față. Un consemn tacit, de genul: „Ea știe că eu știu că ea știe”. Evident că beneficiarii ghinioniști ai „distracțiilor fierbinți” - clienții cărora fetele le subtilizează banii - nu se pot plânge decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Țurcanu (câteva cărți de poezie editate în Moldova și cu traduceri la Moscova, unde, ne spune el, viața e foarte grea pentru un scriitor). Cu el ne regăsim în același sistem de referințe și sugestii, construindu-ne pe parcurs o complicitate implicită, fără să o fi grefat pe o cunoaștere anterioară, pe niște întâlniri mai vechi la Chișinău, de pildă, unde abia dacă ne-am intersectat accidental de două-trei ori la Uniunea Scriitorilor. Corectitudinea și setea sa de comuniune spirituală, ironia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cineva din „afara” lumii noastre literare, funcționar, medic, inginer, gazda se ducea la biblioteca casei și-mi scotea, victorios, din „raftul al doilea”, ascunse, cărțile mele, injuriate, scoase din biblioteci sau ocultate, în cel mai bun caz, de regim?! Această complicitate, această solidaritate cu „masa tăcută”, cu publicul larg al unei țări, era nu numai recompensa pentru curățenia și radicalitatea textelor mele, dar și semnul major al „împotrivirii”, al lucidității luptei și gravității ceasului de încordare națională, luciditatea pe care adevăratele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de o nouă ambiție socială, dispuși de a arunca „trupuri vii ca un lest al trecutului”, așa cum unii aruncă saci cu nisip din nacela unui montgolfier, doritori de a-și confecționa „un dosar politic curat”?! Sau... poate că solidaritatea ideatică, complicitatea strânsă și prietenia „dinainte”, de sub tiranie, nu fuseseră decât „forme de „rezistență și de luptă”, alianțe de moment, un alt tip de „tropisme sociale”. Foștii noștri amici, inși excelenți în orice situație, să nu fi fost ei apți, în fond
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de stânga din România, după căderea lui Antonescu și izgonirea regelui - până când „crezi” deci, până unde e corect, cinstit și uman să-ți rămâi credincios propriilor idei? Oare credința ta, sinceră, adâncă, nu se transformă în fanatism și apoi în complicitate, mai mult sau mai puțin vinovată, dacă nu criminală, când „sistemul”, „aparatul”, „puterea”, în numele ideilor ce-ți sunt scumpe și cărora, în nu puține cazuri, le-ai sacrificat și propria vocație sau prieteniile cele mai strânse, „puterea” se afundă, cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exprimându-și fără rezerve încrederea și admirația față de scrisul meu, într-un moment în care, veșnic post-adolescentul, extrem de stângaciul debutant ce eram, în ciuda aerului meu „prea sigur de sine”, trăiam încă momente de derută, nesiguranță profundă în propriu-mi destin. Complicitatea și prietenia lor era cu atât mai prețioasă cu cât venea din partea unor inși deja recunoscuți de opinia critică și de opinia largă și, mai ales, din partea unor inși ce credeau în alte valori sociale și filozofice. Era firesc ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
critică, Raicu, Valeriu Cristea, Dimisianu! - și înțelegând că Geo vrea de fapt ajutorul meu politic, eram membru în Biroul Uniunii și, de curând, într-adevăr celebru prin Animale bolnave. Pe Adrian îl consideram prietenul meu, ne legau ani buni de complicitate ideatică și sentimentală; după un coup de foudre cu Matei (se întâmplă și în prieteniile masculine „îndrăgostiri platonice și abrupte!”Ă, apoi cu Nichita - Nichita a și locuit câteva luni în apartamentul soților Păunescu, Constanța și Adrian -, Adrian s-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în cazul scenei descrise de Titel, soldații nemți se făceau vinovați în Rusia și Polonia de multe atrocități, nu mai era nevoie să-i încarce și cu ce nu făcuseră în teritoriul aliat. Am dat aceste două exemple de „falsă complicitate” cu istoria deoarece sunt semnate de doi scriitori veritabili; dar alți scriitori sau istorici literari ar putea da și altele, cu zecile și mult mai grave. Însă, încă o dată, reproșul meu se îndreaptă numai către scriitorii de reală vocație și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alterez datele problemei, dar eu afirm încă o dată că cei care au „acceptat”, dintre marii scriitori și oameni de știință, să rămână „pe listele și în posturile oficiale” ale comuniștilor au făcut-o „și” din motive de adâncă, reală, onestă complicitate nu numai cu cultura pe care au ilustrat-o, uneori cu geniu (vezi Călinescu și marea sa Istorie a literaturii!Ă, dar și cu întreaga națiune, aflată în acei ani, mai ales cei zece-cincisprezece ani ai brutalului stalinism, în plină
