6,839 matches
-
la poezia modernistă, o gamă extinsă de modalități expresive, criteriul de selecție privind faptul că nu au fost editate anterior. Astfel, în numărul 1/1970 Al. Oprea dă la iveală trei poeme inedite de Ionel Teodoreanu (o poezie de reverie, confesiuni și angoase, configurând un drum către paradisul pierdut al copilăriei). În numărul 2/1970 Perpessicius scoate la lumină trei poeme de Mihail Sadoveanu, parte dintr-o Cântare a Cântărilor scrisă spre sfârșitul vieții. În numărul 3/1971 sunt inserate patru
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
mai noi, integrate în aceeași viziune ironic-înțelegătoare. Optimiștii înfrânți (1994) marchează o schimbare de ton: balansul ironie-grotesc este echilibrat de simplitatea uneori extremă cu care naratoarea se înfățișează pe sine însăși într-o lume aflată în schimbare și degradare. Este confesiunea unei femei care a traversat trei epoci istorice (de la încă binele din ’44 până la bulversarea postdecembristă), vorbind despre câte a trăit în tonuri umoristice, dar și grave, uneori cu o sinceritate ca de spovedanie. Cohorte de activiști (M. însăși a
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
povestiri, nuvele, roman, piese de teatru. Scriitorul posedă o capacitate remarcabilă de a reprezenta, printr-un montaj impasibil de fapte, prin succinte notații de atmosferă, prin replici anodine, tensiunea unor situații, întâmplări sau stări obișnuite, dar importante în ordinea umanului. Confesiunea soldatului din nuvela Vinovații (volumul Stația de salvare, 1975), punctată de accentele unei agresivități deturnate, relevă, de fapt, adâncul derutant al unei sensibilități rănite, într-o lume în care valorile sunt destrămate. Tot așa, personajul în jurul căruia se coagulează acțiunea
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
elegiace. Noutatea e de a descoperi la pictorul suprafețelor clare un discret mister, ecouri ale spațiului în lumini vaporoase, difuze. Senzația de ambiguitate dintr-un Cântec de jale cheamă în memorie acel „parcă sunt și nu mai sunt” dintr-o confesiune argheziană. Întrebările metafizice și reculegerea merg împreună, într-o legănare muzicală. Este, oare, M. un poet al tragicului? Un devorat de spectrul morții? Pașii lui spre infinit nu merg prea departe. Un greier al cărui cânt se oprește brusc îi
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
literaturii române, revelator se dovedește totdeauna drumul care merge de la operă la biografie și îndărăt la operă. Eseurile lui N. Manolescu amestecă în chip voit temele literare cu temele morale, livrescul cu biograficul, analiza ideilor cu fuga în narațiune și confesiune. Remarcabilă este tocmai această libertate a spiritului care trece fără dificultate de la un subiect la altul și se implică, totdeauna, pe sine în ceea ce citește și ceea ce vede. N. Manolescu și-a construit un stil în această privință și, în
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
la fel, toate mostrele de sol de un anumit tip sunt identice din punct de vedere statistic, toți cei care lucrează În industria automobilelor (dacă facem clasificarea pe domenii de activitate) sunt la fel, toți catolicii (dacă facem clasificarea În funcție de confesiune religioasă) prezintă aceleași caracteristici. După cum notează Theodore Porter În studiul său despre obiectivitatea mecanică, există „un impuls puternic de a prefera măsurătorile precise și standardizabile În locul celor extrem de fine”, deoarece acuratețea nu-și mai are rostul dacă procedura nu se
