5,487 matches
-
celorlalte afaceri provinciale de competența Comitetului Țării, acesta urma să dezbată și să hotărască în privința lor în cadrul unor consfătuiri colegiale. Pentru valabilitatea unei decizii era nevoie ca aceasta să fie luată în prezența a cel puțin cinci membri 47. Putem conchide că „Ausgleich“-ul bucovinean de la finele primului deceniu al secolului XX, a cărui principale efecte au constat în reformarea sistemului electoral provincial, ce ființa în provincie din a doua jumătate a veacului XIX, s-a aflat în strânsă legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
n-aveau interes să atragă atenția. Maselor, așa de vizibile în februarie 1917, nu li s-a spus despre preluarea puterii decât după eveniment“. R. Pipes nu găsește în arhivele rusești documente ale acestei planificări (directive, planuri operative etc.) și conchide: „Lenin, prudent, n-a lăsat planuri pe hârtie“. Și continuă: „Preluarea puterii, pusă la cale de Trotsky, a fost un puci model precum cel descris de Kurzio Malaparte“25. Drept argumente aduce probe; faptul că Lenin a vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lucrărilor: Technique du coup d’État, 1931; La Volga naît en Europe, 1945; Kaputt, 1944; La Peau, 1949. tuantă n-au adus câștig de cauză bolșevicilor, fapt care explică decizia lui Lenin de a o dizolva (ianuarie 1918). „Ca urmare, conchide Pipes, pentru a-și justifica autoritatea, au pretins mandatul istoriei (subl. ns.), care i-a ales pe ei [pe bolșevici] să anunțe faza finală a evoluției umane, aceea a societății fără clase“. Astfel se explică nevoia „rescrierii“ istoriei lui Octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cardinală importanță în măsura în care trimite spre întrebarea dacă are istoria un sens; cei care au dobândit victoria la 7 Noiembrie și istoriografia marxistă, în genere, afirmă că da și aici intervine falia despărțitoare între istoriografii. În fața prăbușirii sistemului sovietic, R. Pipes conchide că a venit timpul, după două războaie mondiale, Lenin, Stalin, Hitler, Mao și Pol Pot, să abandonăm noțiunea de istorie larg acceptată ca un proces metafizic care duce spre un scop puțin cunoscut de oameni. Conceptul, inventat de filosofii germani
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Fixată în această decizie, își asociază sprijinul tinerilor din jur, încredințați că nucul provoacă molime și suge „tot sucul satului”. Cum coaliția partidei tinere nu poate fi înfrântă, Odobac se spânzură în vârful nucului. „Tu tot tare rămâi până la sfârșit”, conchide el, murind. Posteritatea a arătat interes mai cu seamă volumului de schițe Din lumea celor cari nu cuvântă, literatură de scurt metraj, fabule în fond, alcătuind un mic bestiarium. Diferite ca timbru narativ de scenariile animaliere semnate de N. Gane
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
În descendența lui Kant, cum se spunea mai devreme, deoarece conceptele sunt folosite (cel puțin În capitolul acesta, s-ar putea ca În carte să cadă peste lucruri o altă lumină!) Într-o manieră lipsită de precizie. De aceea am conchis: acesta nu e un text de filosofie. Punct. Îl voi citi cu alți ochi. Să presupunem așadar că avem de-a face cu un text artistic. Eu sunt cititorul care ține În mână un poem, un poem teribil, care Își
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
monografie a creației, deoarece demersul ei specific nu poate fi înțeles ca simplă reconstituire a vieții. Interpretând basmele și poveștile, povestirile și amintirile lui Creangă, D.-B. subliniază etosul, umanismul și realismul lor de proveniență și factură populare, pentru a conchide că izvoarele și procedeele împrumutate din literatura anonimă îl plasează mai degrabă în vecinătatea realismului renascentist decât a celui critic, viziunea satirică și mijloacele clasice ale comicului satiric apropiindu-l mai mult de Boccaccio și Rabelais decât de Slavici și
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
o parte a istoriei culturii, cu acuzate finalități educaționale. După acest itinerar instructiv în spațiul culturii universale, D. revine la aria românească, evidențiind direcțiile istoriografiei de la noi - istorică, filologică, estetică, de idei ș.a. Schițând jocul permanențelor și al modelelor, autorul conchide că înclinația spiritului românesc spre sinteza umanistă, potențată de ideologia luminilor, a subsumat influențe orientale și occidentale, hotărând o particularitate a culturii noastre. Tehnica relației fragment-întreg guvernează metodologic și alte lucrări, precum Umaniștii români și cultura europeană (1974), Cultura română
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