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
putea fi „martor și complice” într-o relație personală, de prietenie, de rudenie sau de iubire, e infinit mai ușor - deși suntem „înfrânți” deseori și acolo, pe acele „terenuri” sensibile pentru care încă nu există legi! - decât în „mărturia și complicitatea”, așa cum am descris-o puțin în grabă mai sus, cu societatea în mijlocul căreia ai viețuit decenii și care, la urma-urmelor, ți-a dăruit existența, „te-a făcut posibil”: ca individ și ca artist! Unii se întreabă, poate, de ce Breban nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ă, spaima de străinătate? Toate acestea, e adevărat, dar când foametea și disperarea au cuprins locurile natale - cum li s-a întâmplat irlandezilor sau românilor ardeleni la începutul secolului XX -, sau brutalitatea, barbaria inimaginabilă a unei ocupații străine, amestecată cu complicitatea unor slugi „ideologice” interne - cum s-a întâmplat la noi după al doilea război -, atunci toate acele „argumente” înșirate mai sus își pierd brusc din pondere, din „realitate”; atunci contează doar viitorul și supraviețuirea, pur și simplu, și mai ales
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu cărțile mele și cu atitudinea mea civică - atât cât a fost! - față de și despre răscolitorul și barbarul timp pe care l-am petrecut, împreună cu milioane și cu câteva generații, sub regimul așa-zis comunist. Da, propria mea „mărturie și complicitate” față de colectivitatea de limbă în sânul căreia m-am născut (care „m-a făcut posibil”!Ă m-au legat, mai strâns, mai tiranic și mai profund decât, se pare, toate faptele și argumentele ce pledau contra acestei decizii - acestor decizii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
model intuitiv, la contractul mutual pe care l-am făcut cu șefii culturii și propagandei din anii ’68, ’69, ’70! -, „greșeala” mea a fost că am încărcat cu real afect, cu reală onestitate, cel de-al doilea termen - cel de complicitate! Deoarece complici, atunci, acelei perioade, să zicem „pozitive”, a lui Ceaușescu au fost mulți, am fost mulți și nu numai în lumea literar-artistică. La fel de adevărat e că nu puțini dintre ei se foloseau din plin de avantajele acestei mai mult
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
perioade, să zicem „pozitive”, a lui Ceaușescu au fost mulți, am fost mulți și nu numai în lumea literar-artistică. La fel de adevărat e că nu puțini dintre ei se foloseau din plin de avantajele acestei mai mult sau mai puțin mutuale complicități și, printre primii, trebuie să dau exemplul lui Zaharia Stancu, căruia încă și azi unii îi poartă o bună amintire. El a fost nu numai „martor”, dar și „complice” șefilor barbari, inculți (cu excepția cinicului Leonte Răutuă, ai culturii staniliste, când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aruncându-l pe Beniuc deoarece acesta profesa încă o anume fidelitate față de U. Sovietică și față de „principiile lagărului comunist”, avea nevoie de „noi tovarăși de drum”. Și, acum, după mai bine de trei decenii, pot s-o afirm cu claritate, „complicitatea” lui Stancu a fost cea „perfectă”, și nu a mea, în sensul că ea conținea acea doză de „neîncredere”, de cinism, de cât e nevoie într-un asemenea „contract” la un asemenea nivel. Eu am făcut enorma greșeală politică de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
absurdul social, ca într-o piesă de treatru scrisă de un autor beat și pe jumătate nebun!... Da, eu am crezut „prea mult”, Stancu, pentru a lua acest contra-exemplu, a crezut „prea puțin”! Sau... cât trebuie?!... Nu, nu cred. Însăși „complicitatea pragmatică” a lui Stancu și a altora ca el, și nu numai din „aparatul cultural”, dar și din cel politic, și-a avut, ca să zic așa, „porția sa de naivitate”, într-atât de șocantă, de radicală a fost „schimbarea la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu inscripții creștine din secolul al VI-lea (unele trilingve: în greacă, siriacă și arabă). Ei nu trăiesc pe aceste pământuri ca oaspeți ai islamului. Iacobiții i-au primit pe călăreții lui Mahomed cu bunăvoință și chiar cu o anumită complicitate. Ca pe niște eliberatori de sub jugul bizantin, ca pe niște răzbunători aduși aici de Dumnezeu. Ca descendenți din Agar, prima țiitoare a lui Abraham și mama lui Ismael, acești arabi din deșert apăreau în ochii lor în cea mai dreaptă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]