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
le etalează, când cu discreție și rafinament, când cu deznădejde și sarcasm. În versurile din Insula verde, autorul pătrunde, ezitant ca un puritan, pe cărările înșelătoare ale erosului. O anume detașare ironică și extrapolarea erotismului la întreaga lume vie domină confesiunea. Ușurința de a se mișca în universuri paralele, sugerate printr-o serafică polifonie a versului, conduce la generalizarea procedeului în volumul Orbite. Dedublat, autorul evoluează aici pe adevărate volute de virtuoz, în serii alternante de Orbite și Ferestre. După o
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
părinte spiritual” este. Grădina este destinată lansărilor de carte, vizionărilor de filme de artă, expozițiilor, întâlnirilor boemei timișorene. SCRIERI: Pastel handicapat, București, 1978; Autoportret cu foxterrier, București, 1980; Camera de mercur, București, 1982; Întrebare despre întoarcerea acasă, București, 1985; O confesiune asupra Labirintului, Timișoara, 1995; România (O pastișă după Ginsberg) - Romania (A Ginsberg Pastiche), ed. bilingvă, Timișoara, 1996; Petru, Timișoara, 1997; România. Post scriptum, Timișoara, 1998; Revoluția, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Viorel Boldureanu, „Pastel handicapat”, „Forum studențesc”, 1978, 2; Nicolae Ciobanu
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
comentatori au identificat ecouri din lirica lui Ion Pillat). Mai târziu, în Cetatea cu duhuri (1939), H. va evoca atmosfera unui București matein, plin de culoarea unui pitoresc oriental. Încă din 1941 (Cartea omului singur) accentele lirice devin mai grave, confesiunea poetică transmițând o vibrație tragică, nutrită de meditația sobră, lipsită de orice fel de emfază. E poezia unui însingurat care gândește, în prelungirea viziunii blagiene, la semnificațiile unei tradiții arhaice. După plecarea în exil, lirica lui H. va revela înțelesurile
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
fi.” Pe orizontala parodiabilului sunt juxtapuse o serie de texte ținând de coduri a căror particularizare permite reglarea discursului pe frecvențe joase, minimalizatoare față de ideea „înaltă” de literatură: jurnalul de tinerețe al naratorului, o scrisoare a părinților naratorului adresată acestuia, confesiunile soției naratorului. Însuși actul scrierii romanului este persiflat prin procedeul punerii în abis; în acest scop, cadrul asimilează personajele Irimie Ionescu, primar, și Ilarie Obrașca, doctor, ambii din Guguieni, cei care scriu la două mâini un roman similar celui care
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
și capabilă să sintetizeze epoci din perspectiva unui personaj confruntat cu sine. Scrisul lui M. Blecher, al lui Mihail Sebastian, al lui Radu Cosașu reprezintă doar câteva dintre „subiectivitățile” producătoare de panorame obiective și incitante, cărora le pot fi alăturate confesiunile lui I., „fișe de caz”, cum le numește el însuși, ale unui loc și ale unui timp. Personalitatea cărturarului I. impune contemporanilor, care, omagiindu-l, recunosc în pariul său „pe idei simple, dar fundamentale” (Vasile Morar), adică pe forța rațiunii
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