frăției generale, unde progresul e în toi, pe coordonatele unui ideal de antropologie universalistă modernă. În acest context idilic survine un eveniment tragic, și anume nașterea unor copii cu malformații grave, provocate prin iradiere cu izotopul radioactiv „cesium 137”. Se conchide că omenirea a fost atacată de o entitate ostilă, „cesiumiștii”, niște mutanți, urmași ai unor victime ale experiențelor nucleare din secolul al XX-lea, trăind ascunși într-o rețea de mari galerii subterane, undeva în zona Pacificului. Izolată de peste un
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
de întâlnire, un ofițer poate parcurge drumul în câteva ore, creându-și un adevărat circuit și folosind mijloace de transport diferite. Dacă acesta observă că persoana care stă lângă el în metrou a stat lângă el și în autobuz, poate conchide în mod logic că este urmărit. Echipa de supraveghere poate să nu fie depistată dacă folosește un anumit sistem, astfel încât un ofițer să nu fie urmărit de același individ pe parcursul unei călătorii. Jocul supravegherii și al depistării acesteia poate fi
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
alte caracteristici externe ale comunicațiilor radio, chiar și atunci când conținutul mesajelor nu poate fi înțeles. De exemplu, dacă între sediul general al unei armate și posturile de comandă din subordinea sa se schimbă neobișnuit de multe mesaje, un analist poate conchide că urmează să aibă loc o operațiune importantă 66. Similar, prin mijloace de „depistare a direcției” sau „DF” - tehnică folosită pentru stabilirea zonei geografice din care provine un semnal radio - se poate localiza nava, avionul sau postul de comandă care
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
au anticipat „un atac simulat la o bază americană șDutch Harbor, în insulele Aleutineț, care avea să fie însoțit de încercări importante de invadare și ocupare a altei baze militare șinsula Midwayț”12. Un expert japonez în informații ar fi conchis în urma articolului că Statele Unite au avut acces la mesajele japoneze codificate privind acțiunile maritime. Problema a fost prezentată în fața juraților Curții din Chicago; totuși, nici unul dintre inculpați nu a fost pus sub acuzare. Se pare că înalți funcționari ai administrației
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
26. De exemplu, extinderea pistei unui aerodrom ar fi necesară în cazul aterizării unui nou tip de aeronavă; bazându-se pe experiență, un analist știe că lungimea pistei este corelată cu prezența unui anumit tip de aeronavă și ar putea conchide că o astfel de aeronavă va staționa pe acel aerodrom. În mod asemănător, analiștii au ajuns la concluzia că diferența dintre o bază militară sovietică și una cubaneză constă în forma de teren de fotbal a uneia față de forma de
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
sugerează o distincție clară între sprijinirea forțelor de opoziție și finanțarea grupărilor care încearcă să promoveze o lovitură militară. Încercarea de stabilire a acestei distincții a fost, din câte îmi dau seama, un demers onest”40. Cu toate acestea, după cum conchide și Treverton, această distincție era una eminamente artificială, care exista „numai în mințile americanilor, nu și ale chilienilor”41. Grupările de opoziție își aleg singure strategiile pentru a-și atinge obiectivele și își selectează tacticile și aliații în consecință; dacă
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de la Departamentul de Stat. Oricum, versiunea oferită mass-mediei străine includea 34 de paragrafe despre politica externă adoptată de sovietici, care lipseau din versiunea publicată în The New York Times. Datorită faptului că Uniunea Sovietică nu a contestat niciodată autenticitatea paragrafelor, John Ranelagh a conchis că acestea sunt veritabile (The Agency: The Rise and Decline of the CIA șSimon and Schuster, New York, 1986ț, p. 287 n). Potrivit lui Ranelagh, CIA a primit două copii ale textului, o versiune completă (posibil de la o sursă din Uniunea Sovietică
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
serviciilor secrete: Secrecy and Democracy: The CIA in Transition (Houghton Mifflin, Boston, 1985; Harper and Row, New York, 1986). După ce a lansat propunerea privind înființarea unei Agenții a Porților Deschise, care să furnizeze întregii lumi informații obținute prin satelit, acesta a conchis: „Capacitățile noastre din sfera serviciilor de informații sunt în deplină concordanță cu rolul special pe care ni l-am asumat pentru apărarea propriei securități și bunăstarea întregii omeniri, după ce ne-am revizuit propria concepție despre necesitatea confidențialității informațiilor în cadrul proceselor
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
1918 (1941). Împreună cu fiica sa, Zamfira Mihail, a editat un manuscris necunoscut al cronicii lui Ion Neculce, copiat de Ioasaf Luca, descendent al cronicarului. Colaționând textul cu copiile de la Biblioteca Academiei Române (după care Iorgu Iordan și-a întocmit ediția), editorii conchid că această copie a fost făcută direct după manuscrisul lui Neculce, dar conține și adaosuri (unele dintre acestea putând fi atribuite cronicarului, altele aparținând strict copistului), care corectează și anumite exagerări ale autorului (în genere, cele xenofobe). Ediția, prevăzută un
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
și aspecte care prevestesc Evul Mediu, iar cea dusă ulterior contra pelagienilor a adus în prim-plan problematici legate de mântuirea omului, de har și de liberul arbitru, care au avut o influență covârșitoare asupra secolelor următoare. De aceea, putem conchide că Augustin se dovedește a fi reprezentantul a două epoci diferite, care, în esență, au asistat la o despărțire a apelor în anul 410 (anul în care goții au jefuit Roma) și, dacă formația sa culturală este aceea a unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu la locuitorii cetății Ninive, așa cum Fiul este trimis de Tatăl său să anunțe omenirii evanghelia; însă Iona a încercat să nu-și îndeplinească mandatul, în timp ce Cristos s-a jertfit din propria voință pentru a-l aduce la îndeplinire. Chiril conchide că exegetul trebuie să procedeze ca albina, adică să aleagă și să pună la un loc acele lucruri din Sfintele Scripturi care pot ilustra misterele referitoare la Cristos (Comentariu la Iona, ed. Pusey, vol. I, pp. 562-565). Spre deosebire de elementele narative
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dovedește că dificultățile logice propuse monofiziților sunt urmarea rezolvării unor aporii lansate de aceștia și chiar în interiorul secțiunii se fac trimiteri la teme deja discutate care nu apar însă în textul aflat la dispoziția noastră. Acest lucru ne permite să conchidem că aceste două scrieri reprezintă doar apendice ale unei opere vaste, pierdute, în care erau combătuți severienii; așa cum spune Richard, aceasta trebuie să fi ocupat întregul prim volum al vechii ediții a operelor lui Leontie din care a ajuns până la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la câțiva ani după moartea lui Gainas. În fine, multe din titlurile atribuite destinatarilor la începutul unor scrisori sunt evidente anacronisme pentru că nu sunt atestate înainte de secolul al VI-lea. Astfel de observații l-au făcut pe A. Cameron să conchidă că această culegere trebuie să fi fost alcătuită în secolul al VI-lea, pe baza unui epistolar în esență autentic, căruia i-au fost adăugate unele falsuri, și, mai cu seamă, i-au fost multiplicate scrisorile prin fragmentare și prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar fi împrumutat de la un autor anume. Probabil că Roman are ceva în comun și cu omiliile în versiune greacă ale lui Efrem și ale școlii sale; se știe puțin în acest moment despre omiliile în siriană. Grosdidier de Matons conchide că o influență sigură poate fi dovedită numai în ce privește raportul dintre Basilius din Seleucia și Roman. În afară de aceste imitații, activitatea poetului s-a bazat, în mod logic, pe cele mai cunoscute texte din Scripturi și el a reluat toate obișnuitele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fotie apreciază stilul prețios și elegant al operei, însă observă că ceea ce povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și, dimpotrivă, aduce acuzații ortodocșilor și îi insulă, astfel încât, conchide Fotie, „istoria lui nu e atât o istorie cât o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40), iar judecata lui Fotie este în esență exactă din câte ne putem da seama din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-a determinat pe un exeget să conchidă, încă de la primul său volum de povestiri, printr-o afirmație corectă în esență, că „avem, deci, un Borges al nostru” (Marian Popa). Verva ludică și virtuozitatea stilistică nu sunt exploatate gratuit ori tehnicist, ci sunt dotate cu o perceptibilă gravitate
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
concizia expresiei și deschiderea teoretică pe care o provoacă neologismul savant; iată, de pildă, coloana de la Erehteion, care, „sfruntat sustrasă de pe Acropole de Lordul Elgin”, „izbucnește, descumpănind ca o mustrare, în gelidul, asepticul spațiu de la British Museum”. Măreția artei grecești, conchide cu satisfacție nedisimulată neoclasicul H., nu poate fi umbrită nici de iconoclastele avangardisme ale lui Dalí și Man Ray, nici de publicitatea modernă care le folosește în scopuri comerciale. O mențiune specială merită eseul Corpul uman - „Défense et illustration”, care
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]