1977), 268-269; Dimisianu, Opinii, 346-350; Micu, Lecturi, 205-208; Mihăilescu, Conceptul, II, 111-112; Romulus Diaconescu, Spiritul unei generații, R, 1981, 11; Al. Tănase, Filosofia ca poesis sau Dialogul artelor, București, 1985, 49-56; Dumitru Velea, Banchetul, București, 1985, 43-106; Mircea Iorgulescu, Meandrele confesiunii, RL, 1989, 20; Ioan Holban, La stânga, unde-i inima, CRC, 1989, 28; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 214-223; Ierunca, Dimpotrivă, 254-257; Gheorghe Grigurcu, Dificultatea desprinderii de „Idee”, RL, 1996, 11; Daniel Cristea-Enache, Utopia unui cărturar, ALA, 1997, 370; Daniel Cristea-Enache, Un
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Adrian Dinu Rachieru, „Alternative bacoviene”, O, 1984, 36; Brândușa Armanca, Efecte geometrice, O, 1984, 48; Șerban Foarță, „Alternative bacoviene”, O, 1986, 49; Al. Călinescu, „Polifonia persoanei”, CRC, 1987, 10; Aurel Sasu, Literatura prin gaura cheii, TR, 1988, 12; Gheorghe Grigurcu, Confesiune deghizata, RL, 1988, 16; Nicolae Manolescu, Polifonie romanesca, RL, 1988, 16; Ioan Holban, Textul și ciornele, CRC, 1988, 31; Cornel Ungureanu, Perpetuum românesc, O, 1988, 31; Ion Simuț, „Polifonia persoanei”, F, 1988, 10; Ruja, Parte, I, 160-163; Cornel Ungureanu, Alexandra
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
și cunoașterea (1939; Premiul Fundațiilor Regale), o incitantă disertație filosofică pe tema destinului creștin al omenirii. În 1936 publică, sub pseudonimul Sergiu Vladimir, Jurnalul unui om inutil, iar un an mai târziu, un volum de versuri intitulat Mirele de Miazănoapte. Confesiunile din Jurnalul unui om inutil rețin atât prin sinceritatea tonului, cât și prin expresia lor, când nonșalantă, când plină de aplomb. Sunt aduse în prim-plan tribulații erotice, cu accent pe reverberația lor lăuntrică, amplu analizată, într-o înlănțuire de
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
l’érudit, Cluj-Napoca, 2003 (în colaborare cu Emanoil Marcu). Repere bibliografice: Valentin Tașcu, „La bal cu Marcel Proust”, „Făclia”, 1976, 9247; Ion Marcoș, „La bal cu Marcel Proust”, ST, 1976, 10; Miron Blaga, „Ținuta obligatorie!”, TR, 1981, 1; Vasile Igna, Confesiunile lui Tudor Ionescu, „Făclia”, 1981, 10606; Ilie Călian, Poezia picturii lui Tudor Ionescu, „Făclia”, 1981, 10719; Valentin Tașcu, „Glose franceze”, TR, 1981, 38; Carmen Varfalvi-Berinde, De-a povestirea, TR, 1994, 43; Irina Petraș, San Antonio, TR, 1995, 20; Clujeni ai
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
etică și de restaurare sufletească. Învățătura morală este umanizată de condeiul prozatoarei, care lucrează asupra personajelor și întâmplărilor din cotidian pentru a afla semnificațiile durabile ale existenței. Interviu cu înger și maimuță (2001) este o carte de eseuri, meditații și confesiuni, ale căror premise provin din experiența autoarei. În esență, aici intră, ca într-un mozaic, evadări din banalitatea realului, cu incursiuni onirice și viziuni intens cromatice, alternând cu observații asupra condiției umane și a interiorității, asupra relației dintre om și
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
rom., II, 602-603; Sorescu, Lumea, 161-166; Andrei Grigor, Paradoxala fidelitate, L, 2001, 1; Constantin M. Popa, Regula jocului, „Mozaicul”, 2001, 1-2; Teodor Vârgolici, Elogiul lecturii, ALA, 2002, 629; Petre Ciobanu, Șeherezada cu umărul de argint, R, 2003, 3-4; Teodor Vârgolici, Confesiuni și meditații lirice, ALA, 2003, 668. T.V.
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
Filonul romantic al elanurilor vizionare coexistă în poezia lui cu cel autohton, al mitologiei populare. Din acesta din urmă au izvorât câteva reușite poetice depline, dintre care se detașează capodopera sa, Zburătorul (1843). Neliniștea erotică a fetei, realizată într-o confesiune de mare autenticitate și bogăție a senzațiilor, este plasată într-un spațiu patriarhal, unde ritmurile firii și ale lumii au dintotdeauna aceeași cadență și același mister. Se sugerează astfel, cu mijloace lirice remarcabile, atmosfera de vrajă și supranatural care însoțește
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
holdă și soare / în alte câmpii viitoare?” (Zăriți veșnicul munte?) Mai impetuos ca la Ada Negri din Tempeste, versul scris de I. e răscolitor, previzionar, cu formule incandescente, totuși nu lipsit de un anumit mister. Perspectiva trecerii în neființă imprimă confesiunilor din Țara luminii un dramatism intens, persistent, cu nuanțe patetice, aici frapând mai cu seamă o etică a depășirii limitelor. Moartea e „marele popas”, „tristul mister”, dar, atunci când ascultă „orga pădurilor”, când își spune că este „sora ierbii tinere” și
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
pref. Camil Baltazar, București, 1946; Poezii, București, 1947; Versuri, pref. Veronica Porumbacu, București, 1955; Versuri, îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1964; Poezii, îngr. și postfață Magda Ursache, București, 1974; Cântarea munților, îngr. Margareta Husar, pref. Const. Ciopraga, București, 1988; Confesiuni lirice, îngr. și pref. Vasile Badiu, Chișinău, 1989; Poezii - Poésies, ed. bilingvă, tr. Elisabeta Isanos, București, 1996. Traduceri: Leonid Soloviev, Minunata istorie a lui Nastratin Hogea, București, 1945 (în colaborare cu Eusebiu Camilar). Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, III, 274-280; Perpessicius
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
O NOUĂ ANIVERSARE Alexandru Zub, un istoric de aleasă ținută (Gh. Platon) 11 Un om, o operă, o instituție (Dumitru Ivănescu) 13 Un spirit civic viu, neliniștit și responsabil (Ovidiu Pecican) 19 In honorem Alexandru Zub (Alexandru-Florin Platon) 21 IMPERII, CONFESIUNI Anul 1204 în istoria Europei: un bilanț (Șerban Papacostea) 27 Aliați nord-dunăreni ai Imperiului latin de la Constantinopol: regii cumani Jonas și Soronius (Ovidiu Pecican) 37 Ortodoxie și catolicism în spațiul extracarpatic în evul mediu. Observații pe marginea unei relații conflictuale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Discurs istoric și integrare (1993); Postmodernism, postcomunism, postistorie (1994); Învăță mântul istoric azi (1995); Elitele: repere, secvențe, controverse (1996); Naționalism, etnicitate, minoritate (1997); Modernizarea în spațiul românesc (1998); Istoria ca discurs demistificator (1998); Comunismul în România: ideologie, întemeieri, dileme (1999); Confesiune, societate, națiune (1999); Istorie și identitate (2000); Discurs și limbaj istoric în România postbelică (2001); Istoria culturală astăzi (2002); Istorie și societate după 1970 (2003); Memorie și uitare în istorie (2003). E de menționat, în aceeași ordine de preocupări, studiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-și cântărească viața, confruntați fiind cu ceea ce au fost și ar fi trebuit să fie, Alexandru Zub se va număra printre puținii care vor constata între ele o suprapunere (aproape) perfectă. Eu, în orice caz, așa cred. Alexandru-Florin Platon IMPERII, CONFESIUNI ANUL 1204 ÎN ISTORIA EUROPEI: UN BILANȚ Șerban Papacostea După secole de involuție în urma prăbușirii Imperiului Roman în Occident, de declin politic și militar, de contracție teritorială sub apăsarea popoarelor migratoare din interiorul continentului, din nordul scandinav și îndeosebi din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și statele ostile din Peninsula Balcanică - Țaratul Vlaho-Bulgar și Despotatul de Epir - și din Asia Mică - Imperiul de Niceea; nu în cele din urmă, de cel dintre biserica latină și cea ortodoxă, puternic stimulat de contactul direct dintre cele două confesiuni și civilizațiile pe care le exprimau, factor agravant al neînțelegerii dintre cuceriți și cuceritori și care a făcut imposibilă simbioza lor. Caracterul limitat al restaurației bizantine din 1261 a lăsat să subziste însemnate vestigii ale cuceririi latine din 1204, îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de stat, (2) libertatea conștiinței, (3) libertatea mărturisirii oricărei religii sau a nici uneia, (5) libertatea ritualurilor religioase, în măsura în care ele nu periclitau ordinea publică, (9) separarea Școlii de Biserică, educația religioasă urmând a se desfășura în spațiul privat, (10) confiscarea proprietăților confesiunilor și (11) transformarea acestora în bun public 23. Ulterior, după o perioadă de refacere economică stimulată de Noua Politică Economică și de lansarea în 1928 a Primului Plan Cincinal, în aprilie 1929 a fost introdusă „Legea Asociațiilor religioase“, care în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]